Iritație a gâtului

Iritația gâtului este o problemă de sănătate frecvent înregistrată în practica medicală în zilele noastre. Aceasta poate fi caracterizată din punct de vedere clinic numeroase manifestări clinice, în funcție de boala de fond și poate fi datorată unor factori de risc multipli.

De fapt, iritația gâtului se referă la lezarea iritativă a mucoasei faringiene și laringiene prin intermediul diferiților agenți externi, infecțioși, mecanici sau chimici.

Care sunt însă cauzele iritației gâtului, care sunt principalele caracteristici clinice ale iritației gâtului, care sunt elementele de diagnostic ale iritației gâtului și care este tratamentul corespunzător acesteia vom afla în cele ce urmează. [1], [2]

Cauzele iritației gâtului

Principalele afecțiuni caracterizate de o iritație a gâtului sunt:

• Gripa
• Răceala
• Varicela
• Pojarul
• Mononucleoza infecțioasă
• Difteria
• Tusea convulsivă
• Infecția cu streptococ
• Alergiile respiratorii
• Sinuzita acută sau cronică
• Boala de reflux gastroesofagian
• Tumorile gâtului, limbii și laringelui
• Infecția cu virusul imunodeficienței umane (HIV)
• Infecțiile virale sau bacteriene de tract respirator (faringita și laringita bacteriană, virală sau bacteriană).

De asemenea, pot fi descriși anumiți factori favorizanți:

• Aerul uscat
• Aerul poluat
• Fumul de țigară
• Alcoolul
• Alimentele hipercondimentate (picante)
• Suprasolicitarea musculaturii gâtului, în cazul unui efort fizic intens sau în contextul antrenamentului fizic excesiv
• Încordarea îndelungată a musculaturii gâtului
• Efortul vocal
• Expunerea la substanțe chimice iritante
• Vârsta (conform datelor din literatura de specialitate, copiii și adolescenții sunt mai predispuși apariției iritațiilor la nivelul gâtului)
• Imunitatea scăzută, condițiile de viață și de muncă ale unor bolnavi în spații aglomerate sau poluate. [3], [4], [5]

Caracteristicile clinice ale iritației gâtului

O iritație a gâtului se manifestă în principal prin durere de gât, care este percepută de bolnav ca fiind o stare de disconfort resimțită la nivelul gâtului, senzație de „zgârietură” sau „arsură” a gâtului.
Pe lângă durerea de gât, iritația gâtului mai poate fi caracterizată prin următoarele manifestări clinice:

• Dificultate la înghițire (disfagie)
• Dificultate la vorbire
• Senzație de uscăciune a mucoasei faringiene și laringiene
• Răgușeală
• Inapetență
• Obstrucție nazală
• Cefalee
• Febră, frisoane
• Stare generală alterată
• Disfonie
• Rinoree apoasă sau purulentă
• Strănut frecvent
• Dureri musculare
• Dureri articulare
• Tuse uscată sau productivă
• Grețuri
• Vărsături
• Erupție cutanată (specifică bolilor infecțioase ale copilăriei)
• Prurit cutanat
• Umflarea și înroșirea amigdalelor, cu apariția petelor albe sau a depozitelor pultacee pe suprafața acestora
• Dificultăți la respirație
• Prurit nazal
• Lăcrimare excesivă
• Congestie nazală
• Dificultăți la respirație
• Durere facială (în cazul sinuzitei)
• Pirozis și regurgitații (în cazul bolii de reflux gastroesofagian)
• Hipersalivație
• Senzație de nod în gât
• Dificultăți de vorbire și de deschidere a gurii (în cazul tumorilor localizate la nivelul gâtului)
• Hemoptizie
• Otalgie (durere de urechi). [1], [2], [3], [4], [5]

Diagnosticul de iritație a gâtului

Iritația gâtului poate fi determinată de numeroși factori etiologici. Pentru identificarea cu exactitate a cauzei, este necesară efectuarea unei anamneze amănunțite, a examinării clinice a bolnavilor și a unor investigații paraclinice specifice.

Anamneza trebuie să cuprindă date referitoare la simptomele acuzate de către bolnavul cu iritație a gâtului, modul lor de evoluție din momentul apariției și până în momentul prezentării la medic (ce anume l-a determinat să se prezinte la medic), afecțiuni ale bolnavului sau prezente în familia acestuia, intervenții chirurgicale la care a fost supus bolnavul, condiții de viață și de muncă ale bolnavului, dacă fumează sau dacă consumă alcool, medicamente administrate.

La examinarea clinică poate fi decelată prezența unor semne clinice specifice unora din afecțiunile prezentate anterior, care pot duce la iritația gâtului. Astfel, poate fi decelată inflamarea mucoasei amigdalelor linguale sau a faringelui (tradusă prin înroșirea și tumefierea mucoasei faringiene sau amigdaliene, cu apariția petelor albe sau a depozitelor pultacee), obstrucția nazală, tusea uscată sau productivă, erupția cutanată, dificultățile respiratorii, lăcrimarea excesivă, febră și frisoanele, etc.

Printre investigațiile paraclinice recomandate pentru diagnosticarea afecțiunilor care duc la irtația gâtului se numără: hemoleucograma completă, exudatul faringian, teste bacteriologice, teste alergologice, examenul radiologic al capului și al gâtului, radiografia anterioară a feței, tomografia computerizată a capului și a gâtului, endoscopia digestivă superioară, testele funcționale respiratorii. [1], [2]

Tratament pentru iritația gâtului

Tratament simptomatic

Principalele medicamente utilizate pentru reducerea iritațiilor și a inflamațiilor sunt antiinflamatoarele nonsteroidiene (precum Ibuprofenul, Paracetamolul, etc.) și steroidiene. Pe lângă acestea, mai pot fi utilizate și alte tipuri de medicamente, pentru corectarea simptomatologiei asociate iritațiilor de gât, astfel:

• Pentru combaterea grețurilor și a vărsăturilor, pot fi utilizate medicamentele antiemetice.
• Obstrucția nazală poate fi combătută prin intermediul picăturilor de nas pe bază de corticosteroizi.
• În cazul dificultăților severe de respirație se recomandă oxigenoterapie.
• Ameliorarea puritului nazal și cutanat se poate realiza prin administrarea de antihistaminice.

Trtament etiologic

În acest context, trebuie observată importanța relației cauză-efect. Ameliorarea efectului durează pe tot parcursul administrării tratamentului simptomatic, reapărând în momentul întreruperii acestuia. În schimb, combaterea cauzei va duce la dispariția efectului, chiar și în absența tratamentului simptomatic.

• În cazul infecțiilor bacteriene de căi respiratorii superioare, se recomandă administrarea tratamentului cu antibiotice.
• Datorită accesibilității limitate la medicamentele antivirale, tratamentul infecțiilor virale presupune administrarea medicamentelor antiinflamatoare.
• Tratamentul alergiilor respiratorii presupune administrarea picăturilor nazale pe bază de corticosteroizi și a medicamentelor antihistaminice.
• Tratamentul tumorilor maligne localizate la nivelul gâtului sau a limbii este complex și presupune chimioterapie, radioterapie și tratament chirurgical.
• Tratamentul bolii de reflux gastroesofagian poate fi medicamentos sau chirurgical. Tratamentul medicamentos presupune administrarea de antiacide, alginați, blocanți ai receptorilor H2 histaminici (Ranitidină, Famotidină, etc.) și inhibitorii pompei de protoni (Omeprazol, Esomeprazol, etc.). Tratamentul chirurgical presupune efectuarea fundoplicaturii Nissen (crearea pe cale chirurgicală a unui manșon în jurul esofagului distal, prin utilizarea marii tuberozități gastrice).
• Tratamentul infecției cu virusul imunodeficienței umane (HIV) este medicamentos și presupune administrarea medicamentelor antiretrovirale. [3], [4], [5]