Rujeola (pojarul)

Rujeola este o maladie contagioasă cauzată de un virus ce afectează atât copiii, cât și adulții. Această boală, considerată una dintre bolile copilăriei, rămâne una dintre cele mai importante cauze de deces în rândul copiilor, chiar dacă din anul 1968 este disponibil vaccinul antirujeolic.

400 de persoane, cei mai mulți copii, încă decedează zilnic din cauza rujeolei și a complicațiilor ce survin pe parcursul evoluției bolii.

Totuși, programele de vaccinare au reușit sa scadă numărul deceselor cu 79% de la aproximativ 651600 de decese în anul 2000, la 134200 în anul 2015. Înaintea descoperirii vaccinului, anual se înregistrau în jur de 2, 6 milioane de decese, de aceea se consideră că vaccinul este eficient, reușind să prevină 20, 3 milioane de decese în perioada 2000-2015. (1, 2)

Cauze şi factori de risc

Rujeola este cauzată de virusul rujeolic ce face parte din genul Morbilivirus, familia Paramyxoviridae. Este un virus de tip ARN monocatenar, încapsulat, sferic, iar singura gazdă s-a dovedit a fi omul. (3, 5)

Principalul factor de risc este reprezentat de lipsa vaccinării, existând o probabilitate de 90% de a lua virusul la contactul cu o persoană infectată. În plus, la cel mai mare risc se supun sugarii, care nu au vârsta necesară vaccinării și care intră în contact cu persoane nevaccinate și infectate, iar pe un fond de imaturitate imunologică sau deficit imunologic, această afecțiune le poate fi fatală.

Persoanele cu sistem imun slăbit (de exemplu persoanele infectate cu HIV sau care prezintă leucemie sau diverse deficite imune), cu deficit de vitamina A, femeile însărcinate, persoanele malnutrite sunt mai predispuse la a face rujeola și la apariția complicațiilor. Un alt factor de risc este reprezentat de călătoriile în zonele endemice sau intrarea în contact cu persoane care au călătorit în zone unde rujeola este endemică. (6, 7, 8)

Modul de răspândire

Rujeola este foarte contagioasă, 90% dintre persoanele nevaccinate vor contacta virusul dacă se află în jurul unei persoane infectate.

Visusul se răspândește de la o persoană infectată la cei din jur prin picăturile mici eliberate din nas și gură odată cu strănutul, tusea, vorbitul sau prin contactul fizic direct. De asemenea, deși mai rar, virusul poate fi contactat de o persoană prin atingerea unor suprafețe contaminate cu mucus infectat, urmată de contactul mâinilor cu ochii, gura sau nasul. S-a dovedit că virusul rămâne activ în aer (după eliminarea prin picăturile eliberate de o persoană infectată) sau pe o suprafață, contaminând-o, timp de aproximativ două ore.

Persoana afectată de rujeolă este contagioasă 4-5 zile înainte și după apariția rash-ului, nivelul maxim de contagiozitate fiind atins atunci când pacientul prezintă clinic febră, tuse, rinoree. (3, 4, 5, 6, 7)

Odată intrat în organism prin intermediul căilor respiratorii superioare, virusul infectează epiteliul respirator și celulele imune circulante locale. Virusul începe procesul de multiplicare la nivelul traheei, bronhiilor, plămânilor și sistemului limfatic local, urmând apoi infectarea și replicarea în tractul urinar, ochi, sistemul vascular și sistemul nervos central. Infectarea organismului gazdă se realizează prin legarea virusului de receptorii specifici: SLAM (signaling lymfocyte activation molecule) care este exprimat pe suprafața celulelor imune, CD46 de pe suprafața celulelor epiteliale și un al treilea receptor ce se presupune că permite virusului rujeolic să infecteze gazda chiar în lipsa primilor doi receptori. Astfel, infectarea mediată de diverși receptori explică tropismul virusului pentru oameni.

Semne şi simptome

După expunerea la virusul rujeolic, pacientul infectat va trece inițial printr-o perioadă asimptomatică de incubație care durează între 9 și 12 zile, apoi va prezenta simptome asemănătoare unei răceli obișnuite care se vor agrava, apărând treptat semnele și simptomele specifice rujeolei. (8) Astfel, din punct de vedere clinic, există trei stadii:

• Perioada de incubație – Din punct de vedere clinic este asimptomatică, iar din punct de vedere temporal se situează în primele 9-12 zile (alți autori consideră primele 10-14 zile), după infectarea organismului.
• Perioada prodromală – Este caracterizată de semne și smptome nespecifice. Astfel, în această perioadă se evidențiază clinic febră mică sau moderată, tuse persistentă şi neproductivă, rinoree, conjunctivită, anorexie, iritabilitate, oboseală, mialgii, fotofobie, edem periorbital şi durează 2-3 zile.
• Perioada de stare, acută – Apare rash-ul cutanat, uneori pruriginos și debutează la nivel facial, apoi răspândindu-se pe membrele superioare, trunchi, apoi pe membrele inferioare. În același timp, febra continuă să crească, ajungând chiar la valori de 40-41 de grade Celsius. Rash-ul va dispărea apoi progresiv, începând de la nivel facial, apoi de pe trunchi și membrele superioare, iar în final de pe membrele inferioare. (3, 4, 10)

Perioada de contagiozitate diferă în funcţie de statusul imun al pacientului: dacă pacientul este sănătos, va fi contagios 4 zile înainte şi după apariţia rash-ului, iar dacă pacientul este imunocompromis, acesta este contagios pe toată perioada afecţiunii. (9)

Rash-ul rujeolic apare după 2-4 zile de la apariţia primelor simptome, moment când se atinge apogeul stării de rău a pacientului şi durează aproximativ o săptămână. Rash-ul constă în mici puncte roşii maronii, plate sau uşor proeminente, care pot conflua şi forma pete. Inainte de momentul apariţiei rash-ului, cu o zi sau două, frecvent apar mici puncte de culoare alb-gri la nivelul mucoasei bucale, centrate de un punct mic alb, care se numesc puncte Koplik şi dispar după câteva zile. Se localizează frecvent la nivelul mucoasei obrajilor. (3, 4, 11)

Adresaţi-vă medicului dacă:

• bănuiţi că dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveţi rujeolă;
• simptomele nu se remit sau se înrăutăţesc;
• febra creşte peste 38 grade Celsius;
• simptomele se remit, însă febra persistă. (4)

Diagnostic

Diagnosticul rujeolei este pus clinic, pe baza triadei clasice: tuse, coriză, conjuctivită. Este numită triada celor trei „c” datorită denumirii în limba engleză a simptomelor: cough, coryza, conjunctivitis. De asemenea, punctele Koplik și rash-ul ce apare cefalocaudal, dinspre extremitatea cefalică spre cea caudală (dinspre cap, gât, spre membrele inferioare) sunt caracteristice rujeolei. (7, 9)

Diagnostic diferenţial al rujeolei poate fi făcut cu:

• conjuctivita acută;
• scarlatina – este un sindrom caracterizat prin faringită, febră, rash cutanat și este determinat de streptococul beta hemolitic de grup A;
• rubeola – este o afecțiune infecțioasă, contagioasă, determinată de virusul rubeolic și fie este asimptomatică, fie se manifestă prin rash cutanat, conjuctivită, dureri oculare, febră, anorexie, limfadenopatie suboccipitală, cefalee; purpura trombocitopenică, artralgiile, atrita pot complica rubeola; totuși, această maladie devine problematică atunci când afectează femeile însărcinate, având un risc teratogenic crescut, în mod special în primele săptămâni de sarcină;
• boala Kawasaki - este o vasculită ce se manifestă prin febră, eritem la nivelul membrelor, perianal, iar la o parte dintre pacineți pot apărea anevrisme ale arterelor cononariene;
• alergii alimentare sau medicamentoase;
• mononucleoză – determinată de virusul Epstein Barr și se manifestă prin febră, fatigabilitate, tuse, fotofobie, dureri oculare;
• infecția cu Parvovirusuri B19 – determină inițial un sindrom prodromal, cu febră, mialgii, indispoziție, urmând apariția unui exantem localizat la nivel facial, de unde se va extinde spre extremități. (9, 12, 13, 14, 15, 16)

Tratament

Rujeola nu dispune de un tratament specific, ci doar de unul simptomatic. Este recomandat repausul la pat și să beți sau să îi administrați copilului dumneavostră o cantitate suficientă de lichide, astfel încât să se evită deshidratarea. Dacă sunt prezente simptome asemănătoare celor ce apar în timpul unei răceli, ca rinoreea, tusea, febra puteți apela la medicamente simptomatice, cum ar fi antitusive și umidificarea aerului din încăpere pentru a contracara tusea, antipiretice pentru scăderea febrei, de exemplu Ibuprofen, Paracetamol, în dozele specifice vârstei și recomandate de medic, dar se evită Aspirina pentru că există riscul apariției Sindromului Reye. Se poate asocia administrarea vitaminei A, întrucât ar putea reduce riscul apariției complicațiilor, însă aceste suplimente și doza lor trebuie recomandate de un medic.

Este important ca pe perioada bolii, adultul sau copilul afectat să fie scos din colectivități, pe de o parte pentru a reduce transmiterea virusului la alte persoane, iar pe de altă parte pentru a se proteja de alte infecții, întrucât sistemul său imunitar poate fi slăbit.
În cazul în care apar simptome severe, ca dispneea (senzația de sufocare), dureri toracice, expectorație cu sânge, confuzie, convulsii, nu ezitați să vă adresați medicului. (18, 19, 20)

Complicaţii

Rujeola poate fi o afecțiune amenințătoare de viață, 10% dintre persoanele infectate cu virusul rujeolic necesită spitalizare, iar 30% vor prezenta cel puțin o complicație (predominent copiii cu vârsta mai mică de 5 ani și adulții). Persoanele predispuse la a avea o evoluție complicată a rujeolei sunt cele cu sistem imun slăbit, cum ar fi cele infectate cu HIV, cele care suferă de leucemie sau de carențe vitaminice.

Dintre complicații, cele mai comune sunt reprezentate de:

• infecții otice – este una dintre cele mai frecvente complicații întâlnite la pacienții cu rujeolă;
• bronșită și laringită;
• pneumonie;
• diaree;
• convulsii;
• complicații în timpul sarcinii - rujeola în timpul sarcinii poate determina un avort spontan, naștere prematură sau nou-născuți cu greutate mică la naștere.

Complicațiile mai puţin comune, dar posibile, sunt:

• hepatita – în special când se asociază administrarea medicamentelor hepatotoxice;
  
• strabism – afectarea mușchilor ocular;
  
• encefalită – 1 din 1000 de persoane cu rujeolă este afectat de această complicație ce reprezintă inflamația creierului și se manifestă clinic prin vărsături, convulsii, comă și chiar deces;
• edem cerebral;
• trombocitopenie – scăderea numărului de trombocite, ceea ce poate duce la hemoragii cu diverse localizări;
• complicații cardiace;
• nevrita optică – inflamarea nervului optic;
• nevrită retrobulbară;
• panencefalită scelrozantă subacută – este o afecțiune rară, însă fatală, a sistemului nervos central; apare la 7-10 ani după ce o persoană a suferit de rujeolă. (3, 4, 10, 17)

Prognostic

Prognosticul este unul favorabil în majoritatea cazurilor, însă există riscul apariției complicațiilor, în special la persoanele cu un sistem imun slăbit sau deficitar. (21)

Prevenție

Prevenirea rujeolei se realizează prin vaccinare, a cărei eficacitate este de aproximativ 93% în cazul administrării unei singure doze și de 97% în cazul administrării a două doze. Nu numai că protejează persoana vaccinată de dezvoltarea afecțiunii, dar și pe cei din jur, mai cu seamă pe nou-născuți și pe alte categorii de persoane cu un sistem imun incomplet dezvoltat, slăbit sau deficitar.

Vaccinul împotriva rujeolei este unul trivalent, adică luptă împotriva a trei afecțiuni, este numit ROR (rujeolă-oreion-rubeolă). Vaccinul rujeolic este administrat copiilor între 12 şi 15 luni, dar poate fi făcut între 6 şi 12 luni în timpul unei epidemii de rujeolă sau când copiii călătoresc în zone de risc. (25), (26)