La primate, comportamentele homosexuale sunt străvechi și legate de factori multipli (studiu)

Un vast studiu publicat luni a analizat comportamentele homosexuale întâlnite la primatele non-umane, arătând că aceste comportamente au rădăcini evolutive străvechi și depind de factori multipli legați de mediu și de structura socială, informează AFP.

'Diversitatea comportamentelor sexuale este foarte des întâlnită în natură, printre specii și în societățile animaliere; este ceva la fel de important ca îngrijirea puilor, lupta cu un prădător sau căutarea hranei', a explicat Vincent Savolainen, principalul autor al studiului publicat în revista Nature Ecology & Evolution.

Comportamente sexuale între indivizi de același sex (CSS) - montă, stimulare organe genitale - au fost documentate la peste 1.500 de specii de animale.

Dar, timp îndelungat, ele au fost observate în mod 'anecdotic' de către cercetători, care le considerau doar 'un paradox darwinian', întrucât evoluția se bazează pe transmiterea genelor prin reproducere, notează același biolog.

Studii recente au arătat însă că această trăsătură are o componentă ereditară și poate fi însoțită de un avantaj evolutiv.

La macacii rhesus din Puerto Rico, pe care Vincent Savolainen îi studiază de opt ani, masculii care au raporturi sexuale între ei pot forma apoi coaliții, ceea ce ar putea să le permită să aibă acces la mai multe femele și, deci, să aibă mai mulți pui.

Totuși, analizele comparative susceptibile să dezvăluie factorii non-genetici care influențează exprimarea acestei trăsături rămân pentru moment limitate.

'Strategie socială flexibilă'

Vincent Savolainen și colegii lui au examinat cu mare atenție literatura științifică pentru a aduna datele existente despre 491 de specii de primate non-umane.

Ei au evidențiat astfel de comportamente la 59 dintre ele, inclusiv la lemurieni, maimuțele din Americi, Africa și Asia, precum și la maimuțele antropoide.

Ceea ce sugerează 'o rădăcină evolutivă profundă' a acestei trăsături, notează autorii studiului, care au analizat apoi influența contextului de mediu, a 'istoriei de viață' (speranța de viață, morfologia...) și a organizării sociale asupra exprimării sale.

CSS-urile sunt mai frecvente la specii care trăiesc în medii dure, cu resurse alimentare limitate, precum macacii berberi. Sau atunci când speciile sunt expuse la un nivel ridicat de prădători, așa cum se întâmplă cu maimuțele vervet (mici maimuțe africane). Semn că aceste comportamente ar putea ajuta la gestionarea tensiunilor din cadrul grupului în timpul unor perioade de stres.

Comportamentele homosexuale sunt, de asemenea, mai curente la maimuțele unde masculii și femelele prezintă diferențe marcante de talie, precum gorilele de munte. Or, dimorfismul sexual este adeseori asociat cu grupuri sociale mai importante, cu o competiție intensă și cu ierarhii mai stricte, în timp ce speciile în cadrul cărora masculii și femelele sunt de talie echivalentă trăiesc în general în cuplu sau în mici grupuri familiale.

Acești factori interacționează între ei: trăsăturile istoriei vieții sunt modelate de factori de mediu, ce influențează la rândul lor complexitatea socială, ceea ce duce la prevalența CSS-urilor.

Aceste rezultate sugerează că astfel de comportamente sunt 'o strategie socială flexibilă, utilizată pentru a consolida legăturile sociale, a gestiona conflictele sau a construi alianțe în funcție de presiuni ecologice și sociale', au scris autorii studiului.

Ei au avansat ipoteza că factori similari ar fi putut interveni și în cazul hominizilor ancestrali și chiar al oamenilor moderni.

'Strămoșii noștri s-au confruntat cu siguranță cu aceleași complexități de mediu și sociale', a declarat Vincent Savolainen. 'Însă există aspecte care țin exclusiv de ființa umană, cu o complexitate a orientării sexuale și a preferințelor, de care nu ne ocupăm deloc', a precizat biologul evoluționist.

Într-un comentariu care a însoțit publicarea studiului, specialista în antropologie Isabelle Winder consideră 'entuziasmante' metodele de analiză comparativă utilizate de către autorii noii cercetări. Ele 'pot lămuri probabil pentru prima dată într-un mod realist unele dintre complexitățile evoluției comportamentelor 'aproape umane'', precum utilizarea uneltelor, limbajul simbolic și comportamentele legate de moarte.