Medicamente Antiretrovirale utilizate in clinica

Zidovudina

Zidovudina, este un medicament cu efect antiretroviral, cunoscut si sub denumirea de azidotimidina (AZT) ; functia acestui chimioterapic este de a stopa replicarea virusurilor HIV 1 si HIV 2, prin inhibarea reverstranscriptazei virale ; de asemenea, medicamentul are capacitatea de a inhiba formarea lanturilor de ADN viral. Chimioterapicul poate fi administrat pe cale parenterala, dar mai ales pe cale orala ; dupa metabolizare, este excretat in cea mai mare parte in urina.

Studiile clinice efectuate, certifica faptul ca, Zidovudina a condus la cresterea duratei de supravietuire a pacientilor infectati cu virusul HIV, scazand in acelasi timp frecventa si amploarea infectiilor oportuniste, care se pot grefa la un pacient cu un sistem imunitar deprimat. Nu se cunoaste inca daca beneficiile maxime ale tratamentului cu acest medicament apar atunci cand Zidovudina se administreaza in perioada asimptomatica sau simptomatica de boala.

Riscul de infectie perinatala a scazut simtitor, atunci cand gravidele infectate cu virusul HIV au primit terapie cu Zidovudina, in perioada saptamanilor 14-34 de sarcina ; o schema terapeutica similara a fost aplicata si nou-nascutilor proveniti din mame bolnave, tratament ce a fost utilizat pe o perioada de sase saptamani dupa momentul nasterii.

Utilizata ca si monoterapie in cazul pacientilor cu boala infectioasa avansata, Zidovudina canduce la obtinerea unor efecte clinice benefice ; din nefericire, s-a constatat ca aceste efecte incep sa diminuie dupa primii doi ani de monoterapie. Diminuarea efectelor pozitive obtinute in primii doi ani de monoterapie se pare ca s-ar datora aparitiei rezistentei tulpinor de virus HIV 1 si HIV 2, la administrarea indelungata de Zidovudina (rezistenta se datoreaza unor mutatii care apar in structura reverstranscriptazelor) . Utilizarea unor combinatii medicamentoase, elimina riscul aparitiei unor tulpini rezistente la Zidovudina.

Dozele utilizate in zilele noastre in clinicile de specialitate, sunt mult mai mici, comparativ cu doze care erau utilizate acum cateva decenii ; astfel, efectele toxice sunt mult diminuate. Dintre efectele secundare ale Zidovudine, enumeram urmatoarele : efectarea sistemului hematopoietic, anemie si granulocitopenie (mai ales la pacientii cu infectie HIV, aflata intr-un stadiu avansat) ; alte efecte secundare : stare de rau accentuata, greturi, cefalee, cardita, steatoza hepatica sau acidoza lactica.

Data actualizare: 15-04-2012 | creare: 20-07-2010 | Vizite: 16585
Bibliografie
Harisson, Principiile medicine interne, Vol. I si II, Ed. Teora, 2002
E. Miftode, Boli Infectioase, Ed. Junimea, 2008
V. Rusu, Dictionar Medical, Ed. Medicala, 2001
E. Bottone, Atlas of Clinica Microbilogy of infectious Diseases, Ed. Informa Healthcare, 2006
W.R. Jarvis, Bennett and Brachman’s Hospital Infections, Ed. Lippincott Williams Wilkins, 2008
D. Schlossberg, Clinical Infectious Disease, Ed. Cambridge University Press, 2008
Dessain, Scott K , Human Antibody Therapeutics For Viral Disease, Ed. Springer Verlag, 2008
John G. Bartlett, The Johns Hopkins ABX Guide – Diagnosis and Tratment of Infectious Diseases, Ed. Jones and Bartlett, 2010
John W. Wilson , Mayo Clinic Antimicrobial Therapy – Quick Guide, Ed. Informa Healthcare, 2008
S. L. Gorbach, Infectious Diseases, Ed. Lippincott Williams Wilkins, 2004
Edward K. Wagner, Basic Virology, Ed. Wiley, 2007
Douglas D. Richman, Clinical Virology, Ed. American Society of Microbiology, 2002
Arie J. Zuckerman, Principles and Practice of Clinical Virology, Ed. John Wiley, 2009
Brian Mahy, The Dictionary of Virology, Ed. Academic Press, 2008
L. R. Haaheim, A Practical Guide to Clinical Virology, Ed. John Wiley, 2002
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!