Meningioamele sunt mai frecvente la femeile în vârstă decât se credea anterior

Meningioamele reprezintă cele mai frecvente tumori primare intracraniene, caracterizate printr-o creștere lentă și originea în celulele arahnoidiene. Deși ele pot fi descoperite în contextul unor simptome nespecifice, precum cefalee sau oboseală, datele existente sugerează că o proporție semnificativă rămân asimptomatice toată viața. Prevalența raportată variază în funcție de metodologie, însă studii anterioare autopsice și imagistice indică rate de 1–3% în rândul adulților vârstnici. Studiul publicat în jurnalul Acta Neurochirurgica a investigat prevalența meningiomului incidental și relația acestuia cu simptomele neurologice la persoanele de 70 de ani, utilizând o cohortă populațională reprezentativă.
Cercetarea a fost derulată în cadrul studiului H70 Birth Cohort din Gothenburg, Suedia, un proiect populațional longitudinal asupra sănătății adulților de 70 de ani. Au fost incluși 792 de participanți examinați prin imagistică RMN de înaltă rezoluție. Toate examinările au fost supuse unei a doua citiri axate exclusiv pe detectarea meningiomului, urmată de confirmare prin consens cu un neuroradiolog experimentat.

Datele colectate au inclus informații demografice, indicele de masă corporală, diagnostic de demență, istoric de traumatisme craniene, consum de tutun, prezența cefaleei, amețelilor, convulsiilor și evaluarea calității vieții (QoL) printr-o scală de la 1 la 7.

Rezultate

În cadrul grupului analizat:

• Meningiomul incidental a fost identificat la 14 participanți (1,8%).
• Majoritatea cazurilor (85,7%) au fost la femei.
• Sexul feminin a fost asociat semnificativ cu prezența meningiomului (p=0,01).
• Nu s-au constatat asocieri între meningiom și alte variabile precum indicele de masă corporală, demența, cefaleea, amețelile sau scorul QoL.

Comparativ cu alte studii, prevalența este în linie cu datele Rotterdam (1–1,6% la vârste similare), dar peste media raportată de studii efectuate la populații mai tinere. Utilizarea RMN 3-Tesla și evaluarea dedicată au contribuit probabil la detectarea unor leziuni mici care altfel ar fi fost omise.

Interpretare și implicații clinice

Constatarea că simptomele precum cefaleea sau amețeala nu au fost mai frecvente în grupul cu meningiom sugerează că aceste manifestări pot fi adesea atribuite în mod eronat leziunii descoperite. Astfel, studiul contrazice ipoteza potrivit căreia majoritatea meningiomelor incidentale sunt simptomatice. Acest aspect are implicații importante:

• Ar trebui evitată supra-medicalizarea sau intervenția chirurgicală nejustificată în lipsa unor dovezi clare că meningiomul cauzează simptome.
• Informarea pacientului despre caracterul probabil benign și asimptomatic poate reduce stresul psihologic asociat descoperirilor incidentale.

Aceste observații sunt în concordanță cu studii prospective care au demonstrat că majoritatea meningiomelor incidentale își mențin caracterul indolent, chiar dacă multe dintre ele cresc în dimensiuni în timp. Spre exemplu, într-un studiu pe 5 ani, 75% dintre meningiomele monitorizate au crescut, însă niciun pacient nu a dezvoltat simptome asociate tumorii.

Puncte forte și limitări

Puncte forte:

• Mărimea eșantionului și includerea unei populații generale la vârsta de 70 de ani.
• Evaluarea uniformă cu RMN de înaltă rezoluție și citirea secundară dedicată.
• Rată minimă de date lipsă și risc scăzut de bias de selecție.

Limitări:

• Designul transversal limitează concluziile privind relația cauzală între meningiom și simptome.
• Proporția celor care nu au participat la imagistică ar putea introduce un risc minor de eroare de tip 2.
• Lipsa detaliilor privind dimensiunea, localizarea și evoluția meningiomului în timp.

Concluzii

Acest studiu populațional confirmă faptul că meningiomele sunt relativ frecvente la femeile vârstnice, dar în marea lor majoritate rămân asimptomatice. Rezultatele subliniază importanța prudenței în atribuirea simptomelor nespecifice leziunilor descoperite întâmplător și sprijină abordarea de monitorizare activă, cu informarea clară a pacientului despre caracterul benign al afecțiunii.