MIT: Bărbații se confruntă cu criza vârstei a doua

PARȚIAL ADEVĂRAT

Extrem de vehiculată prin intermediul filmelor sau emisiunilor TV, criza de la mijlocul vieții care apare la bărbați nu este doar foarte cunoscută, dar deseori este prima explicație care ne vine în minte atunci când un bărbat între 40-60 de ani își cumpără o mașină nouă, începe să arate un interes mai mare pentru aspectul său fizic sau are o nouă relație cu o parteneră mult mai tânără.

Criza vârstei a doua este un concept foarte popular în cultura americană, dar care s-a răspândit și în alte culturi (inclusiv a noastră), de aceea și cercetarea științifică s-a realizat majoritar în S.U.A.

În literatura de specialitate, nu există o definiție clară și unanimă a acestui concept. Unii psihologi o consideră orice formă de stres major care apare după vârsta de 40 de ani, în timp ce alții o văd ca pe reacția individului în fața conștientizării iminenței morții. Nici în privința „vârstei de mijloc” nu există un consens, cu atât mai mult cu cât speranța de viață a crescut față de ultimele decenii. (1)

În general, criza vârstei de mijloc este considerată o perioadă de neliniște și tulburare, cauzate de teama de îmbătrânire și de moarte, pe acest fundal remarcându-se o dorință puternică de schimbare. Pe cât este de populară această criză (fiind teoretizată de psihologi renumiți precum Jung și Erik Erikson), pe atât de puțin este susținută științific. Studiile empirice vorbesc mai degrabă despre o dezvoltare continuă a individului, despre menținerea stării de bine și a adaptabilității și rezilienței la mijlocul vieții și nu despre o criză universală și inevitabilă specifică acestei vârste. (1), (2)

Statisticil arată că doar 10-26% dintre adulții cu vârsta peste 40 de ani se confruntă cu o perioadă de criză, ceea ce sugerează că aceasta este mai degrabă o excepție decât regula generală. (1), (3)

Fără îndoială, în acest interval de vârstă, nu doar bărbații, ci și femeile pot trece printr-o perioadă dificilă, dar nu cauzată de vârstă, ci mai degrabă de evenimentele care au loc acum: instalarea afecțiunilor cronice, pierderea persoanelor dragi (părinții). (4)

O posibilă explicație a acestui mit este că, spre deosebire de alte perioade de dezvoltare (vârsta a treia, adolescența, copilăria), de-a lungul timpului vârsta de mijloc a fost ignorată și mai puțin studiată de cercetători, ceea ce a lăsat loc liber apariției unor astfel de stereotipuri. (5)

Iată și alte argumente care contrazic apariția crizei la vârsta a doua ca un fenomen general și obligatoriu:

Una dintre concluziile unui studiu național realizat în SUA (1997), privind obiceiurile zilnice care provoacă stres, a fost că evenimente precum certurile cu partenerul de viață, deadline-urile de la serviciu (factori care oferă o imagine mai clară a stării de bine decât evenimente rare precum divorțul sau moartea unei persoane apropiate) sunt trăite diferit de tineri comparativ cu cei aflați la vârsta a doua. Tinerii se confruntă mai des cu ele, în timp ce la persoanele între două vârste, astfel de factori au un rol pozitiv, pentru că sunt percepute mai degrabă ca provocări. În plus, la această vârstă indivizii au mai multe resurse pentru a le face față – au acumulat mai multe cunoștințe și experiență de viață. (2), (5)

În ceea ce privește trăsăturile de personalitate de bază, un studiu realizat în 2005 a sugerat că acestea se mențin stabile pe durata adolescenței, tinereții, vârstei de mijloc și bătrâneții, ceea ce înseamnă că la vârsta a doua personalitatea nu suferă modificări dramatice. Această concluzie este susținută de o altă analiză (2007) care sugerează că vârsta a doua nu este nici mai mult, nici mai puțin traumatizantă decât alte perioade din viață.

În plus, un sondaj realizat în 2004 în rândul americanilor privind incidența unei astfel de crize, din cei 26% care au declarat că avuseseră o perioadă de criză, la majoritatea se întamplase fie înainte de 40 de ani, fie după 50 de ani, ceea ce pune sub semnul îndoielii unicitatea acestei crizei pentru vârsta a doua. (1)

Nici în ceea ce privește diferențele de gen studiile nu indică o prevalență mai mare la bărbați decât la femei a unor astfel de perioade dificile – probabilitatea confruntării cu o astfel de criză este egală pentru ambele genuri.

În concluzie, în intervalul 40-60 de ani indivizii pot trece printr-o perioadă de tranziție marcată de o serie de evenimente de viață care au loc acum, însă nu e obligatoriu să se confrunte și cu o criză. Aceasta nu este un fenomen general și inevitabil, ci mai degrabă izolat, care poate afecta nu doar bărbații, ci în egală măsură și femeile și poate apărea oricând înainte de 40 de ani sau după 50-60 de ani. (1)