Momentul internării

Chiar dacă în ultimii ani, mai ales în mediul urban, internarea vârstnicilor în centre rezidenţiale a devenit o practică frecventă, consider că societatea românească are încă dificultăţi să gestioneze fenomenul. În tradiţia poporului nostru, unde familia extinsă era baza societăţii, se găsea în orice gospodărie o mătuşă sau o verişoară care avea disponibilitatea de a se îngriji de copiii mici şi de vârstnicii familiei.

Astăzi, datorită facilităţilor de comunicare şi de călătorie, avem posibilitatea de a cunoaşte persoane care locuiesc pe partea opusă a globului pământesc. Familiile tinere se întemeiază de foarte multe ori la sute şi mii de kilometri distanţă de familia de origine. În consecinţă, la momentul în care vârstnicul are nevoie de sprijin pentru tot mai multe intervenţii şi activităţi zilnice, se trezeşte singur. Deseori, are alături o altă persoană vârstnică, care are la fel de multe sau mai multe nevoi pe care nu şi le mai poate acoperi singură.

Ce este de făcut? Cine să facă? Dar mai ales când să facă?

Am cerut/ne-a fost cerută mâna la momentul potrivit. Am deschis cu soţul/soţia un subiect delicat la momentul potrivit.

Ce a fost esenţial în surprinderea momentului potrivit? Răbdarea de a aştepta! Disponibilitatea de a-l recunoaşte! Diplomaţia şi delicatetea abordării! Curajul de a acţiona!

Când se ia hotărârea de a-l duce pe omul iubit, bunică/bunic/mamă/tată/frate …….. la un centru rezidenţial? Cum se comunică celui suferind şi celorlalţi membri ai familiei hotărârea luată?

Cine şi în ce fel îi sprijină pe cei implicaţi emoţional ca să depăşească momentele critice? Cine ii pregăteşte pentru despărţire? Chiar dacă periodic există posibilitatea revederii cu aparţinătorii (în aceste luni doar de la distanţă şi cu mască), părăsirea căminului propriu este de regulă traumatică pentru ambele părţi direct implicate, inclusiv pentru aparţinătorii aparţinătorilor.

Enumăr câteva elemente care pot contribui la minimizarea traumei:

• Calitatea expunerii motivelor internării şi a avantajelor astfel obţinute
• Calitatea serviciilor oferite in centrul rezidenţial
• Recunoaşterea obstacolelor reale sau imaginare care perturbă procesul de transfer; identificarea soluţiilor optime
• Pe tot parcursul procesului de pregătire şi transfer, menţinerea unei relaţii afectuoase între aparţinătorul/ii de referinţă şi persoana suferindă
• Suportul psiho-emoţional continuu oferit ambelor părţi.

Toate aceste elemente sunt importante, alături de armonia din familie şi de preocuparea sinceră a tuturor aparţinătorilor pentru bunăstarea persoanei suferinde.

Eu personal consider că momentul ales pentru abordarea acestui subiect este un factor hotărâtor pentru seninătatea ambelor părţi pe tot parcursul procesului, ca şi în lunile şi anii care urmează transferului în structura rezidenţială.

Răbdarea cu care un fiu aşteaptă momentul potrivit pentru a lua hotărârea de internare sau pentru a aborda cu cel suferind acest subiect vor fi răsplătite din belsug cu recunoştinţă şi linişte sufletească.

Sfatul meu este de a apela la specialişti. Pe langă evaluarea corectă a situaţiei socio-psiho-emoţionale şi identificarea eventualelor resurse umane, financiare şi de timp, aceştia pot contribui la etapizarea corectă a paşilor de urmat, pentru minimizarea traumelor psiho-emoţionale.

Parafrazând pe doctorul Hamer, care spunea: „Informaţi-vă (despre afecţiuni, prevenţie şi terapii) cât încă sunteţi sănătoşi!”, lansez invitaţia: „Informaţi-vă despre terminalitate şi moarte înainte ca aripa bolii şi  a dispariţiei iminente să vă atingă!”. Sunt decizii de luat, sunt oameni pe care ii dorim în preajmă în acel moment şi ale căror informaţii despre noi şi dorinţele noastre este util să fie actualizate.

Mă simt onorată de fiecare dată când primesc încrederea persoanei suferinde şi/sau a aparţinătorilor. Pe primii ii sprijin să încheie cu sufletul mai uşor parcursul mai lung sau mai scurt aici pe Planeta Albastră. Pe aparţinători ii susţin în demersurile de a-şi continua armonios viaţa, evitând remuşcările tardive pentru cuvinte nespuse, gesturi nefăcute, tăceri neacceptate.

Sunt încântată să întâlnesc persoane frumoase, să aud poveşti de viaţă semnificative. Dragostea şi durerea conferă omului frumuseţea aparte a autenticităţii, pe care eu mă bucur să o găsesc în interlocutorii mei.

Vă invit cu drag să ne cunoaştem!

Herta-Mirela Achim
Asistent social al Clinicii Memoriei
www.medicentrum.ro/medicii-nostri/clinica-memoriei/achim-herta-mirela