Noi modele murine dezvăluie mecanismele degenerării retiniene RP59: fenotipuri similare și implicații patologice

Noi modele murine dezvăluie mecanismele degenerării retiniene RP59: fenotipuri similare și implicații patologice

©

Autor:

Noi modele murine dezvăluie mecanismele degenerării retiniene RP59: fenotipuri similare și implicații patologice

Un nou studiu publicat în Disease Models & Mechanisms a investigat caracteristicile fenotipice ale două variante ale genei DHDDS asociate cu retinopatia pigmentară 59 (RP59): T206A È™i K42E. Studiul a fost realizat pe modele murine knock-in, scopul fiind de a compara impactul acestor mutaÈ›ii asupra degenerării retiniene È™i funcÈ›iei vizuale.
DHDDS (sintază dehidrodolichil difosfat) este o enzimă esenÈ›ială în sinteza dolicolului, un lipid implicat în glicosilarea proteinelor. MutaÈ›iile în DHDDS pot cauza tulburări ale glicosilării, inclusiv retinopatia pigmentară 59. Paradoxal, RP59 este o boală non-sindromică, cu afectare limitată la nivelul retinei, deÈ™i dolicolul este necesar în toate celulele. Trei variante patogene sunt cunoscute: K42E, R98W È™i T206A. Studiul anterior al modelului K42E/K42E nu a evidenÈ›iat degenerare fotoreceptorială marcată, dar a arătat modificări ale stratului nuclear intern È™i unde ERG negative.

Despre studiu

Obiective și metodologie

  • Crearea unui nou model murin DhddsT206A prin tehnologie CRISPR/Cas9.
  • Caracterizarea a trei genotipuri: T206A/WT, T206A/T206A È™i T206A/K42E.
  • Compararea acestor modele cu K42E/K42E È™i martorii wild-type (WT).
  • Analize morfologice (histologie, OCT), electrofiziologice (ERG), imunohistochimice È™i comportamentale (OKR).

Verificarea mutației T206A

MutaÈ›ia T206A a fost localizată în exonul 6 al genei DHDDS, în apropierea situsului catalitic. A fost confirmată prin secvenÈ›iere ADN din coadă È™i a inclus o mutaÈ›ie silenÈ›ioasă adiÈ›ională pentru a preveni recleavarea CRISPR.

Rezultate

Modificări histologice retiniene

  • La vârste tinere (PN≤6 luni), toate liniile mutante au prezentat o arhitectură retiniană normală.
  • La PN≥12 luni, animalele T206A/T206A, T206A/K42E È™i K42E/K42E au prezentat migrarea ectopică a corpurilor celulare din stratul nuclear extern în cel plexiform extern È™i reducerea stratului nuclear intern.

OCT: subțierea retinei

  • Reducții semnificative ale grosimii totale a retinei la PN 12 luni în toate grupurile (3–5%).
  • Grosimea stratului nuclear intern (INL) a fost redusă semnificativ în T206A/T206A È™i T206A/K42E cu 26% È™i 30%.

ERG: afectarea transmisiei sinaptice

  • b-wave redus semnificativ în toate modelele mutante – un indicator al afectării celulelor bipolare.
  • La 12 luni, T206A/K42E a atins pragul de b-wave negativă (b/a = 1,0), semn distinctiv al RP59.
  • OscilaÈ›iile potenÈ›ialului (OP) au fost reduse cu ≥40% în toate modelele mutant.

c- și d-wave: disfuncție retiniană internă

  • Amplitudini c- È™i d-wave semnificativ reduse la PN 6 È™i 12 luni în T206A/T206A È™i T206A/K42E.
  • Scăderea amplitudinii d-wave corelează cu afectarea celulelor bipolare OFF.

Imunohistochimie: pierderea celulelor bipolare și amacrine

  • Toate modelele Dhdds au arătat scădere semnificativă a densității celulelor bipolare (până la 43%).
  • Reducție semnificativă a celulelor amacrine GABAergice È™i glicinergice (până la 25%).
  • OFF-CBCs au fost semnificativ reduse doar în K42E/K42E (−77%).

OKR: acuitate vizuală redusă

  • Acuitatea vizuală a fost semnificativ redusă în T206A/T206A È™i T206A/K42E la 12 luni, atât în condiÈ›ii de lumină, cât È™i de întuneric.

Concluzii

Studiul demonstrează că mutaÈ›ia T206A în DHDDS, deÈ™i nu a fost identificată homozigot la pacienÈ›i, este patogenă în modelul murin È™i induce fenotipuri similare cu mutaÈ›ia K42E. Ambele mutaÈ›ii afectează structura retinei interne, densitatea celulelor bipolare È™i transmiterea sinaptică, fără a compromite semnificativ stratul fotoreceptorilor. Mecanismul bolii pare să implice în special afectarea transmisiei către celulele bipolare ON È™i interneuronii retinieni, fără afectare sistemică evidentă, explicând astfel caracterul non-sindromic al RP59.

Aceste modele murine oferă un instrument valoros pentru elucidarea mecanismelor moleculare ale RP59 și pentru testarea unor potențiale terapii care să vizeze degenerarea celulelor din retina internă.


Data actualizare: 01-09-2025 | creare: 01-09-2025 | Vizite: 114
Bibliografie
Nguyen, M. N., et al. (2025). Dhdds T206A and Dhdds K42E knock-in mouse models of retinitis pigmentosa, type 59 are phenotypically similar. Disease Models & Mechanisms. https://doi.org/10.1242/dmm.052243

Image by pressfoto on Freepik
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum