Nou-născuții disting spontan interacțiunile prosociale de cele antisociale

Un nou studiu publicat în Nature Communications și realizat de cercetători în psihologie cognitivă și dezvoltare morală oferă dovezi semnificative că nou-născuții umani de doar cinci zile pot distinge spontan între interacțiuni sociale prosociale și antisociale. Studiul aduce o contribuție majoră la înțelegerea originilor moralei umane, sugerând că anumite mecanisme de evaluare socială pot fi înnăscute, și nu exclusiv dobândite prin învățare.
Specia umană se remarcă printr-un nivel excepțional de cooperare, chiar între indivizi fără legături de rudenie. Această capacitate a fost asociată cu apariția unor mecanisme cognitive și emoționale specifice, precum empatia, preferința pentru indivizi prosociali și respingerea celor antisociali. Până recent, majoritatea studiilor care susțineau existența unei „baze morale înnăscute” s-au bazat pe observații făcute la sugari mai mari de 3-4 luni, ceea ce lăsa deschisă întrebarea dacă aceste comportamente sunt rezultatul învățării precoce.

Despre studiu

Cercetătorii au desfășurat trei experimente, inclusiv o replicare preregistrată, cu nou-născuți umani de cinci zile. Obiectivul a fost să investigheze dacă aceștia manifestă preferințe vizuale pentru:

• interacțiuni sociale de tip apropiere față de evitare (Experimentul 1);
• comportamente de ajutorare față de obstrucționare (Experimentele 2 și 3);
• versiuni non-sociale echivalente ale acestor scenarii, ca măsură de control.

Stimulii erau animații minimaliste cu sfere animate (agenți), care se mișcau într-un mod intenționat, evocând fie ajutor, fie comportamente antagoniste. Timpul de fixare al privirii pe fiecare tip de interacțiune a fost înregistrat ca indicator al preferinței vizuale.

Rezultate

Experimentul 1: Apropiere versus evitare

În condiția socială, nou-născuții au privit semnificativ mai mult către agentul care se apropia de un alt agent (M = 44,5 secunde) decât către cel care îl evita (M = 25,1 secunde; p = 0.002). În schimb, în condiția non-socială, în care interacțiunea era între un agent activ și un obiect inert, nu s-au observat diferențe semnificative în timp de fixare (p = 0.966).

Experimentul 2: Ajutorare versus obstrucționare

În versiunea socială, nou-născuții au privit mai mult către agentul care ajuta un alt agent să urce o pantă (M = 45,6 secunde) decât către agentul care îl împingea în jos (M = 30,1 secunde; p = 0.002). În condiția non-socială, în care unul dintre agenți era înlocuit cu un obiect inert, nu s-au observat preferințe clare.

Experimentul 3: Replicare preregistrată

Replicând condiția socială din Experimentul 2, rezultatele au fost confirmate: nou-născuții au privit mai mult către comportamentele de ajutorare (M = 45,2 secunde) comparativ cu cele de obstrucționare (M = 28,2 secunde; p = 0.003).

Controlul interpretării adulților

Adulții care au vizionat aceleași videoclipuri au recunoscut în proporție de peste 95% comportamentele sociale în scenariile cu agenți activi, dar nu au interpretat versiunea non-socială în termeni morali. Acest lucru validează faptul că diferențele observate nu sunt explicabile prin simpla mișcare sau atracție vizuală, ci prin înțelegerea rudimentară a rolurilor sociale.

Interpretare și implicații

Rezultatele sugerează că nou-născuții posedă o capacitate emergentă de a distinge interacțiuni prosociale de cele antisociale, chiar înainte de a avea experiențe sociale semnificative sau expunere prelungită la relații umane. Aceste capacități par să se bazeze pe mecanisme perceptive specializate în sistemul vizual, cum ar fi sensibilitatea la orientarea feței, mișcarea congruentă și configurarea interacțiunilor sociale.

Deși studiul nu poate dovedi că aceste reacții sunt “morale” în sensul filozofic al termenului, ele oferă suport convingător pentru ideea că unele elemente fundamentale ale evaluării sociale sunt prezente de la naștere. Această predispoziție timpurie ar putea constitui baza dezvoltării morale ulterioare și capacității umane unice de cooperare în grupuri mari.

Concluzie

Studiul demonstrează că în doar câteva zile de la naștere, bebelușii umani pot distinge între acte de apropiere și evitare, precum și între ajutor și obstrucție – semnale fundamentale pentru înțelegerea comportamentului social. Aceste constatări sprijină teoria conform căreia evoluția umană a favorizat dezvoltarea unor mecanisme cognitive înnăscute pentru identificarea interacțiunilor sociale relevante, care ulterior pot sta la baza judecăților morale complexe. Viitoare cercetări vor trebui să investigheze dacă aceste preferințe precoce reflectă într-adevăr o sensibilitate morală sau doar o predispoziție socială, precum și dacă ele sunt universale din punct de vedere cultural și biologic.