Noua combinație nanocorp-lipozom, o platformă pentru tratamentul precis al adenocarcinomului pulmonar

Un studiu publicat în Signal Transduction and Targeted Therapy propune o strategie inovatoare de tratament pentru adenocarcinomul pulmonar prin folosirea unei nanocorpi direcționate împotriva moleculei CD155. Acest proiect, care implică dezvoltarea de lipozomi încărcați cu doxorubicină și conjugați cu nanocorpul A5, a demonstrat eficiență antitumorală remarcabilă în modele preclinice relevante, oferind o cale promițătoare pentru terapii oncologice personalizate.
Cancerul pulmonar este principala cauză de deces oncologic la nivel mondial, iar adenocarcinomul este forma predominantă de cancer pulmonar non-microcelular. Deși terapiile țintite împotriva mutațiilor EGFR sau ALK au schimbat radical managementul bolii, probleme precum rezistența la tratament, heterogenitatea tumorală și toxicitatea sistemică rămân provocări majore. Există o nevoie acută de noi terapii cu specificitate moleculară crescută și distribuție eficientă în tumori.

CD155, receptor al virusului poliomielitic, este supraexprimat în numeroase tipuri de cancer, inclusiv în adenocarcinomul pulmonar, și are roluri atât în suprimarea imunității antitumorale, cât și în promovarea migrației și invaziei celulelor tumorale. Aceste proprietăți îl transformă într-o țintă terapeutică dublu-funcțională, cu potențial pentru livrare selectivă a medicamentelor și inhibarea progresiei tumorale.

Strategia terapeutică propusă

În cadrul studiului, cercetătorii sud-coreeni au generat și caracterizat un nanocorp (A5 Nb) cu afinitate ridicată pentru CD155. Acesta a fost ulterior conjugat cu lipozomi încărcați cu doxorubicină (A5-LNP-DOX), pentru a permite livrarea precisă a chimioterapiei în tumori CD155-pozitive. Nanocorpul A5 a demonstrat:

• Afinitate de legare în domeniul nanomolar (Kd = 1,17 nM)
• Penetrare celulară eficientă (>80% asimilare în celule A549)
• Inhibiție specifică a migrației și invaziei celulelor tumorale CD155-pozitive
• Inactivarea focală a proteinei PXN (paxilina), implicată în adeziunea celulară și motilitate

Rezultate preclinice

Studii in vitro

• A5-LNP-DOX a demonstrat eliberare eficientă de doxorubicină în condiții acide (81% la pH 5,2)
• Citotoxicitatea a fost semnificativ crescută comparativ cu LNP-DOX nețintit (viabilitate celulară redusă, activare caspază-3)
• Celulele normale (BEAS-2B) nu au fost afectate, subliniind specificitatea tratamentului

Modele animale

În modele ortotopice și organoide derivate de la pacienți, A5-LNP-DOX a redus semnificativ creșterea tumorală:

• Model ortotopic: reducerea masei tumorale la doar 4% din plămân, față de 40% în grupul martor
• Model organoid: scădere cu până la 75% a masei tumorale comparativ cu martorii
• Inducerea apoptozei (TUNEL+, caspază-3 activă), scăderea proliferării (Ki67) și angiogenezei (CD31)

Date clinice și biomarkeri

• Supraviețuirea globală mai scăzută la pacienții cu expresie ridicată concomitentă de CD155 și PXN (p = 0.0018)
• Corelație puternică între nivelurile CD155 și PXN (r = 0.554)
• Exprimate semnificativ mai mult în țesutul tumoral față de plămân normal

Siguranță și tolerabilitate

Tratamentul cu A5-LNP-DOX nu a generat toxicitate sistemică:

• Greutate corporală stabilă la animale
• Fără modificări histologice la nivelul organelor vitale
• Fără modificări ale transaminazelor hepatice

Concluzii și perspective

Studiul validează CD155 drept o țintă terapeutică multifuncțională în adenocarcinomul pulmonar și propune o nouă platformă de livrare medicamentoasă bazată pe nanocorpi. A5-LNP-DOX oferă o combinație ideală între specificitate, eficacitate și siguranță, depășind limitările terapiilor convenționale. Rămân necesare studii suplimentare, inclusiv testarea pe modele transgenice umane pentru CD155 și evaluarea în studii clinice, dar rezultatele obținute susțin ferm translarea către aplicații oncologice personalizate.