O INVENŢIE PE ZI Penicilina

În mai puţin de un secol de când penicilina a fost descoperită antibioticele au salvat aproximativ 200 de milioane de vieţi. Într-o zi din anul 1928, biologul scoţian Alexander Fleming şi-a părăsit pentru mai mult timp laboratorul de lucru fără a-l curăţa. La întoarcere, omul de ştiinţă a remarcat ca pe unele dintre culturile sale se dezvoltase un soi de ciupercă necunoscută ce manifesta o caracteristică bizară: bacteriile nu păreau să contamineze acele culturi în special şi nici să se dezvolte în jurul lor. Astfel s-a născut penicilina.

În 1885, savantul roman Victor Babeş anticipase acţiunea inhibantă a substanţelor elaborate de microorganisme, intuind efectele practice ale antagonismului microbian în terapeutică.

Penicilina este un antibiotic derivat din fungii penicillium care acţionează în special împotriva bacteriilor gram-pozitive (cele care devin violet sau de un albastru-închis sub efectul coloraţiei Gram cu violet de Genţiană, folosită în microbiologie pentru examenul microscopic al bacteriilor, metodă care a permis clasificarea acestora în funcţie de afinitatea tinctorială a peretelui bacterian).

Penicilina este de două tipuri: G - forma injectabilă şi V - forma acidorezistentă, care se poate administra oral).  Acest antibiotic acţionează cu randament redus contra germenilor gram-negativi (nu reţin violetul de Genţiană şi prezintă o coloratură roşie sau roz), fapt care a determinat obţinerea unor derivate precum ampicilina.