O nouă definiție a obezității crește semnificativ prevalența și schimbă stratificarea riscului clinic (obezitatea antropometrică)

Un studiu realizat în cadrul programului All of Us Research Program și publicat în JAMA Network Open la data de 15 octombrie 2025 a analizat implicațiile clinice ale unei noi definiții a obezității care integrează indicele de masă corporală cu măsuri antropometrice, cercetarea arătând o creștere majoră a prevalenței obezității și o mai bună stratificare a riscului de complicații metabolice și cardiovasculare.

Context

Obezitatea a fost definită timp de decenii aproape exclusiv prin indicele de masă corporală, un indicator simplu, dar imperfect, care nu diferențiază între masa grasă și masa slabă și nu reflectă distribuția țesutului adipos. Limitările acestui indicator au devenit tot mai evidente, în special în contextul obezității abdominale și al riscului cardiometabolic asociat acesteia.

O comisie internațională de experți a propus recent, într-un consens publicat în The Lancet Diabetes & Endocrinology, o redefinire a obezității care combină indicele de masă corporală cu măsuri antropometrice precum circumferința taliei, raportul talie-șold și raportul talie-înălțime, precum și cu evaluări directe ale grăsimii corporale. Această schimbare conceptuală introduce și distincția dintre obezitatea preclinică și obezitatea clinică, în funcție de prezența disfuncțiilor de organ sau a limitărilor funcționale asociate excesului adipos.

Despre studiul actual

Design și populație

Studiul este unul de cohortă populațională, longitudinală, bazat pe datele din programul All of Us. Au fost incluși 301 026 adulți cu vârste între 18 și 80 de ani, cu date antropometrice complete și dosare medicale electronice disponibile. Participanții au fost recrutați între 31 mai 2017 și 30 septembrie 2023, cu o durată mediană de urmărire de 4,0 ani (interval intercuartil 1,7–4,7 ani).

Distribuția demografică a cohortului a fost:

• 61,0% femei (183 633 persoane)

• Vârsta mediană: 54 de ani (interval intercuartil 38–65 ani)

• Diversitate rasială și etnică largă, inclusiv persoane de origine albă (53,2%), afro-americană (19,7%), asiatică (3,0%), amerindiană sau nativă din Alaska (1,5%) și alte grupuri rasiale (22,0%).

Definirea obezității

Au fost comparate două cadre de clasificare:

• Definiția tradițională, bazată exclusiv pe indicele de masă corporală, utilizând praguri specifice rasei.

• Noua definiție integrată, care a clasificat obezitatea în două fenotipuri distincte:

  • Obezitate cu indice de masă corporală crescut și criterii antropometrice, definită prin indice de masă corporală peste pragul clasic de obezitate și cel puțin o măsură antropometrică crescută sau indice de masă corporală peste 40.

  • Obezitate exclusiv antropometrică, definită prin cel puțin două măsuri antropometrice crescute în absența unui indice de masă corporală crescut.

În plus, obezitatea a fost subclasificată în:

• Obezitate clinică, în prezența a cel puțin unei disfuncții de organ sau a unei limitări funcționale.

• Obezitate preclinică, în absența acestor manifestări.

Analize statistice

Autorii au utilizat modele de regresie logistică pentru estimarea probabilității de disfuncție de organ și modele Cox ajustate pentru vârstă, sex, rasă și fumat pentru evaluarea riscului de Diabet zaharat, evenimente cardiovasculare și mortalitate de orice cauză.

Rezultate

Creșterea prevalenței obezității

Aplicarea noii definiții a dus la o creștere spectaculoasă a prevalenței obezității:

• 42,9% dintre participanți aveau obezitate conform definiției tradiționale.

• 68,6% au fost clasificați ca având obezitate conform noii definiții, reprezentând o creștere relativă de aproximativ 60%.

Această diferență a fost determinată aproape exclusiv de includerea persoanelor cu obezitate exclusiv antropometrică, care au reprezentat 25,9% din întreaga cohortă.

Caracteristicile obezității exclusiv antropometrice

Comparativ cu persoanele cu obezitate asociată unui indice de masă corporală crescut:

• Aceste persoane au fost mai în vârstă (vârsta mediană 60 vs 54 ani).

• Au fost mai frecvent bărbați (48,9% vs 34,7%).

• Au avut niveluri mai ridicate de educație și venit.

• Aproximativ 22,3% aveau un indice de masă corporală considerat normal sau subponderal conform criteriilor tradiționale.

Obezitatea clinică

Conform noii definiții:

• 36,1% din întreaga cohortă aveau obezitate clinică.

• Dintre persoanele cu obezitate, 52,7% prezentau deja disfuncții de organ.

• Prevalența obezității clinice a crescut marcat cu vârsta, ajungând la 54,4% la persoanele de 70 de ani sau peste.

Cele mai frecvente manifestări ale obezității clinice au fost:

• Hipertensiunea arterială

• Limitările funcționale

• Apneea obstructivă de somn

Riscuri asociate pe termen lung

Comparativ cu persoanele fără obezitate:

• Obezitatea clinică a fost asociată cu un risc de 6,11 ori mai mare de apariție a diabetului zaharat.

• Riscul de evenimente cardiovasculare a fost de 5,88 ori mai mare.

• Riscul de mortalitate de orice cauză a fost de 2,71 ori mai mare.

Obezitatea preclinică nu a fost benignă:

• Riscul de diabet zaharat a fost de 3,32 ori mai mare.

• Riscul de evenimente cardiovasculare a crescut cu 40%.

Persoanele cu obezitate exclusiv antropometrică au prezentat riscuri intermediare, mai mici decât cele cu obezitate asociată unui indice de masă corporală crescut, dar semnificativ mai mari decât cele fără obezitate.

Concluzii

Aplicarea unei definiții integrate a obezității, care combină indicele de masă corporală cu măsuri antropometrice, modifică profund epidemiologia obezității, aproape două treimi dintre adulți fiind clasificați ca având obezitate în această cohortă. Noua clasificare identifică mai precis persoanele cu risc crescut de diabet zaharat, evenimente cardiovasculare și mortalitate, scoțând în evidență entități clinice insuficient recunoscute anterior, precum obezitatea exclusiv antropometrică și obezitatea preclinică.

Rezultatele sugerează implicații majore pentru practica clinică, ghidurile terapeutice și politicile de sănătate publică, dar și necesitatea unor studii dedicate pentru a înțelege mecanismele, prognosticul și strategiile optime de prevenție și tratament pentru aceste noi fenotipuri de obezitate.