S-a observat creșterea în greutate la pacienții care încheie tratamentului medicamentos pentru obezitate (meta-analiză)

Obezitatea este o problemă majoră de sănătate publică, cu peste 2,2 miliarde de adulți afectați la nivel global în 2020. Gestionarea eficientă a greutății implică intervenții comportamentale, farmacologice și chirurgicale, iar medicamentele anti-obezitate s-au dovedit utile în reducerea greutății și a comorbidităților asociate. Totuși, după întreruperea tratamentului, există dovezi din ce în ce mai clare privind recâștigarea greutății pierdute, dar lipsesc analize sistematice care să cuantifice acest efect pe termen lung.
Medicamentele aprobate pentru obezitate includ orlistat, naltrexonă-bupropion, liraglutid, semaglutid, tirzepatid și fentermin-topiramat. Studiile individuale au arătat pierderi în greutate semnificative în timpul tratamentului, dar și tendința de revenire după oprirea acestuia. Studiile anterioare au documentat acest fenomen în special pentru intervențiile chirurgicale și comportamentale, dar mai puțin în contextul farmacologic. Prin urmare, a fost realizată o meta-analiză pentru a descrie traiectoria modificării în greutate după întreruperea medicamentelor anti-obezitate.

Despre studiu

Metodologie

Studiul publicat în BMC Medicine este o meta-analiză conform recomandărilor PRISMA și a fost înregistrat în baza PROSPERO (CRD42023385404). Au fost căutate articole în PubMed, Medline, Embase, Cochrane și Clinicaltrials.gov până la 8 martie 2024. Au fost incluse doar studii clinice randomizate care raportau modificarea greutății după întreruperea medicamentelor anti-obezitate.

Criterii de includere

• Studii randomizate ce comparau medicamentele anti-obezitate cu placebo sau control activ.
• Durata tratamentului și a urmăririi ≥ 4 săptămâni.
• Raportarea modificărilor în greutate atât în timpul tratamentului, cât și după oprire.

Date extrase și analiză

Datele au inclus caracteristici ale pacienților (vârstă, sex, IMC, greutate), tipul intervenției, durata și variațiile greutății. A fost folosit modelul cu efecte randomizate, iar heterogenitatea a fost evaluată prin testul Q și I². Subgrupurile au fost analizate după tipul controlului, IMC inițial, indicația tratamentului (obezitate vs. obezitate cu diabet), tipul de medicament (GLP-1 vs. non-GLP-1), intervenții stil de viață și nivelul scăderii în greutate.

Rezultate

Caracteristicile studiilor

• 11 studii incluse, totalizând 1573 pacienți în grupurile cu AOM și 893 în grupurile control.
• Au fost investigate GLP-1 RA, orlistat, fentermin-topiramat și naltrexonă-bupropion.
• Riscul de bias general a fost scăzut.

Traiectoria greutății după oprirea medicamentelor anti-obezitate

Până la 4 săptămâni după întrerupere, greutatea a rămas stabilă. Însă, între 8 și 20 de săptămâni, s-a observat o creștere semnificativă, cu o medie de +2,5 kg la 20 săptămâni. La 52 de săptămâni, greutatea era încă sub nivelul inițial, dar recăpătarea era evidentă.

Analize pe subgrupuri

După greutatea inițială

Ambele subgrupuri (sub și peste mediana de 105,6 kg) au arătat recâștig ponderal semnificativ, fără diferențe statistice între ele.

După IMC inițial

Persoanele cu IMC < 35 kg/m² au prezentat recâștig semnificativ (+1,66 kg), spre deosebire de cei cu IMC ≥ 35 kg/m², la care acest fenomen nu a fost semnificativ.

După tipul de control

Medicamentele anti-obezitate au dus la recâștig semnificativ atât în comparație cu placebo (+1,72 kg), cât și față de control activ (+2,37 kg).

După indicație (obezitate cu sau fără diabet)

Pacienții cu diabet au prezentat o recăpătare mai accentuată (+2,24 kg), dar diferențele nu au fost semnificative statistic între subgrupuri.

GLP-1 vs. non-GLP-1

Doar subgrupul GLP-1 a arătat o recăpătare semnificativă după oprirea tratamentului (+1,78 kg), ceea ce susține ipoteza unui rebound metabolic după întreruperea acestor molecule.

Intervenții comportamentale

Surprinzător, subgrupul care a continuat intervențiile de stil de viață după oprirea tratamentului a prezentat o recăpătare mai pronunțată decât cel fără intervenții continue.

După nivelul de scădere în greutate în timpul tratamentului

Recâștigul ponderal a fost semnificativ doar în subgrupul care a pierdut greutate în mod semnificativ în timpul tratamentului, sugerând o posibilă relație inversă între succesul tratamentului și stabilitatea ulterioară a greutății.

Indicele de masă corporală (IMC)

Traiectoria IMC a urmat un model similar cu greutatea: scădere inițială până la săptămâna 10, urmată de creștere semnificativă la 26 și 52 de săptămâni după întrerupere (+0,82 kg/m² la 1 an).

Analiza meta-regresie

Factori precum vârsta, sexul, tipul de indicație, durata tratamentului sau tipul de control nu au fost semnificativ asociați cu riscul de recâștig ponderal.

Discuție

Datele sugerează că întreruperea tratamentului farmacologic pentru obezitate este urmată, în mod tipic, de o creștere în greutate, cu un vârf al recăpătării în primele 6 luni. Traiectoria observată este asemănătoare cu ceea ce s-a descris pentru intervențiile chirurgicale sau comportamentale.

GLP-1 agonistii, în special, par să inducă un rebound mai puternic, posibil datorită întreruperii efectelor centrale asupra apetitului și motilității gastrice. Mecanisme precum adaptarea metabolică, modificările hormonilor intestinali și reducerea cheltuielilor energetice contribuie la acest efect.

Lipsa diferențelor clare între subgrupuri indică un fenomen robust și generalizabil. Totuși, lipsa unor date detaliate privind compoziția corporală, parametrii metabolici sau efectele adverse post-discontinuitate limitează concluziile.

Concluzii

Medicamentele anti-obezitate sunt eficiente în inducerea pierderii în greutate, dar efectele lor se estompează după oprirea tratamentului. Recăpătarea greutății devine evidentă după 8 săptămâni și continuă până în săptămâna 20, cu stabilizare relativă după aceea. Sunt necesare strategii de menținere pe termen lung, monitorizare post-tratament și poate continuarea intervențiilor pentru a preveni ciclurile de greutate care pot avea efecte metabolice nocive.