Oamenii de știință au găsit o modalitate de a „intercepta” cancerul pancreatic

Adenocarcinomul ductal pancreatic este cunoscut ca fiind una dintre cele mai agresive forme de cancer, cu o prognoză extrem de nefavorabilă pentru majoritatea pacienților. Proiecțiile arată că în doar câțiva ani ar putea deveni a doua cauză de mortalitate prin cancer, ceea ce face ca diagnosticarea și tratamentul precoce să fie o cursă contra cronometru. Faptul că boala este, adesea, descoperită tardiv agravează situația, deoarece opțiunile terapeutice scad dramatic pe măsură ce tumora avansează.

Context și analogia „semnelor timpurii”

Profesorul David Tuveson de la Cold Spring Harbor Laboratory (CSHL) compară leziunile incipiente din pancreas cu alunițele de pe piele - multe sunt inofensive, dar unele pot evolua spre malignitate. În cazul pancreasului, însă, nu putem vedea leziunile cu ochiul liber, iar localizarea internă complică diagnosticul. Astfel, interceptarea cancerului într-un stadiu incipient, înainte de a deveni metastatic, este idealul spre care tinde comunitatea științifică.

Rolul genelor FGFR2 și KRAS

Cercetările de la CSHL, conduse de Tuveson și colega sa, Claudia Tonelli, au evidențiat contribuția unei gene cruciale în formarea cancerului pancreatic - FGFR2. Este deja bine-cunoscut că KRAS suferă mutații în peste 95% din cazurile de cancer pancreatic, servind ca un „motor” principal al carcinogenezei. Însă, echipa a descoperit că FGFR2 potențează semnalizarea mutantului KRAS, accelerând transformarea leziunilor pancreatice incipiente în tumori agresive.

Interceptarea timpurie a cancerului

Folosind modele murine și organoide (structuri tridimensionale crescute în laborator, care imită arhitectura țesutului uman), oamenii de știință au testat ideea că inhibarea FGFR2 poate încetini sau chiar preveni transformarea malignă:

• Blocarea genetică a FGFR2 a redus proliferarea celulară și a diminuat activarea căii MAPK, puternic implicată în creșterea tumorii.
• Încetinirea formării tumorilor a fost notabilă, iar supraviețuirea animalelor s-a prelungit considerabil în absența acestei gene.

Terapia combinată: FGFR2 și EGFR

Un alt pas important a fost vizarea concomitentă a FGFR2 și EGFR, o altă proteină cunoscută pentru hiperactivitatea sa în cancerul pancreatic. În situațiile în care ambele căi de semnalizare au fost blocate simultan, rezultatele au demonstrat o scădere și mai accentuată a numărului de leziuni precanceroase. Practic:

• Mai puține leziuni incipiente au evoluat spre tumori,
• Riscul de progresie a scăzut considerabil, oferind premise solide pentru o potențială „intercepție” precoce a bolii.

Implicarea clinică și perspective

Există deja diverși inhibitori FGFR2 utilizați pentru alte tipuri de cancer, fapt ce deschide perspective rapide de aplicabilitate clinică și în cancerul pancreatic. În special, pacienții cu istoric familial de boală ar putea beneficia primii de aceste regimuri preventive, întrucât ei prezintă un risc mult crescut și ar putea fi atent monitorizați pentru leziuni incipiente.

Concluzii

Descoperirile lui Tuveson și Tonelli prezintă o viziune optimistă: nu doar adresarea cancerelor avansate, ci și prevenirea formării acestora în pancreas. Inhibarea strategică a FGFR2, mai ales în combinație cu blocarea EGFR, a demonstrat în experimente preclinice că poate îngreuna ori opri complet transformarea tumorală.

Deși lupta împotriva cancerului de pancreas rămâne, deocamdată, o cursă contra timp, această nouă abordare de „interceptare” oferă speranță că, într-un viitor nu foarte îndepărtat, tratamentele vor putea fi administrate înainte ca tumorile să devină invazive, îmbunătățind semnificativ șansele de supraviețuire.