Otoplastie

©

Autor:

Otoplastie
Otoplastia este o interventie estetica chirugicala care modifica aspectul urechii externe a unui individ. Otoplastia poate lua multe forme:
*** aduce urechile mai aproape de craniu (fixarea urechilor proeminente) ;
*** reduce marimea unor urechi mari;
*** remodeleaza cartilajul urechii externe.


Exista o serie de alte interventii reconstructive ale urechii ce se ocupa de probleme cum ar fi ureche externa deformata sau absenta. Otoplastia reprezinta denumirea generica a tutror interventiilor de remodelare si refacere a urechii externe.

Otoplastia presupune o combinatie a unor proceduri de repozitionare, remodelare, aditie a unei structuri deficitare sau lipsa sau indepartarea unor elemente structurale. Interventia este realizata de catre un medic de chirurgie maxilo-faciala sau de catre un chirurg plastician.
Urechea externa cuprinde pavilionul si conductul auditiv pana la membrana timpanica si este alcatuia dintr-un cartilaj cu o structura fina, acoperit cu un strat subtire de piele. Pavilionul urechii este format din pliuri si cute. Multe interventii de otoplastie nu sunt realizate din cauza unor diformitati efective, ci din motive pur estetice (forma, pozitie) .

Fixarea " urechilor decolate" (termenul medical pentru "urechile clapauge") sau reducerea marimii unor urechi prea mari, pot elimina conturul pronuntat al urechilor sau un pavilion iesit excesiv in afara conturului facial.
Urechea decolata este o malformatie a spiralei pavilionului urechii si este de obicei unilaterala. Tratamentul urmareste sa asigure simetria urechilor externe.

Comun pentru majoritatea interventiilor de otoplastie este remodelarea curbelor si proportiilor cartilajului urechii externe printr-o incizie in spatele urechii si indepartarea pielii pentru a expune conca auriculara si a o remodela. Anumite aspecte inestetice ale urechii pot fi insa ajustate fara a realiza o incizie cu ajutorul unei tehnici de suturare speciala care sa repozitioneze urechea.

Otoplastia pentru barbati

Urechile proeminente sau " decolate" pot aparea in egala masura atat la barbati cat si la femei, fara a se dovedi stiintific vreo legatura intre aceasta malformatie si sexul individului. Insa s-a inregistrat o frecventa mai mare de aplicare a interventiei pentru sexul masculin; acest fapt se datoreaza facilitatii femeilor de a-si aranja parul astfel incat aceasta problema poate fi mascata.

Astfel cele mai multe interventii la nivelul urechii externe (la scara globala) s-au realizat pentru indivizi de sex masculin cu varsta cuprinsa intre 4 si 14 ani, in timp ce a doua mare categorie o reprezinta femeile cu varsta curpinsa intre 20 si 30 de ani.

Pentru barbati este mult mai dificil sa ascunda " urechile clapauge", resimtind un grad mai mare de disconfort social (in special la varste mici) . De asemenea o data cu inaintarea in varsta, aparitia calvitiei la barbati poate accentua aspectul inestetic al acestei malformatii.
Otoplastia presupune o interventie simpla prin care urechile devin mai putin evidente, dar acestea pot fi remodelate, reparate, reconstruite in urma unor traume sau accidente (spre ex: pentru barbatii care practica sporturi mai dure: box sau rugby) .
Urechea " conopida" este o malformatie intalnita frecvent la jucatorii de rugby din prima linie. Aceasta malformatie se formeaza prin traumatisme repetate, iar urechea se deformeaza progresiv, luand aspectul unei conopide. Hematoamele (acumulari de sange) dintre cartilaj si piele pot duce la leziuni inflamatorii ale cartilajelor (condrite) . Atunci cand pielea urechii este separata de cartilaj, este intrerupt fluxul sangvin normal, privand cartilajul de oxigenul necesar si nutrientii transportati de sange. Pentru a preveni aceasta malformatie dupa o lovitura puternica la nivelul urechii, medicii realizeaza o procedura de drenare a urechii (impiedica formarea hematoamelor) .

Motivul pentru care barbatii apeleaza la aceasta interventie este acelasi cu cel al femeilor: pentru a minimiza un aspect inestetic al urechilor in relatie cu proportiile fetei si cu capul.
Se poate mentiona si aspectul usor intinerit al fetei datorita repozitionarii urechilor ca efect al acestei interventii.

Otoplastie – motive si scop

Otoplastia a fost considerata mai degraba o interventie plastica reconstructiva decat o operatie estetica, aceasta deorecece corectia pozitiei urechilor proeminente nu este singurul scop al unei interventii de otoplastie. Functiile sale sunt multiple:
- reconstructia urechii externe a unui copil nascut cu un canal auricular partial sau absent;
- corectarea pozitiei urechilor clapauge;
- corectarea unor asimetrii majore a urechilor in ceea ce priveste forma sau marimea (lobul urechii foarte mare, urechi indreptate inainte, "urechi scoica ", etc.) ;
- remodelarea unor urechi deformate ;
- refacerea sau reconstructia auriculei in urma unei vatamari sau operatie de tratare a cancerului.

Exista trei tipuri principale de malformatii ale urechilor:
- cartilajul nu este plisat normal oferind un aspect plan al urechii;
- marirea cartilajului ce impinge urechea sa iasa din conturul facial normal;
- urechi decolate.

"Urechile clapauge" afecteaza aproximativ 5 % din populatia globului. Aceasta malformatie este genetica, insa nu afecteaza functia auditiva (deoarece urechea interna se dezvolta independent) . Posibili factori detreminanti ai acestei malformatii sunt:
** marimea pavilionului auricular;
** unghiul format de pavilionul auricular si craniu;
** unghiul format de pliurile cartilajului;
** un lob al urechii marit;
** urechi cu marime excesiva (mai rar) ;
Revizia otoplastiei este posibila in cazul in care nu au fost corectate toate diformitatile/ malformatiile urechii afectate de mai multe traume, insa in general interventiile repetate se complica.

Din istoria chirurgiei estetice... chirurgia urechilor

Otoplastia a aparut si s-a dezvoltat prima data in India antica, cca 600 DH, initiata de catre doctorul Sushruta, denumit ulterior " parintelele chirurgiei". El si ucenicii sai au folosit otoplastia pentru a reconstrui urechi amputate ca pedeapsa a unor crime impotriva societatii. Tehnicile dezvoltate la vremea aceea stau la baza procedurilor chirurgicale practicate astazi.

Cand se poate apela la otoplastie?

Este bine sa planificati aceasta interventie inaintea inceperii procesului de socializare si dupa dezvoltarea aproape completa a urechii (89 %- 95 %, in jurul varstei de 4-5 ani) . Aceasta planificare inlatura traumele sociale (batjocura, poreclele, imposibilitatea copilului de a se integra in grupuri), tesuturile sunt mai moi, mai usor de remodelat si dezvoltarea completa a urechii inainte / dupa tratament.
Cele mai multe interventii sunt solicitate pentru copii cu varste curpinse intre 4 si 14 ani.
Ca si criterii principale pentru un candidat compatibil pentru otoplastie sunt: varsta si starea generala de sanatate.

Procedura de otoplastie

Exista mai multe metode prin care poate fi remodelata urechea externa: unele implica incizii la nivelul cartilajului urechii, altele presupun plierea si suturarea cartilajului, in detrimentul sectionarii. Metode avansate implica incizia pielii de pe cartilaj, nu a acestuia.

In functie de problema tratata si abilitatea pacientului de a coopera pot fi folosite urmatoarele tipuri de anestezii: anestezie locala, anestezie locala si sedativ oral sau anestezie generala (in special in cazul copiilor) . Cele mai multe proceduri nu necesita internare, insa unele necesita 1-2 zile de internare pentru a supraveghea evolutia vindecarii (cazul copiilor) .
O interventie de remodelare a urechii externe dureaza in medie de la 90 minute pana la 3- 5 ore, in functie de problema tratata.

1. Metoda clasica

Se realizeaza o incizie in spatele urechii, la nivelul pielii sau cartilajului pentru a permite accesul la structura ce necesita remodelare. Prin aceasta incizie are loc repozitionarea pavilionului urechii, mai aproape de cap, este creat un tunel mic de-a lungul antihelixusului (marginea exterioara) pentru a slabi cartilajul, iar in final sunt aplicate suturi pentru a remodela pliul acestuia si a echilibra lobul cu restul urechii. Uneori este necesara crearea sau modificarea unor unghiuri, pliuri, astfel incat conturul urechii sa fie natural si placut privirii.

Tehnicile aplicate difera in functie de cauza care a determinat aparitia diformitatii.

A) se indeparteaza mici sectiuni din cartilaj pentru remodelare, urechea este repozitionata mai aproape de cap, dupa care este fixata cu suturi permanente. Aceasta interventie de indepartarea a unor fragmente din cartilaj se numeste rezectia formatiunii conca a urechii externe (pavilionul urechii) .
B) se indeparteaza o portiune din piele, iar remodelarea se face fara a fi necesara indepartarea cartilajului (se aplica suturi permanente) - este una dintre procedurile conservatoare.
Dupa remodelarea urechii externe, zona este drenata si incizia inchisa, dupa care se aplica un mulaj protectiv cu uleiuri minerale care sa accelereaza vindecarea tesuturilor.

2. Metoda fara incizie (operatie estetica minim invaziva de corectie a urechilor)

Realizand o incizie pe una dintre partile cartilajului plan , fortele elastice actioneaza pe partea opusa si permit ca noua forma a urechii sa evolueze in timp. Aceasta procedura poate fi realizata si fara incizie, un ac special fiind plasat prin piele, in spatele urechii cu rol atat de a modela cartilajul cat si de a plasa suturile de retentie.
Procedura consta in aplicarea unor suturi permanente sub nivelul pielii in spatele urechii- acestea vor remodela cartilajul urechii in forma si pozitia dorita, iar acul inserat va determina formarea unui tesut cicatricial. Noua forma a urechii este permanenta si are un aspect natural.
Aceasta metoda a fost dezvoltata de catre medicul estetician Michael Fritsch, pe la mijlocul anilor 1990, in SUA.

3. Otoplastia de reductie a urechilor

Presupune si reducerea unor componente din structura urechii externe. Inciziile sunt realizate in locuri putin vizibile (in spatele urechii sau in locul pliurilor, cutelor naturale ale urechii) .

4. Augmentarea - aditia de elemente

In ceea ce priveste dezvoltarea incompleta a urechii externe sau lipsa urechii externe, este necesara augmentarea sau aditia de elemente pentru a inlocui structurile lipsa sau diforme. Aditia unor structuri se face din cartilaje costale. Alte remodelari ale urechii se fac prin repozitionarea sau slabirea anumitor structuri auriculare (apartinand urechii externe) .

Este foarte important sa se intervina imediat, in urma unor actiuni traumatice, deoarece urechea nu are un sistem de vascularizare amplu ceea ce expune urechea la infectii.

Post-operator - dupa procedura de otoplastie

- se aplica un bandaj compresiv pentru cateva sapatamani atat pentru a accelera vindecarea tesuturilor si a cicatricilor cat si pentru a mentine urechea in pozitia corecta.
- timp de 2-3 zile se administreaza antibiotice ;
- pentru disconfort si durere se administreaza analgezice;
- suturile nedizolvabile (exceptie cele care au fost folosite pentru fixarea pemanenta a urechii) sunt indepartate in 10-12 zile;
- umflarea zonei de interventie, disconfort si presiune la nivelul urechilor;
- eventualele cicatrici se vor estompa cu timpul;
- pentru persoanele cu o pigmentatie accentuata a pielii, liniile roziatice ale inciziei pot fi tratate cu creme cu steroizi sau terapie laser;
- mulajul compresiv va fi inlocuit cu un suport mai lejer (asemanator unei bentite) dupa o saptamana;.

Riscuri ale otoplastiei

Riscuri generale asociate oricarei interventii chirurgicale realizate sub efectul unei anestezii generale: infectie in zona inciziei, insensibilitate in zona din jurul interventiei, reactie adversa la anestezie.

Riscuri specifice pentru otoplastie:
1. Formarea unor cicatrici anormale - corectate ulterior, dupa cel putin 6 luni de la interventie.
2. Formarea hematoamelor (acumulari de sange si tesuturi datorita vaselor sangvine sparte) - se previne prin drenaj la finalul procedurii si aplicarea bandajului compresiv; in cazul aparitiei se trateaza prin redeschiderea inciziei si drenajul sangelui colectat.
3. Distorsionarea formei urechii cauzata de un abuz de corectie a unor trasaturi diforme.
4. Reaparitia " urechilor clapauge" – poate aparea doar in primele 6 luni ulterioare interventiei
Recurenta problemei tratate intervine atunci cand suturile interne au cedat presiunii- este necesara repetarea procedurii (la cel putin 6 luni dupa interventia initiala) .
5. Necroza sau pierderea unui fragment de piele in interiorul pavilionului urechii datorita presiunii excesive a bandajului compresiv (folosit pentru a impiedica umflarea) .

Efectele otoplastiei

! Sunt permanente – o categorie foarte mica de pacienti solicita noi ajustari.
Pentru un aspect estetic, echilibrat este necesar ca:
* forma urechii sa fie complementara formei capului – marginea urechii externe trebuie sa fie vizibila din fata;
* proiectia diferitelor parti ale urechii trebuie sa se combine intr-un mod natural;
* helixusul (marginea urechii) trebuie sa aiba o curba delicata, pentru a avea un aspect natural, armonios.

Rezultatele otoplastiei

- sunt vizibile dupa 1- 3 luni de la interventie. O usoara asimetrie poate persista dupa procedura in functie de anatomia urechii si de rezistenta cartilajului la modificarile facute.

Avantaje otoplastiei fara incizie

*** nu este o interventie chirugicala, deorecece nu se realizeaza nici o incizie;
*** caracterul conservator al procedurii (nu se intervine chirurgical asupra cartilajului) ;
*** nu necesita mulaj compresiv pentru suport;
*** nu necesita ingrijire postoperatorie indelungata - perioada de recuperare se reduce de la cateva luni la doar cateva saptamani.
*** nu este necesara scoaterea suturilor;
*** pacientii se pot intoarce in scurt timp la activitatile zilnice obisnuite;
*** complicatiile si riscurile sunt reduse la minim;
*** pentru pacientii care trebuie sa poarte ochelari este metoda ideala, deoarece purtatul lor dupa interventie nu mai este o problema.

Contraindicatiile operatiei de otoplastie:

- pacientii cu boli grave ale coagularii sangelui, cu boli grave infectioase sau dermatologice, cei cu tulburari ale cicatrizarii, pacientii diabetici, cardiaci, etc.

Beneficiile otoplastiei:

- fizice
* varietatea de probleme la nivelul urechii externe pe care le poate trata;
! Otoplastia nu modifica capacitatea auditiva.
- psihologice
* siguranta procedurii (riscuri minime pentru o interventie chirurgicala) ;
* impact major asupra esteticii urechii;
* eliminarea sentimentului de jena si disconfort in mediul social;
* prevenirea sau stoparea unei traume psihologice ca victima a batjocurei altor indivizi (in special in cazul copiilor) .

Studiile au demonstrat ca persoanele cu anumite diformitati ale urechilor inregistreaza un nivel foarte scazut al increderii in sine, de autoapreciere, iar copii pot dezvolta personalitati introvertite sau un comportament problematic. Imbucurator este ca s-a demonstrat si faptul ca in urma unei otoplastii toate aceste efecte vor fi indepartate, atentia indivizilor fiind mutata de la nivelul urechilor catre persoana in sine, si astfel loc o crestere a increderii in sine si in fortele proprii, dezvoltarea unor relatii sociale normale.

Data actualizare: 03-03-2020 | creare: 01-10-2009 | Vizite: 13065
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum
 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.