Papadie - Taraxacum officinale

Denumire stiintifica: Taraxacum officinale

Denumire populara: papadie; buha, cicoare, laptuca, papa gainii

Descriere: Specie erbacee extrem de comuna, cu rozeta bazala de frunze lanceolate si inegal scobite pe margine, tulpina florifera goala la mijloc, inflorescenta antodiu terminal de culoare galbena.

Habitat: Raspandita in majoritatea partilor lumii.

Recoltare: Radacina se recolteaza intre iunie si august, cand sunt cel mai amare. Se taie longitudinal inainte de a se lasa la uscat. Frunzele pot fi culese oricand.

Partile utilizate: Radacina si frunzele.

Actiune: Diuretic, hepatic, colagog (favorizeaza eliminarea secretiilor biliare), antireumatic, laxativ, tonic, amar.

Indicatii terapeutice: Papadia este un diuretic foarte puternic. De obicei, un remediu ce stimuleaza functia rinichilor cauzeaza o pierdere de potasiu din corp, ceea ce agraveaza orice problema vasculara prezenta. Papadia insa, reprezinta una dintre cele mai bune resurse naturale de potasiu, fiind un diuretic cu un echilibru ideal, ce poate fi utilizat fara riscuri (inclusiv pentru retentia de apa cauzata de problemele la inima). Ca hepatica si colagoga, radacina poate fi folosita in inflamatii si congestii ale ficatului si vezicii biliare. Este un tratament specific in cazuri de icter. Aceasta planta este un tonic general de mare valoare si probabil un diuretic si tonic hepatic cu cea mai mare aplicabilitate. Radacina este recomandata pentru: hepatita cronica, autointoxicatie, reumatism, afectiuni ale sangelui, eruptii cutanate cronice, gastrita cronica, ulcere aftoase.

Combinatii: Pentru ficat si vezica biliara se combina cu dracila sau Chelone glabra. Pentru retentie de apa se poate utiiza impreuna cu pirul tarator sau coada soricelului.

Preparare si administrare: Decoct - se pune 2-3 lingurite de radacina intr-o cana cu apa, care se fierbe 10-15 min. Se bea de trei ori pe zi. Frunzele se pot consuma si cruzi, in salate. Tinctura - 5-10 ml de tinctura de trei ori pe zi.