Performanță sub presiune: efectele succesiunii de reușite asupra activării fiziologice și preciziei execuției

©

Autor:

Performanță sub presiune: efectele succesiunii de reușite asupra activării fiziologice și preciziei execuției

Un fenomen bine documentat în psihologie este acela în care performanța scade paradoxal în condiții de recompense mari sau presiune ridicată, cunoscut ca „cedare sub presiune”. Cercetătorii Universității din Tokyo au propus o nouă abordare experimentală pentru a analiza această relație nu în termeni binari (presiune vs. absența presiunii), ci ca un continuum dinamic, folosind o sarcină care presupune atingerea unor succese consecutive, crescând astfel presiunea treptat.
Majoritatea cercetărilor anterioare au folosit manipulări simple ale presiunii – cum ar fi recompense financiare, evaluarea socială sau competiția – și au comparat condiții binare. Acest lucru limitează înțelegerea relației dintre presiune și performanță, care în viața reală evoluează gradual. În plus, literatura este contradictorie în privința formei relației, unele studii susținând modelul clasic în „U inversat”, altele negăsind acest tipar.

Despre studiu

Metodologie

Au fost realizate două experimente cu câte 15 participanți fiecare, folosind o sarcină de forță cu degetele (atingerea a 10% din contracția voluntară maximă). În Experimentul 1, obiectivul era obținerea a 10 reușite consecutive, iar în Experimentul 2, totalul de 100 de reușite, fără accent pe consecutivitate.

S-au măsurat ritmul cardiac (ca marker de activare fiziologică) și eroarea absolută de forță față de țintă, în fiecare încercare.

Rezultate fiziologice

  • În Experimentul 1, ritmul cardiac a crescut semnificativ și exponențial odată cu numărul de reușite consecutive (β = 1,82, p < 0,001), sugerând o creștere accelerată a activării.
  • În Experimentul 2, această relație a fost absentă, indicând că presiunea psihologică era generată specific de obiectivul de reușite consecutive.

Performanță și precizie

  • În Experimentul 1, eroarea de forță a scăzut liniar cu creșterea numărului de reușite (β = -0,054, p < 0,001), indicând o îmbunătățire constantă a performanței.
  • În Experimentul 2, această relație nu a fost semnificativă, ceea ce susține ideea că presiunea indusă a fost crucială pentru îmbunătățirea performanței.
  • Rata generală de succes a fost similară între experimente (~51%), ceea ce exclude diferențele de dificultate ca explicație.

Analiza de mediere

S-a testat dacă activarea fiziologică (ritmul cardiac) mediază relația dintre reușitele consecutive și performanță. Rezultatele au arătat că, deși ritmul cardiac a crescut cu reușitele, nu a mediat semnificativ îmbunătățirea performanței (efect indirect nesemnificativ, p = 0,31). Prin urmare, alte mecanisme (de exemplu, efectul memoriei recente) sunt implicate.

Interpretare

Studiul a demonstrat că sarcinile bazate pe reușite consecutive pot genera presiune psihologică crescută, reflectată prin activare fiziologică accentuată. Această presiune nu a afectat negativ performanța, ci a fost asociată cu îmbunătățirea acesteia – un rezultat contrar ipotezei în „U inversat”. Acest lucru poate fi explicat prin sarcina simplă, care nu a atins pragul de suprasolicitare.

Prin comparația între cele două experimente, autorii au demonstrat că nu simpla repetiție a succeselor duce la aceste efecte, ci conștientizarea unei mize fragile (obiectivul de a menține o serie neîntreruptă). Analizele de control au arătat că apropierea de obiectivul de 100 de reușite (în Exp. 2) nu a generat efecte similare, sugerând că specificitatea mizei contează mai mult decât volumul sarcinii.

Concluzii

Rezultatele arată că presiunea generată de reușite consecutive este un mod eficient și scalabil de a induce activare fiziologică și de a examina dinamica performanței sub presiune. Studiul aduce o contribuție importantă prin trecerea de la o abordare binară la una continuu-dinamică a presiunii și oferă o metodologie robustă pentru investigarea performanței în condiții de stres.

Contrar teoriilor clasice, presiunea nu a dus la declinul performanței, ci la o îmbunătățire, sugerând că pentru sarcini simple, activarea crescută poate avea un efect facilitant. Totodată, lipsa medierii fiziologice directe sugerează că trăsături individuale și procese cognitive precum controlul atențional pot media relația presiune-performanță.

Limitări

  • Ritmul cardiac nu este un indicator specific al presiunii psihologice; alte stări pot influența activarea.
  • Participanții au fost doar bărbați, ceea ce limitează generalizarea.
  • Nu s-au măsurat trăsături individuale precum anxietatea sau capacitatea de memorie de lucru.
  • Distribuția inegală a încercărilor pe niveluri de reușită reduce puterea analizei la capătul superior al curbei.
  • Designul nu permite o testare cauzală izolată a efectului activării fiziologice asupra performanței; studii viitoare ar putea folosi intervenții independente, precum stimularea vagală.
  • Dimensiunea redusă a eșantionului poate limita robustețea generalizării, deși analiza post hoc a arătat o putere statistică foarte ridicată (>99%).

Implicații

Studiul oferă un cadru valoros pentru cercetări viitoare privind interacțiunea dintre presiune, activare și performanță, cu aplicații posibile în sport, educație, psihologie organizațională și pregătire în medii stresante. Abordarea bazată pe presiune progresivă oferă un mijloc etic, eficient și scalabil pentru a modela stresul psihologic în condiții controlate.


Data actualizare: 20-11-2025 | creare: 20-11-2025 | Vizite: 80
Bibliografie
Yamada, K., et al. (2025) An experimental paradigm to manipulate physiological arousal using consecutive successes. iScience. doi: 10.1016/ j.isci.2025.113961. https://www.cell.com/iscience/pdf/S2589-0042(25)02222-9.pdf?

Image by senivpetro on Freepik
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune: