Prelungirea vietii devine o stiinta respectabila

Cercetatorii din San Francisco au descoperit, se pare, secretul longevitatii, transformand cu ajutorul a doua gene niste viermi cu o viata normala de circa 20 de zile in adevarati Matusalemi cu o durata de viata de pana la 144 de zile, scrie hebdomadarul american Newsweek.
Cynthia Kenyon, director al Hillblom Center for the Biology of Aging (Centrul Hillblom pentru Biologia Imbatranirii), afirma ca viermii tratati genetic pot fi abuzati in maniere care in mod normal ar duce la moartea lor, ca de exemplu expunerea la caldura excesiva, radiatii sau microbi, fenomenul constatat la aceste vietati fiind de natura miracolului, doar ca este pura stiinta. Inca din vremurile lui Ponce de Leon daca nu chiar mai inainte, oamenii s-au aflat in cautarea elixirului tineretii, un domeniu pana de curand rezervat sarlatanilor si vracilor, oferta Internet si de la asa zisele clinici antiimbatranire fiind inca intesata de produse care, pasamite, confera longevitate, de la inofensiva apa de Ecuador si pana la hormoni de crestere, care pot fi periculosi pentru adulti. Oamenii de stiinta seriosi incearca insa acum sa transforme acest domeniu intr-unul respectabil, prin descifrarea secretelor imbatranirii la nivel celular si gasirea de cai pentru incetinirea procesului, desi tratamentele pentru cresterea longevitatii ar putea fi disponibile abia peste 10 sau 15 ani, cu efecte mai modeste decat in cazul viermilor.
Exista si unele voci critice referitoare la cercetarile stiintifice in materie de longevitate, acestea fiind de parere ca fiecare trebuie sa moara cand i-a venit ceasul. Cu toate acestea, nimeni nu are obiectii in ce priveste faptul ca in secolul trecut, epurarea apei, antibioticele, vaccinurile si ameliorarea ingrijirii medicale au dus la o prelungire a sperantei de viata din SUA, de la 48 de ani pentru barbati si 51 de ani pentru femei, in 1900, la 75, respectiv 80 de ani, astazi.
Studiile au furnizat deja indicii importante legat de factorii care produc o imbatranire sanatoasa, un raspuns evident fiind stilul de viata sanatos, cu mult sport si o dieta incluzand fructe, vegetale si graunte. Adventistii de Ziua a Saptea recurg la o dieta vegetariana, nu fumeaza si petrec o mare parte a vremii cu familia sau grupul de la biserica, speranta lor de viata fiind in mod obisnuit de pana la 88 de ani, ceea ce sugereaza ca viata sanatoasa poate duce la atingerea unor astfel de varste, afirma Thomas Perls, director al grupului de studiu New England Centenarian Study pentru studierea persoanelor cu varste centenare.
Studiul efectuat de Perls a demonstrat ca o persoana are nevoie pentru a atinge astfel de varste de gene care incetinesc imbatranirea si cresc capacitatea de aparare fata de bolile caracteristice batranetii. Circa cinci astfel de gene au fost identificate din probabil 100 existente, persoanele care le poseda parand sa petreaca mai putina vreme pe patul de boala, chiar daca au incalcat toate regulile vietii sanatoase. Unele din aceste gene favorizante par sa fie implicate in procese metabolice de crestere, ca si in prelucrarea grasimilor si a colesterolului. Kenyon s-a ocupat de manipularea unei gene responsabile la viermi de reducerea actiunii insulinei si a unui hormon asociat denumit IGF-1. Prin reducerea nivelului acestor hormoni este activata o gena denumita Foxo, care stimuleaza o intreaga serie de reactii cu scop de protectie celulara, acestea ducand la intarirea sistemului imunitar, cresterea cantitatii de antioxidanti si mentinerea plierii corecte a proteinelor.
Un studiu efectuat anul acesta pe evreii centenari din grupul Ashkenazi a demonstrat si el existenta unor variatii in genele care regleaza IGF-1, un al doilea studiu evidentiind existenta unor modificari protective in structura genelor Foxo la persoanele sanatoase cu varsta de 95 de ani. Pentru a ajunge la acest rezultat, cei care nu poseda astfel de gene au la dispozitie o alta cale si anume o dieta hipocalorica severa, la soarecii care mananca mai putin cu 30 la suta constatandu-se o perioada de viata cu o treime mai lunga. Doctorul Luigi Fontana, de la Facultatea de Medicina a Universitatii din Washington, urmareste momentan evolutiile a 45 de membri ai societatii pentru Restrangerea Caloriilor, care au acceptat voluntar sa se supuna unei astfel de diete. Unul din voluntari, inginerul informatician Tadd Ottman din California, a resimtit din plin efectele curei, scazand in greutate de la 81 la 59 de kilograme, in timp ce libidoul i s-a redus, acesta avand si o senzatie de frig. In schimb, colesterolul lui a scazut de la 244 la 169, la fel ca si presiunea sanguina iar durata somnului nocturn s-a redus cu 45 de minute. Fontana afirma despre pacientii sai ca functiile cordului indica o varsta cu 15 ani mai mica decat varsta cronologica, presiunea sanguina a subiectilor fiind una specifica adolescentilor. Singurul factor care ii deosebeste de soarecii supusi la acelasi tratament hipocaloric este faptul ca nu prezinta nivele mai scazute ale hormonului IGF-1, despre care se crede ca joaca un rol major in procesele de imbatranire si carcinogene. Acest lucru se datoreaza faptului ca 25 la suta din caloriile ingerate de ei provin din proteine, in loc de doar 15 la suta cum se recomanda, lucru care nu se intampla la vegetarieni. Tratamentul hipocaloric nu este insa ceva pentru majoritatea oamenilor, femeile gravide si copiii fiind de preferat sa nu recurga la asa ceva.
Sinclair spera totusi sa poata crea o pilula care sa imite efectele restrictiei calorice, fara a trebui sa ne privam de ciocolata sau a ne restrange viata sexuala. El a publicat in 2006 un studiu referitor la o componenta din vinul rosu denumita resveratrol, soarecii obezi care au fost tratati cu doze concentrate din acesta substanta aratand la fel de sanatosi ca si cei slabi, la care s-a adaugat o durata de viata mai lunga si o rezistenta sporita. Un studiu efectuat anul acesta a demonstrat faptul ca soarecii slabi tratati cu resveratrol contractau mai rar de boli cardiace, sufereau mai putin de cataracta, aveau oase mai puternice si functii motorii mai bune, desi nu traiau mai mult decat normal. Aceste efecte s-ar putea datora activarii unei proteine denumite SIRT1 (activata atat de resveratrol cat si de restrictiile calorice sau exercitii fizice) din familia enzimatica a sirtuinelor, cu efect de potentare al formarii mitocondriilor si revigorare a celor existente, ca si de reparare a rupturilor cromozomiale, ajutand si la mentinerea in functie a genelor tinere si deconectarea celor de imbatranire.
Desi nu exista dovezi ca SIRT1 cauzeaza extinderea duratei de viata a omului, atat Kenyon cat si Sinclair au pus pe picioare companii (Sinclair's Sirtris Pharmaceuticals si Kenyon's Elixir Pharmaceuticals) care sa continue cautarea unor aplicatii pentru cercetarile lor, medicamentele care vor rezulta urmand insa sa fie comercializate, de exemplu, sub forma de pastile pentru diabetici dat fiind ca autoritatea pentru reglementarea produselor alimentare si medicamentoase din SUA, FDA, da aprobari doar pentru medicamente destinate tratarii bolilor si nu pentru longevitate. Formula de resveratrol a companiei Sirtris s-a dovedit capabila, cu ocazia unor experimente anterioare, de a reduce glicemia si cantitatea de insulina din sangele pacientilor suferind de diabet de tip 2, compania incepand acum experimente cu activatori sintetici de sirtuin de pana la 1.000 de ori mai puternici decat resveratrol, Sirtris fiind achizitionata vara aceasta de GlaxoSmith Kline, in ciuda faptului ca intre 60 si 90 la suta din medicamentele experimentate dau gres in aceasta faza a testarii, cu suma de 720 de milioane de dolari.
Pe lista urmatoarelor medicamente promitatoare s-ar putea afla reparatori de telomeri, secvente de ADN situate la extremitatile cromozomilor, acestea devenind mai scurte cu fiecare diviziune celulara, reducerea lor excesiva conducand la incetarea replicarii celulei si functionarea defectuoasa a acesteia, rezultatul fiind aparitia ridurilor si imbatranirea. Savantii spera tocmai sa impiedice aceste efecte prin stimularea telomerazei, o enzima care reface structura telomerilor. Un studiu din Spania a evidentiat faptul ca soarecii crescuti cu niveluri mari de telomeraza traiesc cu 40 la suta mai mult, avand sensibilitate mai mare la glucoza, functii motorii mai bune, piele mai rezistenta si mai putine inflamatii. Relevanta acestor studii asupra oamenilor este inca subiect de dezbatere.
Unii nu mai stau sa astepte rezultatele testelor, asa cum este cazul biologului Bill Andrews de la compania Sierra Sciences, care ingereaza un supliment stimulator al telomerazei denumit TA-65, despre care el spune ca l-au propulsat in frunte la maratonurile de lunga durata si al carui pret se ridica la 25.000 de dolari pe an, obtinerea sa fiind conditionata de efectuarea unui set de testari la fiecare sase luni, rezultatele acestora nefiind pana acum publicate. Dat fiind acest pret, ar fi poate mai inteligenta schimbarea stilului de viata decat plata unor astfel de sume, cu atat mai mult cu cat OMS afirma ca 80 la suta din bolile cardiace si 40 la suta din cele canceroase ar putea fi prevenite printr-o dieta si un stil de viata sanatos.