Probleme cu mersul la toaleta la prescolari

Majoritatea prescolarilor deja merg singuri la baie dupa varsta de 4 ani, insa acest lucru nu garanteaza absenta micilor accidente sau chiar regrese in cadrul achizitionarii acestei deprinderi. Lipsa controlului asupra necesitatilor fiziologice la varsta prescolara poate fi motiv de frustrare si iritare pentru parinti, dar si un motiv de rusine pentru copii. Desi studiile spun ca fetele invata inaintea baietilor, parintii trebuie sa fie constienti ca fiecare copil este unic, iar comparatiile nu sunt productive. Copilul va reusi sa mearga singur la baie doar in momentul in care va fi pregatit, fizic si psihic. Un rol esential in invatare il are motivatia - vointa copilului de a purta "chilotei de baiat/fata mare" si dorinta de a-i imita pe adulti sunt lucrurile care decid durata de timp in care copilul invata sa mearga singur la toaleta.

Fortarea copilului este tentanta pentru parinti, insa aceasta tactica va obtine exact contrariul celor dorite; mai degraba puteti incerca urmatoarele tactici:
• Puterea exemplului functioneaza de cele mai multe ori la copii. Daca aveti un frate mai marisor sau un coleg de gradinita cu o dezvoltare mai accelerata, lasati-i sa stea pe olita unul langa celalalt si explicati-i copilului mai mic ce se intampla si ce are de facut.
• Folositi un sistem de recompense. Puteti utiliza mici recomense atunci cand copilul anunta ca vrea sa mearga la baie, isi da singur pantalonii in jos, sau are initiativa de a se aseza pe olita sau vasul de toaleta. Ca recompense folositi grafice viu desenate, sua chiar laude si imbratisari. Retineti in primul rand faptul ca recompensele nu functioneaza pentru toti copiii si, in al doilea rand, dulciurile ca recompense pot produce probleme: pe langa cariile dentare, nu de putine ori copiii urineaza cativa stropi la fiecare 5 minute, doar pentru o bombonica in plus.
• De cate ori este posibil, renuntati la scutec.
• Daca copilul trebuie sa mearga la gradinita si inca nu reuseste sa mearga singur la toaleta de fiecare data, il puteti invata dinainte cu rutina programului. Observati orele la care prescolarul are nevoie sa mearga la toaleta si incercati sa anticipati - daca dupa masa de dimineata copilul de obicei are scaun, puneti-l pe olita in fiecare dimineata dupa micul dejun.
• Mergeti la medicul pediatru pentru a elimina eventale afectiuni, cum ar fi constipatia.
• Daca nu obtineti rezultate, scadeti asteptarile - in loc sa ii cereti copilului sa faca "treaba mare" in vasul de toaleta, goliti scutecul in toaleta si cereti-i sa traga apa. Data viitoare incurajati-l sa se aseze pe vas.

Incontinenta materiei fecale la prescolari, atunci cand nu este produsa de boala sau handicap, este numita encopreza si poate fi insotita de alte probleme: deficit de atentie, toleranta scazuta la frustrare, hiperactivitate si coordonare slaba. Cauzele acestei situatii pot fi eventuale probleme in timpul invatarii mersului la toaleta, anumite boli (constipatie cronica) sau probleme emotionale, cum ar fi stresul produs de sosirea unui nou fratior, divortul parintilor, probleme in familie sau mutarea la o noua gradinita sau casa. Encopreza este mai intalnita la baieti decat la fetite. Aceasta situatie poate fi remediata printr-o combinatie de metode educationale si psihologice, insa progresul este deseori lent.

Incontinenta urinei dupa varsta de 3 - 4 ani poate fi un simptom al unei afectiuni renale, al unei probleme emotionale a copilului, sau poate indica o problema de somn. Insa nu de fiecare data udarea chiloteilor indica o problema grava, ci mai degraba o dezvoltare mai lenta a controlului asupra vezicii urinare - majoritatea copiilor in aceasta situatie nu au probleme emotionale, baietii sunt mai predispusi decat fetele si de obicei "udarea patului" este ereditara. Incontinenta urinei in timpul noptii - enurezis - poate fi considerata o adevarata afectiune abia dupa varsta de 5 - 6 ani, tratamentul constand in medicamente (spray-uri hormonale antidiuretice, antidepresive) sau dispozitive ce trezesc copilul in momentul in care incepe sa urineze.

In cazul in care copilul incepe brusc sa nu aiba controlul asupra urinarii, dupa ce timp de cateva luni parea ca a invatat sa mearga singur la toaleta, este foarte posibil ca motivul sa fie anumite stari de teama si nesiguranta - schimbarea locuintei, decesul unei persoane indragite, un fratior nou-nascut, etc. Parintii trebuie sa fie constienti de faptul ca prescolarii nu urineaza in timpul somnului in mod intentionat si de obicei sunt foarte rusinati de aceste incidente. Pentru a ajuta si incuraja copilul sa faca fata acestor probleme, parintii trebuie sa limiteze aportul de lichide seara, sa incurajeze copilul sa mearga la baie inainte de culcare - eventual sa-l trezeasca noapte apentru a-si goli vezica, sa evitele pedepsirea acestor situatii si sa laude copilul atunci cand patul este dimineata uscat.