Recomandări pentru pacienții cu artrită reumatoidă

Artrita reumatoidă este o boală cronică, autoimună, caracteriată prin inflamație sinovială articulară, rapid evolutivă și progresivă, cu deficit funcțional major în lipsa tratamentului prompt sau inadecvat administrat. De asemenea, în cursul evoluției boala poate afecta prin inflamație sistemică și structurile extraarticulare precum tegumentul, inima, plămânii, rinichiul, ochiul, etc.

Cauza artritei reumatoide nu este cunoscută, motiv pentru care nu poate fi prevenită și sunt afectate în special femeile trecute de 50 de ani, dar poate să apară la orice vârstă.

Medicamentele pentru artrita reumatoidă

Încă de la primele manifestări de boală pacientul trebuie să se prezinte la medicul reumatolog pentru stabilirea diagnosticului pozitiv și inițierea tratamentului adecvat. Cu cât afecțiunea este depistată și controlată din timp, cu atât pacientul va putea duce o viață normală, cu minime complicații, eventual chiar oprirea din evoluție a bolii, în rare cazuri. Astfel, în primul rând pacientul va fi îndrumat să urmeze o schemă individualizată de tratament pentru prevenirea inflamației și deformărilor articulare, pe care nu are voie să o întrerupă, decât atunci când apar reacții adverse sau tratamentul nu mai este eficient, însă doar la indicația medicului reumatolog. Dacă se hotărăște oprirea medicației din proprie inițiativă, concentrația acesteia din sânge nu va fi suficientă pentru controlul simptomatologiei, pierzându-și astfel efectul. Totodată, la încercarea reluării medicației cu același preparat, acesta va prezenta ulterior un efect mai slab față de la prima administrare. Pacientul trebuie să fie răbdător și încrezător în medicul său deoarece efectul terapiei remisive se instalează mai lent, uneori în câteva luni, iar ulterior, dacă există posibilitatea ca boala să fie controlată pentru o perioadă mai lungă de timp, medicul va lua decizia de a scădea doza medicamentului folosit sau de a crește durata dintre administrări. În rare cauri, medicația poate chiar să fie oprită definitiv. Drept urmare, este foarte importantă administrarea medicației specifice așa cum a prescris medicul reumatolog, pentru ca evoluția distructivă a bolii să poată fi încetinită considerabil.

Așadar, ca o primă recomandare privitor la ceea ce poate face pacientul o dată ce a fost diagnosticat cu o boală precum artrita reumatoidă este de a urma constant tratamentul inițiat, de a urma cu rigurozitate sfaturile medicului curant și de a se prezenta periodic la evaluările de activitate a bolii. Este foarte important să nu se neglijeze programările la consult, mai ales în faza inițială când medicul evaluează răspunsul terapeutic și apariția reacțiilor adverse. [1]

Pe lângă prescrierea medicației, medicul va ști din urma anamnezei dacă tratează un pacient fumător și va include printre primele recomandări oprirea fumatului. Acesta trebuie întrerupt cât mai repede posibil, întrucât se asociază cu forme mai severe de boală, cu evoluție mai rapidă și un răspuns mai slab la tratament. Riscul crește odată cu numărul de țigarete pe zi și durata fumatului și scade treptat după renunțarea la fumat. Cu toate acestea, riscul poate persista chiar și până la 20 de ani după încetarea fumatului.

Activitatea fizică

O altă recomandare importantă este activitatea fizică zilnică, care de cele mai multe ori este neglijată sau există o teamă de agravare a deformărilor articulare deja instituite. Nimic mai fals în această presupunere, atât timp cât pacientul efectuează exerciții sub îndrumarea unui kinetoterapeut în limita toleranței. Afectarea articulară deja instalată nu se va agrava și nici nu vor fi deteriorate alte articulații. Ba din contră, mișcarea aduce un beneficiu păstrării mobilității și stabilității articulare și trebuie continuată în limita toleranței chiar și atunci când boala este activă.

Mișcarea fizică este foarte importantă pentru menținerea mobilității articulare, întărirea masei musculare, corectarea posturii și îmbunătățirea echilibrului. Se încearcă păstrarea funcției articulare, știind că recuperarea capacității de mișcare este foarte dificilă odată ce aceasta s-a pierdut. În plus, activitatea fizică ajută în prevenția osteoporozei, la menținerea greutății corporale, diminuarea stresului, chiar și la ameliorarea durerilor și a redorii matinale. Este indicat totuși, ca mișcarea să nu depășească anumite limite, mai ales în perioada activă de boală, motiv pentru care pacientul este îndrumat către un kinetoterapeut sau fizioterapeut care să-l învețe să efectueze corect exerciții fizice adecvate vârstei, condiției fizice, comorbidităților, etc.

Dacă pacientul dorește practicarea unui sport, acesta trebuie să știe că trebuie evitate sporturile de contact (basket, fotbal, atletism) și cele care pun presiune prea mare asupra corpului sau ridicatul de greutăți, care pot suprasolicita articulațiile cu intensificarea durerilor și distrucțiilor articulare. Pentru pacienții cu artrită reumatoidă, în funcție de afectarea articulară, pot fi potrivite activitățile în aer liber precum mersul pe jos, cu bicicleta, ativități de tip yoga, pilates, înot, volei, etc. [2]

Totodată, un pacient cu artrită reumatoidă este necesar să țină cont și de următoarele aspecte: să își menajeze articulațiile, să nu le suprasolicite, să facă pauze regulate de la acticitățile fizice, să alterneze poziția de șezut cu ortostatismul și mersul, să se odihnească, dar cu evitarea aceleiași poziții pentru timp îndelungat. Se recomandă ca activitățile să fie variate, cu diverse grade de dificultate și să alterneze cu perioade de repaus, întrucât pacienții au nevoie de obicei de mai multă odihnă. Apariția durerii este un semnal că articulația a fost solicitată și necesită repaus, sau invers, sedentarismul poate afecta dinamica și funcția articulară. De asemenea, boala poate intra într-un puseu de activitate și trebuie să reducem activitățile atât cât permite oraganismul. [1]

Gestionarea durerii

Un plus pentru gestionarea durerilor și stărilor de oboseală a pacienților cu artrită reumatoidă poate fi adus de metodele de tratament alternativ (ex: acupunctură, reflexoterapie, ergoterapie, osteopatie, cure balneare, masaj etc). Sunt persoane care răspund la astfel de proceduri, chiar dacă efectul celor mai multor tratamente alternative nu este dovetit științific. Este foarte important ca acesta să nu înlocuiască tratamentul de bază al bolii, să fie folosit doar ca terapie adjuvantă și de preferat să se realizeze într-un centru afiliat unei organizații medicale, eventual la indicația medicului.

Gestionarea durerii poate fi diferită în funcție de preferințele pacientului, astfel încât unii se ajută prin aplicarea de comprese reci care scad inflamația articulară sau comprese calde pentru relaxarea musculaturii, alții folosesc orteze, atele sau alte dispozitive ajutătoare. Atenție însă, în perioadele de activitate a bolii, când nu este indicată aplicarea de comprese calde pe articulațiile inflamate, putând agrava tumefacția și durerea prin creșterea vascularizației și favorizarea inflamației. Alți pacienți folosesc unguente analgezice sau antiinflamatoare aplicate local, cele mai utile fiind cele pe bază de capsaicină. [1]

Alimentația și artrita reumatoidă

Cu privire la alimentația din artrita reumatoidă, nu s-a dovedit încă dacă anumite regimuri alimentare pot agrava sau ajuta în evoluția bolii. Reumatismul este un consumator mare de energie din partea organismului, drept urmare nu ne permitem să exagerăm cu restricțiile alimentare și trebuie să ne asigurăm că avem o dietă echilibrată, sănătoasă, bogată în toți nutrienții de care avem nevoie. Se atenționează însă pacientul în ceea ce privește consumul de grăsimi saturate, acesta crescând riscul de infarct și boli cardiovasculare, motiv pentru care trebuie redus pe cât posibil. Așadar, un pacient cu artrită reumatoidă în principiu nu ar trebui să aibe restricții alimentare, neexistând recomandări speciale, sau cel puțin nu au fost dovedite științific. Pacientul trebuie să-și mențină o greutate normală, să evite pe cât posibil consumul crescut de zahăr și grăsimi, să consume alimente bogate în calciu și vitamina D și eventual, poate avea nevoie un regim hiposodat, dacă urmează tratment cu glucocorticoizi. [3]

Concluzie

Pacienții cu artrită reumatoidă au nevoie de sprijin și educare terapeutică pentru a lua cele mai bune decizii în ceea ce privește sănătatea lor și gestionarea bolii. Scopul este acela de a îmbunătății calitatea vieții prin atingerea țintelor terapeutice și prevenirea exacerbărilor artritei reumatoide, printr-o bună colaborare medic-pacient.