Rezultatele examenului anatomo-patologic - explicații pentru a le înțelege

Histologia se ocupă cu studiul diferitelor tipuri de țesuturi iar histopatologia reprezintă practic studiul diferitelor tipuri tisulare în cadrul bolilor pe care acestea le dobândesc. Examenul anatomo-patologic se desfășoară pe diferite probe tisulare, de obicei biopsii prelevate de la nivelul diverselor organe implicate în patologii specifice. Astfel, rezultatele acestuia se raportează în cadrul unor contexte medicale specifice și prezintă elemente care conduc la diagnosticul de precizie al afecțiunilor. Acest fapt subliniază și ideea că rezultatele sunt prezentate diferit, conținând detalii importante pentru diagnosticul unei anumite boli, contribuind și la stadializarea acesteia, eventual și la stabilirea prognosticului și tratamentului de specialitate.

În general, examenul anatomo-patologic conține o examinare histopatologică care poate fi completată de teste mai specifice efectuate pe diferitele probe tisulare, de exemplu imunohistochimia, o tehnică de înaltă precizie, care caută existența unor anumiți markeri celulari în probele tisulare.

Procedurile de obținere a secțiunilor ce urmează a fi analizate sunt importante și dețin anumite diferențe în funcție de tipul celular procesat și de proveniența acestuia, de manevra utilizată pentru recoltare. Prelevările pot fi realizate în cadrul endoscopiilor (din mucoasa esofagiană, mucoasa gastrică, duodenală), colposcopiilor (de la nivelul colului uterin), colonoscopiilor (mucoasa intestinului gros). Alte exemple de recoltări ale probelor tisulare sunt reprezentate de biopsiile aspirative cu ac fin (tiroidă, sân), biopsiile osteo-medulare, probele de țesut obținute prin raclaj mai ales de la nivelul leziunilor cutanate, prin excizie chirurgicală (nevi pigmentari spre exemplu). (2)

Rezultatele examenului anatomo-patologic - explicații pentru a le înțelege

De obicei un buletin de examen histopatologic conține următoarele informații: (3), (4)

• O descriere macroscopică a fragmentului/fragmentelor tisulare analizate
• O descriere microscopică a fragmentului/fragmentelor tisulare
• Dimensiunile fragmentului/ fragmentelor tisulare
• Marginile probei obținute (mai ales atunci când e vorba de excizia chirurgicală a unei tumori, care trebuie realizată cu margini de siguranță)
• Alte elemente relevante în contextul medical precum și proceduri speciale utilizate
• Diagnosticul și tehnici adiționale care să îl susțină (dacă sunt necesare) precum și elemente adiționale care caracterizează boala și ghidează tratamentul specific

Există sisteme diferite de încadrare ale diverselor rezultate, în funcție de patologia depistată. Dacă ne raportăm la tumorile maligne, de obicei celulele sunt clasificate în funcție de cât de atipice se prezintă la microscopie. Tumorile de grad I au un aspect aproape normal, fiind mai bine diferențiate, pe când tumorile de grad IV prezintă un aspect nediferențiat, complet anormal. Important este de precizat că gradul de diferențiere este complet diferit de stadiul bolii, care se bazează pe extensia bolii în cadrul organismului. (1), (5)

Clasificarea TNM a tumorilor este un sistem standardizat recunoscut la nivel global pentru stadializarea extensiei bolilor maligne. T reprezintă dimensiunea tumorii primare și extensia în țesutul din jur, N descrie invazia ganglionilor regionali, M descrie existența metastazelor la distanță. Încadrarea în buletinul de anatomopatologie se realizează prin intermediul literei p, astfel având sistemul pTNM care se bazează pe informațiile clinice obținute pentru stadializare, la care se adaugă examinarea histologică și descrierea macroscopică a tumorii. Aceste informații mai pot fi însoțite de indici specifici, în funcție de tipul tisular și organul implicat, cu rol în caracterizarea cât mai precisă a extensiei bolii, a agresivității, etc. Există sisteme specifice standardizate pentru diverse tipuri de cancere și pentru stadializarea acestora. (5)

Pentru a putea vizualiza un fragment tisular la microscop, secțiunile obținute sunt colorate cu ajutorul unor pigmenți care ajută în reliefarea componentelor celulare căutate. Cea mai utilizată colorație este hematoxilin-eozină (colorație H&E). Hematoxilina colorează de obicei nucleul în albastru, iar eozina colorează citoplasma celulei și matricea extracelulară în roz. În funcție de tipul tisular și de boala suspectată, se mai pot utiliza colorații cu roșu Congo, safranină, săruri de argint, etc. (6)

Alte tehnici utilizate în cadrul examenului histopatologic pot fi și tehnicile moleculare, care analizează celulele într-un mod complex la nivel structural, până la proteine, receptori, chiar și gene. De exemplu, bolile hematologice maligne, precum leucemiile, pot fi diagnosticate printr-un ansamblu de tehnici ce includ colorații histochimice/citochimice, imunofenotiparea - care caută proteine de suprafață specifice (markeri celulari), examen citogenetic cu analiza cariotipului- caută anomalii cromozomiale și analiza morfologică (cum arată celulele). (2)

Imunohistochimia este o tehnică care utilizează anticorpi ce țintesc markeri specifici tumorali, având în denumire de obicei particula CD- cluster of differentiation- identificând fenotipuri celulare, contribuind la diagnosticul de precizie al bolilor maligne. Fiecare boală malignă derivă din transformarea unui anumit tip tisular, cu elemente proprii și subtipuri celulare specifice. (2)

În general, un buletin de anatomo-patologie poate fi dificil de interpretat, de aceea semnficația acestuia se va contura alături de detaliile clinico-biologice ale contextului medical vizat, prin intermediul medicului curant, în funcție de patologia implicată.