Când ar trebui să-ți investighezi prostata?

©

Autor:

Când ar trebui să-ți investighezi prostata?

Prostata este o glandă aflată în componența sistemului genital masculin, localizată în zona pelvis subperitoneală, în vecinătatea segmentului inițial al uretrei, de culoare roșie-cenușie, de consistență fermă, elastică, ușor de plapat în timpul efectuării tușeului rectal, cu dimensiuni de aproximativ 3/4/2,5 cm (lungime/lățime/grosime), cu o greutate cuprinsă între 20 și 25 de grame.

Prostata secretă un lichid lăptos aflat în componența lichidului seminal și participă la buna funcționare a aparatului reproducător. Îndepărtarea pe cale chirurgicală a prostatei duce la sterilitate și impotență.

La naștere și în copilărie, prostata este puțin dezvoltată; o creștere marcată a glandei prostatice apare din pubertate, sub influența hormonilor sexuali (testosteron, etc.), aceasta continuând să se dezvolte și la vârstă adultă. Odată cu înaintarea în vârstă, prostata se poate atrofia (mai rar, din cauza scăderii nivelului de testosteron) sau hipertrofia (în condițiile existenței unui nivel crescut de testosteron), acest din urmă caz determinând apariția adenomului de prostată.

Totodată, incapacitatea de inactivare a nivelurilor crescute de testosteron din organismul masculin poate duce la apariția cancerului de prostată, prin același mecanism patogenic implicat și în cazul adenomului de prostată. [1], [2], [3], [4], [5]

Simptomatologie

În literatura de specialitate sunt descrise anumite manifestări clinice specifice afectării prostatei care ar trebui să îndrume persoana în cauză cât mai repede spre un consult de specialitate. Aceste manifestări clinice variază în funcție de afecțiunea prezentă.

Prostatitele sunt inflamații ale glandei prostatice, frecvent întâlnite după vârsta de 15 ani, determinate de diferiți agenți patogeni, precum Proteus, gonococul, colibacilul sau stafilococul. În funcție de momentul scurs de la debut, pot fi descrise două forme de prostatită: prostatită acută și prostatită cronică. Bolnavii cu prostatită acută pot prezenta atât manifestări clinice generale, asemănătoare sindromului gripal, cât și manifestări clinice specifice afectării urinare. Astfel, bolnavii cu prostatită acută vor prezenta:

  • Febră 39-40 grade Celsius
  • Frisoane
  • Cefalee
  • Stare generală alterată
  • Polachiurie
  • Arsuri micționale
  • Disurie inițială, instalându-se ulterior retenția acută de urină.


Numeroși la bolnavi se prezintă la medic doar după instalarea retenției de urină, însă apariția oricărei manifestări clinice urinare însoțită de sindromul gripal, ar trebui orienta bolnavul spre un consult urologic.

Prostatită

Prostatitele cronice sunt la rândul lor caracterizate prin apairția unor manifestări clinice specifice afectării tractului urinar, însoțite de manifestări clinice specifice afectării sferei genitale.

Bolnavii cu prostatită cronică pot prezenta:

  • Polachiurie
  • Disurie
  • Dureri în timpul și după încheierea actului micțional
  • Ejaculare dureroasă
  • Dureri post-ejaculatorii
  • Hemospermie
  • Scurgere uretrală matinală.


Oricare din aceste manifestări clinice trebuie să determine persoana în cauză să se prezinte cât mai repede la un medic de specialitate.

Adenom de prostată

Adenomul de prostată, afecțiune cunoscută şi sub denumirea de hipertrofia benignă a prostatei, reprezintă creşterea în dimensiuni a glandei prostatice, proces care apare odată cu înaintarea în vârstă a persoanei în cauză. În evoluția bolii sunt descrise cinci stadii, fiecare fiind caracterizat din punct de vedere clinic printr-un tablou clinic specific. Aceste cinci stadii sunt reprezentate de:

  • faza de debut,
  • faza de retenție cronică incompletă de urină fără distensie vezicală,
  • faza de retenție cronică incompletă de urină cu distensie vezicală,
  • faza de retenție cronică incompletă de urină cu distensie urinară şi
  • faza de retenție cronică completă de urină.


Faza de debut se caracterizează prin polachiurie, nicturie, disurie, erecții nocturne intense şi dureroase care se remit după urinare, ejaculare dureroasă, senzația de apăsare pelvină.

Faza de retenție cronică incompletă de urină fără distensie vezicală
se caracterizează clinic prin polachiurie intensă diurnă şi nocturnă şi senzația de apăsare pelvină şi perirenală. În plus față de aceasta din urmă, bolnavii cu hipertrofie de prostată aflați în faza de retenție cronică incompletă de urină cu distensie vezicală pot prezenta incontinență urinară „prin prea plin”.

Boala care evoluează spre faza de retenție cronică incompletă de urină cu distensie a aparatului urinar se caracterizează prin distensia arborelui urinar secundară refluxului vezico-renal prezent (decelabil prin urografie), insuficiență renală reversibilă, sete intensă şi poliurie.

Bolnavii aflați în ultima faza de evoluție a hipertrofiei de prostată, retenția cronică completă de urină, pot prezenta hematurie, infecție urinară şi litiază vezicală.

Totalitatea manifestărilor clinice care apar în cadrul hipertrofiei de prostată pot fi împărțite în două categorii: simptome de evacuare a urinei şi simptome de stocare.

Simptomele de evacuare a urinei sunt reprezentate de următoarele aspecte patologice:

  • Incontinență urinară „prin prea plin”
  • Jet urinar slab proiectat
  • Senzația de golire imperfectă a vezicii urinare
  • Derularea micțiunii cu ajutorul unui efort abdominal
  • Disurie inițială sau de aşteptare
  • Retenție completă de urină.


Simptomele de stocare a urinei sunt reprezentate de următoarele aspecte patologice:

  • Urgență micțională
  • Incontinență de urină
  • Dureri pelvine şi perineale
  • Polachiurie diurnă şi nocturnă.


Apariția oricărei din aceste manifestări clinice (sau a mai multor manifestări clinice asociate) în rândul unui bărbat aflat peste vârsta de 40 de ani impune prezentarea în scurt timp la un medic de specialitate, deoarece poate fi vorba despre un adenom de prostată care se poate agrava în absența inițierii precoce a tratamentului corespunzător.

Cancer de prostată

Cancerul de prostată este o afecțiune neoplazică extrem de gravă, caracterizată prin apariția la nivelul glandei prostatice a unei formațiuni tumorale maligne cu origine la nivelul acinilor prostatici. În majoritatea cazurilor, această tumorală malignă este reprezentată din punct de vedere histopatologic de un adenocarcinom.

Din punct de vedere clinic, cancerul de prostată se caracterizează prin anumite manifestări clinice specifice tulburărilor micționale, semne nefrologice, semne rectale şi semne datorate metastazelor prostatice.

Tulburările micționale sunt reprezentate de:

  • Polachiurie
  • Disurie
  • Hematurie
  • Nevoia imperioasă de a urina
  • Infecții urinare frecvente
  • Dureri perineale.


Semnele rectale care pot apărea în cadrul neoplasmului de prostată sunt reprezentate de:

  • Senzații false de defecare
  • Tenesme rectale
  • Diaree gleroasă.


Semnele nefrologice apărute în cadrul neoplasmului de prostată sunt datorate insuficienței renale cronice irreversibile.

În evoluție, cancerul de prostată poate determina apariția multiplelor metastaze prin extinderea la nivelul țesuturilor învecinate prin continuitate, prin invazie limfatică sau hematogenă. Aceste metastaze pot fi localizate la nivel pulmonar (determinând tuse, hemoptizie, dureri toracice, etc.), metastaze cerebrale sau medulare (caracterizate clinic prin diferite tulburări neurologice), metastaze osoase (care pot genera tulburări reumatologice) şi metastaze digestive (cu ocluzie intestinală secundară).

La examinarea clinică a bolnavului cu neoplasm de prostată (la efectuarea tuşeului rectal), prostata prezintă consistență dură, suprafață neregulată şi este nedureroasă. Totodată, medicul mai poate decela prezența globului vezical, nefromegalie sau apariția metastazelor abdominale (precum metastaze hepatice, carcinomatoză peritoneală, metastaze ganglionare supraclaviculare).

Apariția oricărei manifestări clinice din cele prezentate anterior impune prezentarea de urgență la medic, care va dispune efectuarea unei serii de investigații pentru confirnarea bolii, în cazul bărbaților suspecți de cancer de prostată. [1], [2], [3], [4], [5]

Concluzii

Cu toate că severitatea bolii şi gravitatea situației de la o simplă inflamație a prostatei şi până la adenomul sau cancerul de prostată este diferită, fiecare boală în sine trebuie investigată şi tratată corespunzător, pentru a preveni agravarea statusului bolii şi apariția unor complicații severe, care pot înrăutății prognosticul bolii şi calitatea vieții bolnavului. În anumite cazuri, precum în cazul neoplasmului de prostată, lipsa administrării precoce a tratamentului corespunzător poate duce la scurtarea ratei de supraviețuire a bolnavului. [1], [2], [3]


Data actualizare: 04-03-2019 | creare: 04-03-2019 | Vizite: 613
Bibliografie
1. Manualul MERCK, Ediția a-XVIII-a, Editura All, București, 2014
2. Fauci, Braunwald, Isselbacher, Wilson, Martin, Kasper, Hauser, Longo, HARRISON Principiile Medicinei Interne vol.I și II, Editura Teora, București, 2003
3. What Is the Prostate? What's Normal?, link: https://www.webmd.com/men/prostate-enlargement-bph/what-is-the-prostate
4. Diagnosis - Benign prostate enlargement, link: https://www.nhs.uk/conditions/prostate-enlargement/diagnosis/
5. Diagnosis - Prostate cancer, link: https://www.nhs.uk/conditions/prostate-cancer/diagnosis/
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.