Rigiditatea arterială

Rigiditatea arterială este o patologie în care arterele își pierd din elasticitate și devin mai rigide, ceea ce face mai dificilă circulația sângelui prin acestea. Aceasta a fost identificată ca un predictor independent al rezultatelor prognostice pentru pacienții cu boli cardiovasculare.
Rigidizarea arterelor este un proces care are loc continuu pe parcursul vieții, inclusiv la persoanele sănătoase, iar aceasta precede ateroscleroza (depozite de grăsimi și calciu în artere). Putem considera rigidizarea arterială ca un stadiu precoce al aterosclerozei. Arterele mai rigide sunt mai predispuse la acumularea de depozite și pot indica un risc crescut de boli cardiovasculare. (1)

Pe lângă îmbătrânire, o serie de factori pot accelera acest proces: hipertensiunea arterială cronică, diabetul, fumatul, obezitatea, hipercolesterolemia, sedentarismul.
La rândul lor, rigiditatea arterială și ateroscleroza reprezintă punctul de plecare în multe afecțiuni vasculare: de la hipertensiune la cardiopatia ischemică, AVC, arteriopatie obliterantă a membrelor inferioare, afecțiuni renale, tulburări de vedere și cognitive etc. (1,2)

Există studii ce atestă o diferență în asocierea vârtă - rigiditatea arterială în funcție de sex, rigiditatea arterială crescând disproporționat la femei după instalarea menopauzei. De asemenea asocierea între rigiditatea arterială și mortalitate este de două ori mai mare la femei comparativ cu bărbații. (9)

Semne și simptome ale rigidității vasculare

Aceasta patologie, în sine, este asimptomatică. Simptomele care pot însoți rigiditatea arterială țin de fapt de afecțiunile asociate acesteia:
- Ateroscleroza avansată cu obstrucția lumenului vascular ce se poate manifesta prin arteriopatie obliterantă a membrelor inferioare (durere în gambă în timpul mersului), boala ischemică coronariană: angina pectorală (dureri precordiale), infarctul miocardic, accident vascular cerebral - hemoragic (prin ruptura peretelui arterial) sau ischemic (prin obstrucție vasculară), hipoterfuzie cerebrală cu tulburări cognitive și de echilibru
- Hipertensiunea arterială - favorizată de rigiditatea arterială, dar și factor de accelerare a acesteia
- Obezitate și hipercolesterolemie, diabet - factori de risc pentru rigiditatea arterială și ateroscleroză (10)

Tocmai pentru că rigiditatea vasculară precede de cele mai multe ori alte afecțiuni vasculare și este în sine asimptomatică este important evaluarea acesteia ca măsură de screening vascular.

Cum evaluăm rigiditatea vasculară

Există o serie de teste și indici ce pot evalua gradul de rigiditate arterială. Aceste determinări sunt importante pentru a evalua precoce gradul de risc cardiovascular sau eficiența tratamentului.

Ecografia vasculară Doppler

Evaluarea Doppler vascular arată dinamica fluxului sanguin la nivelul arterelor, gradul de blocaj al acestora (stenoze), grosimea pereților arteriali (depuneri de aterom), dilatații/anevrisme, boala arterială periferică.

Indicele gleznă - braț (IGB)

Implică compararea presiunii sângelui între braț și glezne și poate pune diagnosticul de boală arterială periferică (BAP).
La persoanele sănătoase tensiunea sângelui la braț este egală (sau aproape egală) cu cea de la glezne, valorile normale ale IGB fiind 0,9-1,3. În cazul aterosclerozei avansate și BAP arterele care transportă sângele către membrele inferioare sunt mai rigide și cu lumenul îngustat, încât presiunea sângelui va scădea.

Viteza de propagare a undei de puls (PWV)

PWV reprezintă viteza cu care se transmite unda de inimă în periferie și este o modalitate de evaluare a elasticității aortei. Un PWV aortic crescut peste 15 (scăderea elasticității aortei) este un predictor bun al riscului CV la persoanele asimptomatice (de unde importanța realizării acestor determinări ca metode de screening).

Indicele de augmentare (Aix)

Aix este calculat ca raportul dintre amplitudinea undei (schimbarea maximă a volumului arterei) și pulsul sistolic (presiunea sângelui la momentul contracției inimii).
Arătând capacitatea reală de dilatare a arteriolelor Aix evaluează rigiditatea arterială și este considerat un indicator important al disfuncției endoteliale și un bun predictor al accidentelor cardio-vasculare majore (IMA, AVC).
Valorile normale pentru Aix variază în funcție de vârstă și sex, dar în general, valorile mai mari de 1,3 sunt considerate crescute și pot indica o rigiditate arterială crescută.
Măsurarea Aix poate fi realizată prin utilizarea unui ecograf Doppler, care poate determina volumul arterelor și pulsul sistolic. Poate fi utilizată, de asemenea, pentru a evalua răspunsul la tratamentul antihipertensiv sau pentru a monitoriza evoluția pacienților cu ateroscleroză sau hipertensiune arterială.

Presiunea sistolică centrală (SBPAo)

Este o măsură a presiunii sângelui la nivelul inimii, care ia în considerare presiunea mediată prin arterele mari din apropierea inimii. Aceasta se deosebește de presiunea sistolică tradițională, care este măsurată la nivelul brațului, și poate fi mai precisă în evaluarea riscului cardiovascular.
SBPAo se poate măsura prin metoda de șunt invaziv sau prin metode non-invazive, cum ar fi pletismografia de impedanță sau ecografia Doppler. Valorile normale pentru SBPAo sunt apropiate de valorile presiunii sistolice brațului, dar pot fi ușor mai mari.
Studiile au arătat că o creștere a SBPAo cu 1 mm Hg poate duce la o creștere a riscului de mortalitate cardiovasculară cu 2%.
SBPAo poate fi folosită pentru a evalua eficacitatea tratamentului pentru hipertensiune și pentru a monitoriza evoluția pacienților cu hipertensiune sau alte boli cardiovasculare.

Indicele vascular cardio-gleznă (CAVI, Cardio-Ankle Vascular Index)

Este o metodă de evaluare a rigidității arteriale ce implică măsurarea pulsului la glezne și la brațe pentru a determina cât de bine sângele circulă prin arterele inferioare. Un indice CAVI mai mare poate indica o rigiditate arterială mai mare.

CAVI a fost aplicat pe scară largă clinic pentru a evalua rigiditatea arterială la subiecții cu boli cardiovasculare cunoscute, inclusiv cei cu ateroscleroză diagnosticată, boală coronariană și accident vascular cerebral, precum și la cei cu risc, inclusiv cei cu hipertensiune arterială, diabet, vârstnici, obezi.

Datorită sensibilității sale sporite, indicele nu numai că a fost folosit pentru a discerne schimbări subtile în procesul bolii, ci a fost, de asemenea, utilizat în studierea persoanelor normale pentru a evalua riscurile lor potențiale de a dezvolta boli cardiovasculare. Obiectivele principale ale evaluării rigidității arteriale folosind CAVI nu sunt doar de a ajuta la detectarea precoce a arteriosclerozei pentru a permite tratamentul în timp util și schimbarea stilului de viață, ci și de a evalua cantitativ progresia bolii și eficacitatea tratamentului. În ciuda meritului său de a nu fi afectat de tensiunea arterială, se sugerează discreție în interpretarea datelor, deoarece un CAVI crescut reprezintă nu doar rigiditatea vasculară cauzată de modificări patologice ale peretelui arterial, ci poate fi atribuită și unui tonus vascular crescut cauzat de contracția mușchilor netezi. . Mai mult, anumite populații de pacienți, cum ar fi cei cu un indice gleznă-brahial < 0,9 pot da CAVI fals scăzut. (3,4)

Alte explorări și analize necesare

Explorări precum CAVI sau IGB nu pot identifica cauza rigidității arteriale sau a bolii arteriale periferice. Alte investigații, cum ar fi examenul fizic și analizele de laborator, pot fi necesare pentru a determina cauza.
Determinarea tensiunii arteriale, EKG-ul, ecocardiografia și ecografia vasculară doppler sunt alte examene medicale ce pot oferi rapid și neinvaziv informații asupra riscului cardio-vascular, dar și asupra afecțiunilor cardio-vasculare existente.

Tratamentul rigidității vasculare

Există studii care atestă o reducere a rigidității arteriale prin medicație antihipertensivă (5,9). Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei și blocanții de calciu scad rigiditatea arterială, diureticele sunt neutre, iar unele antihipertensive o pot chiar accentua (betablocantele).
De cele mai multe ori sunt însă necesare intervenții pentru scăderea factorilor de risc cardio-vascular:
- renunțarea la fumat
- o dietă sănătoasă
- exerciții fizice regulate
- controlul tensiunii arteriale
- controlul glicemiei (dietă cu sau fără medicație hipoglicemiantă)
- controlul profilului lipidic (scăderea trigliceridelor și a colesterolului prin regim alimentar și medicație)

De reținut

Afecțiuni precum ateroscleroza și rigiditatea vasculară, diabetul, hipertensiunea, hipercolesterolemia, în special în stadiile inițiale, sunt silențioase din punct de vedere al simptomelor, dar împreună cresc extrem de mult riscul cardiovascular și riscul de deces. Aceste patologii pot fi diagnosticate foarte facil, rapid și neinvaziv. Din acest motiv este important să ne investigăm chiar dacă nu prezentăm simptome de boală.