Sincopă indusă de efort

Sincopa indusă de efort, de etiologie cardiacă sau extracardiacă, este frecvent înregistrată în practica medicală. Care sunt cauzele apariției sincopei de efort, care sunt manifestările clinice prin care este caracterizată sincopa de efort, care sunt elementele de diagnostic ale sincopei induse de efort și care este tratamentul corespunzător acesteia, vom afla în cele ce urmează.
Sincopa este termenul medical utilizat pentru a descrie starea de leșin, caracterizată prin pierderea temporară a stării de conștiență, pierderea tonusului muscular și imposibilitatea individului de a se menține în ortostatism.

Conform datelor din studiile efectuate în acest sens, sincopa este frecvent înregistrată în practica medicală. Cercetătorii din domeniul medical susțin faptul că, aproximativ 50% din totalitatea populației de pe glob prezintă, cel puțin o dată în viață, un episod de sincopă. Studiile arată faptul că, din persoanele adulte cu vârste cuprinse între 30 și 62 de ani existente pe glob, aproximativ 3% prezintă cel puțin un episod de sincopă pe parcursul vieții. Incidența sincopelor în rândul persoanelor vârstnice, cu vârste de peste 75 de ani, este mult mai ridicată (de aproximativ 6%).

În unitatea de primire urgențe, procentul cazurilor de sincopă se ridică la 1-3% din totalul cazurilor prezentate pe secție. Apariția sincopelor poate pune în periocal viața persoanelor diagnosticate cu diferite afecțiuni cardiace cronice sau boală coronariană ischemică.

Sincopele pot fi înregistrate la orice vârstă, dar sunt extrem de rare la copii. Apariția sincopelor în rândul persoanelor aflate la vârste înaintate sunt asociate unui risc crescut de apariție a complicațiilor în rândul acestora (inclusiv a decesului).

Din fericire, majoritatea formelor de sincopă sunt de natură benignă, numărul cazurilor care indică afecțiuni severe fiind foarte reduse.

În funcție de etiologie, sincopele pot fi încadrate în două mari categorii: sincope de etiologie cardiacă și sincope de etiologie extracardiacă. [1], [2], [3], [4]

Sincopă indusă de efort - cauze

Sincopa indusă de efort apare întotdeauna în urma efectuării efortului fizic intens, poate apărea în rândul persoanelor de orice vârstă și se datorează reflex circulator anormal.

Principalele mecanisme patogenice prezente în cazul apariției sincopei induse de efort sunt reprezentate de creșterea frecvenței cardiace în timpul efectuării efortului fizic, cu relaxarea vaselor de sânge. În contextul frecvenței cardiace crescute, cordul devine incapabil să asigure un flux sangvin corespunzător organismului și astfel apare prăbușirea coloanei de sânge. În urma acestui fapt, are loc scăderea fluxului sangvin la nivelul creierului, cu instalarea secundară a hipoperfuziei cerebrale.

Oxigenarea parenchimului cerebral se realizează printr-un aport continuu de oxigen și de glucoză (cel mai important substrat metabolic al funcționalității cerebrale). Astfel, scăderea aportului de oxigen și de glucoză la nivel cerebral pentru o perioadă mai mare de 5 secunde, duce la apariția sincopei.

Pot fi descriși anumiți factori de risc favorizanți care, prin prezență, pot facilita instalarea sincopei indusă de efort în urma suprasolicitării fizice a organismului. Acești factori favorizanți pot fi încadrați în două categorii: factori de risc cardiaci și factori de risc extracardiaci.

Factorii de risc cardiaci care pot fi implicați în apariția sincopei induse de efort:

• - Cardiomiopatiile
• - Tulburările de ritm cardiac (precum tahicardia ventriculară, tahicardia supraventriculară, torsada vârfurilor)
• - Disfuncțiile valvulare
• - Disecția de aortă
• - Insuficiența cardiacă
• - Infarctul miocardic.

Factorii de risc extracardiaci care pot favoriza apariția sincopei determinată de efortul fizic:

• - Deshidratarea
• - Tulburările psihiatrice (precum anxietatea și atacurile de panică)
• - Ortostatismul prelungit
• - Episoadele de hipoglicemie
• - Durerea severă și prelungită
• - Oboseala intensă
• - Stresul emoțional intens.

Persoanele aflate peste vârsta de 60 de ani, precum și cele diagnosticate cu diferite afecțiuni cardiovasculare, sunt mult mai predispuse riscului de apariție a sincopei în timpul efortului fizic intens. [1], [2], [3], [4]

Manifestări clinice caracteristice sincopei induse de efort

Pincipala manifestare clinică specifică sincopei este reprezentată de pierderea temporară a stării de conștiență și a tonusului postural, urmată de cădere (leșin) a bolnavului, parestezii, cefalee, amețeli.

Alte manifestări clinice care pot fi asociate sincopei induse de efort, sunt reprezentate de următoarele aspecte: tulburări de vedere, grețuri, vărsături, acufene, paloare tegumentară, transpirații excesive (diaforeză), slăbiciune generală, dilatare pupilară și frecvență cardiacă redusă (sub 60 bătăi/minut).

Sincopele induse de efort precipitate de o anumită afecțiune cardiacă, pot fi însoțite de palpitații, dispnee, tulburări de ritm, durere retrosternală, puls slab, filiform și lent, tegumente palide și transpirate.

În numeroase cazuri, episoadele de sincopă indusă de efort pot fi precedate de anumite simptome caracteristice, denumite simptome premonitorii, precum palpitații, tahicardie, grețuri și vărsături. [1], [2], [3], [4]

Diagnostic sincopă indusă de efort

În cazul sincopei induse de efort trebuie să înțelegem faptul că efortul fizic intens este, de fapt, factorul esențial care duce la instalarea stării sincopale. Ceilalți factori de risc amintiți la secțiunea cauze pot doar favoriza apariția sincopei, în caz de efectuare a efortului fizic intens, prin supraadăugare la mecanismul patogeni deja existent.

În cazul persoanelor depistate cu sincopă de efort, se recomandă efectuarea anamnezei, a examenului clinic și a unor investigații paraclinice specifice, pentru a identifica cu exactitate fatorii de risc implicați în apariția acestei condiții patologice, în afara suprasolicitării fizice a bolnavului în cauză.

Anamneza trebuie să cuprindă informații referitoare la simptomele resimțite de către bolnav înainte de apariția episodului sincopal, cum s-a produs trezirea din starea sincopală, toate afecțiunile de care suferă bolnavul sau prezente în familia acestuia, condiții de viață și de muncă ale bolnavului, dacă fumează sau consumă alcool și medicamentele administrate de către acesta.

La examinarea clinică a bolnavului, medicul poate decela prezența anumitor semne clinice sugestive sincopei indusă de efort, precum pierderea stării de conștiență, pierderea tonusului muscular, apariția ărsăturilor, tegumente palide și transpirate, dilatarea pupilelor, scăderea frecvenței cardiace, prezența tulburărilor de ritm cardiac.

Printre investigațiile paraclinice recomandate pentru evaluarea bolnavilor diagnosticați cu sincopă indusă de efort amintim: electrocardiograma, ecocardiografia, ecocardiografia Doppler, examenul radiologic cerebral, electroencefalograma, rezonanța magnetică nucleară cerebrală, tomografia computerizată cerebrală, hemoleucograma completă, determinarea nivelului de glicemie, determinarea valorilor enzimelor cardiace, determinarea ureei și a creatininei serice (pentru explorarea funcției renale), determinarea electroliților. [1], [2], [3], [4]

Sincopă indusă de efort - tratament

Atitudinea terapeutică de primă intenție, adoptată în cazul persoanelor cu sincopă indusă de efort, constă în acordarea măsurilor de prim ajutor, plasarea bolnavului într-o poziție de siguranță (plasarea bolnavului în decubit dorsal facilitează remisiunea episodului sincopal), inițierea manevrelor de resuscitare, în cazul în care bolnavul nu mai respiră și nu mai are puls și solicitarea serviciului de ambulanță. Chiar dacă bolnavul își revine din episodul sincopal, el nu trebuie să se ridice decât după 15-20 de minute (timp în care s-a ameliorat fluxul sangvin la nivelul creierului) sau până în momentul sosirii echipajului de urgență.

Combaterea sincopelor induse de efort constă în evitarea efortului fizic intens și corectarea factorilor favorizanți (în caz de prezență a acestora).

De asemenea, se recomandă aportul suficient de lichide pentru combaterea deshidratării, evitarea ortostatismului prelungit, evitarea modificării bruște a pozițiilor din clinostatism în ortopstatism și invers, evitarea încăperilor aglomerate sau supraîncălzite, respectarea orelor de odihnă pentru evitarea oboselilor severe, adoptarea unei diete echilibrate pentru evitarea episoadelor de hipoglicemie, evitarea meselor bogate, adoptarea unui stil de viață sănătos și evitarea factorilor de stres psiho-emoțional.

Bolnavii diagnosticați cu sincopă indusă de efort, depistați în antecedente cu diferite tipuri de afecțiuni cardiovasculare, necesită tratament specific de corectare a acelor afecțiuni. [1], [2], [3], [4]