Sindromul Silverman

Sindromul Silverman sau Sindromul copilului abuzat este o condiție clinică ce afectează copiii care au fost abuzați fizic de către un părinte sau un tutore și cuprinde totalitatea injuriilor non-accidentale (cauzate de către aceștia), care variază de la leziuni externe (echimoze, escoriații), la leziuni interne (hemoragii) și afectare emoțională. Acest sindrom este o cauză important de morbiditate și mortalitate infantilă. (1, 3)

Epidemiologie

Rata abuzului infantil este de 25,2/1000 copii, din care abuz fizic 5,7/1000, abuz emoțional 3,4/1000 și abuz sexual 2,5/1000, rata neglijenței fiind de 15,9/1000.

Cel mai frecvent sunt afectați copiii adoptați, copiii lasați în îngrijirea unei alte persoane decât părintele, copiii cu handicap, primii născuți, majoritatea cazurilor survenind înaintea vârstei de 3 ani, cu o medie de 16 luni. (1, 2, 5)

Simptomatologie

Simptomele sunt variabile, de la leziuni fizice interne și externe la afectare emoțională. Semnele fizice de abuz infantil sunt echimoze, semne de ștrangulare, semne de arsuri de țigară, escoriații, semne de igienă precară, malnutriție, discrepanță între semnele fizice și cauza relatată de părinte sau de tutore. O manifestare relative frecventă este hematomul subdural cu sau fără fractură craniană. Alte leziuni interne sunt contuziile pulmonare, luxații, fracturi osoase.


Trauma emoțională necesită identificare și tratament precoce pentru a minimiza efectele pe termen lung care sunt reprezentate de:

  • agresivitate
  • comportament suicidal sau automutilare
  • anxietate
  • frică
  • afectarea comportamentului școlar
  • depresie
  • abuz de alcool sau droguri
  • tulburări de comportament sexual
  • distorsionarea imaginii despre sine (2, 3, 4, 5)


Diagnostic

Diagnosticul se pune de obicei prin examen fizic în cazul leziunilor externe, sau prin investigații imagistice în cazul celor interne, direcționate în funcție de simptomatologia clinică. (3)

Tratament

Tratamentul este direcționat în funcție de tipul leziunilor existente. Pe langă măsurile de tratament adresate leziunilor fizice, este necesară intervenția din punct de vedere legislativ care se impune în caz de abuz infantil. De asemenea, se recomandă consilierea psihologică a copilului agresat și a celorlalți membri ai familiei martori ai agresiunilor (frați).

Nu se recomandă reintegrarea în familie a copilului imediat după tratamentul leziunilor fizice, întrucât într-un număr semnificativ de cazuri are loc continuarea agresiunilor, astfel încât este necesară luarea tuturor măsurilor necesare pentru a preveni repetarea traumei, acest sindrom fiind o cauză importantă de morbimortalitate infantilă. (1, 3, 4)

Prevenție

Identificarea cazurilor cu risc și consilierea acestora în ceea ce privește îngrijirea unui copil și consilierea psihologică a părinților ce manifestă un comportament abuziv. Semnele ce pot ridica suspiciunea unui astfel de comportament sunt abuzul de alcool sau alte substanțe, factori de stres în viața de familie (financiar, social), existența abuzurilor de altă natură în antecedente, istoric de boli psihiatrice sau probleme emoționale ale părinților, neglijența și lipsa de interes pentru copil. (2, 3)


Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Ce efecte are abuzul în copilărie asupra creierului?
  • Copiii supuși abuzului sunt mai predispuși la boli cardiovasculare în viața adultă
  • Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum
     
     
     
    Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
    Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.