Sistemul austriac de sanatate are nevoie e imigranti

Sistemul austriac de sanatate se bazeaza puternic pe forta de munca externa, mai ales in domeniul ingrijirilor medicale, cu toate acestea imigrantii confruntandu-se cu conditii proaste de munca si cu prejudecatile pacientilor, scrie ziarul austriac Die Presse.
Spitalele, caminele de ingrijiri si cele de batrani au toate in comun un lucru si anume, pe de-o parte, pacienti care necesita ingrijire iar pe de alta, personal de ingrijire care sa se ocupe de ei, in cazul celor din urma fiind vorba de cele mai multe ori despre persoane provenite din imigratie. Ţarile de provenienta ale personalului de ingrijire sunt dintre cele mai diverse, de la Polonia pana la Congo, circa 20 la suta din acesta efectuand pregatirea medicala de specialitate in afara Austriei, conform calculelor Institutului pentru Politici Sociale din cadrul Universitatii de Stiinte din Viena. Peste doua treimi din personalul mobil de ingrijire folosit de Caritas (organizatie catolica de ajutor) are origine straina. Din aceste date rezulta faptul ca sistemul de sanatate austriac depinde de imigranti, de la simplele ajutoare pentru acasa si pana la personalul de ingrijire calificat.
Un astfel de caz este si cel al tunisianului Chebby Fakhreddine, in varsta de 46 de ani, infirmier la sectia de urologie de la Centrul de Medicina Sociala Est din Viena, care dupa ce a venit in Austria a fost nevoit mai intai sa-si echivaleze diploma si sa mai adauge cate ceva la bagajul de cunostinte, mai ales in ce priveste ingrijirile acasa. In Tunisia nu exista asa ceva, dat fiind ca batranii nu sunt dusi acolo la camine ci sunt ingrijiti acasa. Infirmierul de origine tunisiana a trebuit sa se adapteze la multe in ce priveste comportamentul fata de bolnavi, printre care dialectul vienez sau sarcina de a spala pacientii, lucru pe care in Tunisia il fac membrii de familie.
Mare parte din personalul de ingrijire adus in Austria are de luptat cu faptul ca domeniile de competenta care ii sunt atribuite aici sunt mai restranse decat in tara de origine. Ei mai trebuie sa se obisnuiasca si cu faptul ca personalul de ingrijire nu se bucura in Austria de o asa de mare consideratie precum in Filipine spre exemplu, de unde multi dintre infirmieri provin. Acest lucru se datoreaza nu in ultimul rand faptului ca surorile si infirmierii cu diploma din spatiul anglo-american au, spre deosebire de cei din tarile germanofone, pregatire universitara, este de parere Eulamie Esclamada, responsabila pentru migratie la Crucea Rosie. Pentru Esclamada, migratia in cautarea unui loc de munca reprezinta un avantaj pentru tarile de origine si de destinatie, tari de destinatie ca Austria importand personal de ingrijire dat fiind ca fara imigranti nevoia nu ar putea fi acoperita. Urmarea grava pentru tarile de origine este aceea ca lipseste personalul calificat pentru propria populatie. Esclamada critica insa faptul ca acest personal strain de ingrijire este tratat ani de zile asemanator lucratorilor sezonieri, ea solicitand reglementari etice valabile la nivel international, prin care sa fie protejate drepturile personalului de ingrijire fara pasaport austriac.
O alta provocare careia trebuie sa-i faca fata personalul de ingrijire de provenienta straina din Austria este de multe ori confruntarea cu prejudecatile. Se intampla astfel de multe ori ca pacientii sa manifeste o teama de contact cu acestia sau pur si simplu sa nu recunoasca competenta personalului de ingrijire alogen de a se ocupa de ei asa cum trebuie. Infirmierul Fakhreddine afirma ca o treime din pacienti manifesta o astfel de distanta, in opinia sa acest lucru datorandu-se, se pare, parerii ca personalul strain nu este destul de capabil. Multi pacienti refuza consecvent sa fie ingrijiti de imigranti, mai ales cand lucrul acesta este evident. Exista astfel oameni care nu accepta ingrijitori cu culoare diferita a pielii, dat fiind ca au informatii false despre Africa, spunea Gina Mabau, ajutor la domiciliu din partea Caritas, de origine din Congo. Gina s-a aratat dezamagita in legatura cu acest comportamnet insa a tinut sa relateze si experiente pozitive si anume faptul ca unii pacienti au dorit sa fie ingrijiti exclusiv de ea, iar acest lucru, crede ea, tine de faptul ca se apropie de cei nevoiasi cu caldura si respect, mai ales in cazul batranilor, despre care a invatat in Congo ca trebuie sa li se acorde respectul cuvenit unora de la care avem inca multe de invatat.