Soc anafilactic - primul ajutor
©
Autor: Drăgulin Oana
Socul anafilactic este un exemplu de reactie de hipersensibilitate.
Cercetarile au demonstrat ca prevalenta socului anafilactic este de 50-2000 de episoade din 100.000 de persoane sau 0,05 - 2.0%. De asemenea, s-a constatat ca aproximativ 1 din 3,500 de pacienti a avut un episod de soc anafilactic in timpul desafsurarii studiului (anii 1993-2004). Dintre aceste cazuri de anafilaxie, un milion sunt cauzate de veninul animalelor si 0,4 milioane, alunelor.
Hipersensibilitatea este specifica si presupune existenta unui contact sensibilizant (initial), a unei perioade de latenta si a unui contact declansator (reexpunerea la antigenul care a realizat contactul sensibilizant).
Hipersensibilitatea este de mai multe tipuri, iar socul anafilactic se incadreaza in tipul I.
Caracteristic acestui tip de hipersensibilitate este timpul rapid de instalare (de ordinul minutelor, 15-30 minute) dupa contactul declansator.
Anafilaxia se instaleaza in special la expunerea la diferite toxice, proteine, medicamente sau alloantigene de transplant.
Un soc anafilactoid poate fi provocat de substante precum: codeina, morfina, vancomicina sau substantele de contrast utilizate in domeniul imagisticii. Diferenta intre socul provocat de acestea si socul anafilactic clasic este neparticiparea imunoglobulinelor E in cazul socului anafilactoid, spre deosebire de cel anafilactic.
Socul anafilactic este un tip de soc vasogen, adica are efecte asupra calibrului vascular.
Prezenta socului anafilactic poate fi banuita daca simptomele se dezvolta in decurs de cateva minute dupa ce persoana respectiva a fost intepata/ muscata de o insecta, a consumat un aliment la care era alergic sau a luat un medicament care ar fi putut sa provoace o astfel de stare in cazul acesteia.
Decesul in cazul socului anafilactic este frecvent, intrucat survin dificultatile severe de respiratie. Inflamatia tesuturilor de la nivelul cailor respiratorii poate determina bronhospasm, cu blocarea cailor aeriene.
In momentul in care se constata ca o persoana prezinta o schimbare brusca a culorii pielii, puls mare, polipnee, privire fixa, stare de inconstienta, ameteala sau agitatie si se banuieste instalarea socului anafilactic (existand anumiti factori care ar fi putut sa-l declanseze), este obligatoriu sa se cheme ajutor medical de urgenta!
De asemenea, este recomandat, daca persoanele apropiate dumneavoastra au o sensibilitate ce le predispune la aparitia alergiilor, sa aveti la indemana o trusa medicala de urgenta bine echipata.
Aceasta trusa ar trebui sa includa adrenalina (epinefrina) care poate fi administrata in caz de soc anafilactic, folosind seringi pentru injectii hipodermice sau un auto-injector de unica doza.
Adrenalina opreste rapid tumefierea cailor aeriene, permitand bolnavului sa respire mai usor.
Socul anafilactic este o urgenta medicala, de aceea trebuie sa se reactioneze rapid!
Daca se indeplinesc sfaturile prezentate in timp util, persoana respectiva isi revine din soc.
Pacientii cu simptome de anafilaxie severa trebuie sa primeasca inainte de toate interventiile standard: oxigen, monitorizare cardiaca si acces intravenos. Aceste masuri sunt potrivite pentru un pacient asimptomatic care are un istoric de reactii alergice serioase si care a fost re-expus la alergenul respectiv. Pentru pacientii cu reactii strict locale, nu este necesar sa se adopte masuri mai complexe decat cele standard.
Externarea pacientilor cu anafilaxie depinde de severitatea reactiei initiale si de raspunsul la tratament. Pacientii cu simptome neamenintatoare de viata pot fi supravegheati pentru 4 - 6 ore dupa efectuarea tratamentului, pentru a se constata eficienta acestuia si apoi oprit. Pacientii cu soc anafilactic sever sau care nu raspund la tratament, cu simptome cardio-vasculare si respiratorii trebuie sa fie tratati si observati pentru o perioada mai lunga de timp in sectia de urgenta.
Prognoza generala a socului anafilactic este buna, cu o rata a mortalitatii mai mica de 1%, daca se intervine la timp. Totusi, riscul mortii este crescut la acei pacienti cu astm preexistent, mai ales daca acesta nu este compensat.
Riscul de recurenta pare a fi destul de crescut, fiind estimat la aproximativ 1 caz din 12.
Daca persoana afla in urma analizelor, sau din istoricul sau ca are o predispozitie catre alergii, trebuie sa evite contactul cu posibili alergeni si sa anunte medicul inainte de prescrierea unui tratament, pentru evitarea instalarii unui soc anafilactic.
De asemenea, daca o persoana a suravietuit unui soc anafilactic, aceasta trebuie sa investigheze cauza, sa evite expunerea la orice substanta cu astfel de potential si sa aiba intotdeauna la indemana o trusa medicala dotata cu adrenalina.
Cercetarile au demonstrat ca prevalenta socului anafilactic este de 50-2000 de episoade din 100.000 de persoane sau 0,05 - 2.0%. De asemenea, s-a constatat ca aproximativ 1 din 3,500 de pacienti a avut un episod de soc anafilactic in timpul desafsurarii studiului (anii 1993-2004). Dintre aceste cazuri de anafilaxie, un milion sunt cauzate de veninul animalelor si 0,4 milioane, alunelor.
Hipersensibilitatea si socul anafilactic
Reactia imuna apare ca un raspuns fiziologic indreptat catre microorganisme sau celule tumorale, insa hipersensibilitatea reprezinta o stare de reactivitare crescuta, bazata pe mecanisme imunologice, care apare ca urmare a expunerii repetate a organismului la anumite structuri antigenice.Hipersensibilitatea este specifica si presupune existenta unui contact sensibilizant (initial), a unei perioade de latenta si a unui contact declansator (reexpunerea la antigenul care a realizat contactul sensibilizant).
Hipersensibilitatea este de mai multe tipuri, iar socul anafilactic se incadreaza in tipul I.
Caracteristic acestui tip de hipersensibilitate este timpul rapid de instalare (de ordinul minutelor, 15-30 minute) dupa contactul declansator.
Anafilaxia se instaleaza in special la expunerea la diferite toxice, proteine, medicamente sau alloantigene de transplant.
Un soc anafilactoid poate fi provocat de substante precum: codeina, morfina, vancomicina sau substantele de contrast utilizate in domeniul imagisticii. Diferenta intre socul provocat de acestea si socul anafilactic clasic este neparticiparea imunoglobulinelor E in cazul socului anafilactoid, spre deosebire de cel anafilactic.
Socul anafilactic este un tip de soc vasogen, adica are efecte asupra calibrului vascular.
Prezenta socului anafilactic poate fi banuita daca simptomele se dezvolta in decurs de cateva minute dupa ce persoana respectiva a fost intepata/ muscata de o insecta, a consumat un aliment la care era alergic sau a luat un medicament care ar fi putut sa provoace o astfel de stare in cazul acesteia.
Semnele si simptomele obisnuite ale socului anafilactic
- piele calda la atingere
- pielea poate fi rosie sau sa prezinte macule (pete)
- wheezing, dispnee, dificultati de respiratie
- pulsul rapid
- hipotensiunea arteriala
- greata
- voma
- crampe abdominale
Decesul in cazul socului anafilactic este frecvent, intrucat survin dificultatile severe de respiratie. Inflamatia tesuturilor de la nivelul cailor respiratorii poate determina bronhospasm, cu blocarea cailor aeriene.
In momentul in care se constata ca o persoana prezinta o schimbare brusca a culorii pielii, puls mare, polipnee, privire fixa, stare de inconstienta, ameteala sau agitatie si se banuieste instalarea socului anafilactic (existand anumiti factori care ar fi putut sa-l declanseze), este obligatoriu sa se cheme ajutor medical de urgenta!
De asemenea, este recomandat, daca persoanele apropiate dumneavoastra au o sensibilitate ce le predispune la aparitia alergiilor, sa aveti la indemana o trusa medicala de urgenta bine echipata.
Aceasta trusa ar trebui sa includa adrenalina (epinefrina) care poate fi administrata in caz de soc anafilactic, folosind seringi pentru injectii hipodermice sau un auto-injector de unica doza.
Adrenalina opreste rapid tumefierea cailor aeriene, permitand bolnavului sa respire mai usor.
Socul anafilactic este o urgenta medicala, de aceea trebuie sa se reactioneze rapid!
Daca se indeplinesc sfaturile prezentate in timp util, persoana respectiva isi revine din soc.
Pacientii cu simptome de anafilaxie severa trebuie sa primeasca inainte de toate interventiile standard: oxigen, monitorizare cardiaca si acces intravenos. Aceste masuri sunt potrivite pentru un pacient asimptomatic care are un istoric de reactii alergice serioase si care a fost re-expus la alergenul respectiv. Pentru pacientii cu reactii strict locale, nu este necesar sa se adopte masuri mai complexe decat cele standard.
Externarea pacientilor cu anafilaxie depinde de severitatea reactiei initiale si de raspunsul la tratament. Pacientii cu simptome neamenintatoare de viata pot fi supravegheati pentru 4 - 6 ore dupa efectuarea tratamentului, pentru a se constata eficienta acestuia si apoi oprit. Pacientii cu soc anafilactic sever sau care nu raspund la tratament, cu simptome cardio-vasculare si respiratorii trebuie sa fie tratati si observati pentru o perioada mai lunga de timp in sectia de urgenta.
Prognoza generala a socului anafilactic este buna, cu o rata a mortalitatii mai mica de 1%, daca se intervine la timp. Totusi, riscul mortii este crescut la acei pacienti cu astm preexistent, mai ales daca acesta nu este compensat.
Riscul de recurenta pare a fi destul de crescut, fiind estimat la aproximativ 1 caz din 12.
Pentru a preintampina o astfel de urgenta medicala
Este recomandat sa se faca teste alergologice care presupun testarea persoanei la cei mai raspanditi alergeni:- alergeni acarieni (pneumalergenici) sunt prezenti in mediul in mediul inconjurator: polen, acarieni, parul animalelor.
- alergeni alimentari (trofalergeni) sunt prezenti in alimentatie; arahidele, de exemplu.
- alergeni de contact: sunt substante chimice sau naturale susceptibile a provoca o alergie prin simplul contact (detergenti, metale, cosmetice, plante)
- alergenii medicamentosi: antibiotice, antiiinflamatoare, anestezice, substante de contrast s.a; pot provoca reactii alergice, indiferent de modul lor de administrare.
Daca persoana afla in urma analizelor, sau din istoricul sau ca are o predispozitie catre alergii, trebuie sa evite contactul cu posibili alergeni si sa anunte medicul inainte de prescrierea unui tratament, pentru evitarea instalarii unui soc anafilactic.
De asemenea, daca o persoana a suravietuit unui soc anafilactic, aceasta trebuie sa investigheze cauza, sa evite expunerea la orice substanta cu astfel de potential si sa aiba intotdeauna la indemana o trusa medicala dotata cu adrenalina.
Data actualizare: 27-10-2019 | creare: 18-09-2012 | Vizite: 26919
Bibliografie
1. cursuri microbiologie UMF "Carol Davila"2."Tratamentul anafilaxiei",https://emedicine.medscape.com/article/135065-treatment
3."Reactii- socul anafilactic", https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&ved=0CCMQFjAA&url=http%3A%2F%2Fwww.resus.org.uk%2Fpages%2Freaction.pdf&ei=cWpTUK3aK4j1sgbn3oG4DA&usg=AFQjCNHFCIN0JpEO0yaEEcEvB1kEAarcNw&sig2=4hzCDVgW6ko497bfcz3UaA
©
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
Alte articole din aceeași secțiune:
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.- Amigdale urat mirositoare
- Anafilaxie si soc anafilactic
- Soc anafilactic
- Luna trecuta am facut soc anafilactic si nu scap de anumite simptom nici acum.
- Soc anafilactic? suferă de alergie la mucegai, aceasta ar putea crea alergie la alimente?
- Riscurile unui soc anafilactic indus de Moldamin
- Alergie - in caz de soc anafilactic prim ajutor
- Alergie- soc anafilactic