Reacția anafilactică

Anafilaxia este o reacție alergică severă și potențial fatală. Substanțele care declanșează în mod obișnuit anafilaxia sunt unele alimente și medicamente, veninul insectelor și latexul.
Reacția alergică reprezintă o reacție de apărare față de substanțe care nu sunt recunoscute de sistemul imun al unei persoane (structuri străine, „non-self”) și constă în numeroase manifestări somatice, cum ar fi urticaria, rinita alergică etc. [1]

Reacția anafilactică sau anafilaxia face parte, de asemenea, din rândul reacțiilor alergice, dar diferă prin severitate. Este o reacție alergică extrem de severă, sistemică, potențial letală în lipsa intervenției medicale urgente și este cauzată de deversarea în fluxul sanguin a unor substanțe chimice responsabile de manifestările clinice severe. [2]

Ce sunt alergenii?

Alergenii sunt substanțe chimice străine organismului care au capacitatea de a activa sistemul imun al persoanei ce vine în contact cu aceștia, declanșând o reacție alergică. Majoritatea alergenilor (antigenelor) au structură proteică cu numeroase grupări glucidice (deci sunt glicoproteine) și mai rar au structură doar glucidică. [3]

Categorii de alergeni

Cele mai întâlnite categorii de alergeni sunt:

• Alergeni de origine animală:

• blana (părul) animalelor;
• anumite secreții ale acestora;

• Medicamente:

• peniciline;
• salicilați;
• sulfonamide;

• Alergeni alimentari:

• anumite cereale;
• ouă (în special proteina din acestea-albumina);
• produse lactate;
• fructe de mare;
• fructe oleaginoase (diverse tipuri de nuci);

• Înțepăturile unor insecte (albine, țânțari);
• Iarbă;
• latex.

Mecanismul producerii alergiei

Reacția anafilactică este o reacție sistemică (influențează activitatea tuturor sistemelor de organe), datorată în principal unui eveniment celular-degranularea mastocitelor și bazofilelor cu deversarea compușilor în fluxul sanguin. Degranularea mastocitelor și bazofilelor se produce în urma legării imunglobulinei E (IgE) de receptori specifici de pe acestea, rezultând eliberarea pe cale sanguină a mediatorilor incluși în granulații (histamină, carboxipeptidază A, proteoglicani).

Histamina produce vasodilatație, crește permeabilitatea vasculară, frecvența cardiacă și secreția glandulară.
Prostglandina D2 induce bronhoconstricția, vasoconstricție în teritoriul pulmonar și coronarian și vasodilatație periferică.
Leucotrienele produc bronhoconstricție și cresc permeabilitatea vasculară.
Factorul de necroză tumorală (TNF-alfa) are rol în recrutarea de neutrofile.

Toate aceste substanțe au un rol fundamental în fiziopatologia anafilaxiei, fiind responsabile de manifestările clinice severe. [5]

Factori de risc

• Reacții anafilactice anterioare - în acest caz riscul de a face o nouă reacție anafilactică crește, răspunsul alergic putând fi mult mai sever;
• Alergii;
• Astm;
• Acumulare anormală de mastocite.

Simptome

• Urticarie (erupții cutanate);
• Hipotensiune;
• Bronhoconstricție însoțită de wheezing (șuierat);
• Tahicardie (creșterea frecvenței cardiace);
• Amețeală;
• Vărsături;
• Stop cardio-respirator. [4]

Tratament/prim ajutor

Tratamentul anafilaxiei constă în:

• Administrare de epinefrină (adrenalină) -contracarează modificările induse, în special cele de la nivel cardiovascular și respirator;
• Oxigen;
• Antihistaminice și cortizon intravenos-reduc inflamația căilor aeriene și facilitează respirația;
• Un beta-agonist-facilitează respirația.

Primul ajutor în cazul șocului anafilactic constă în:

• Administrarea de epinefrină (adrenalină) intramuscular (în coapsă), dacă este posibil (este disponibil un autoinjector de tip Epipen/Anapen);
• Aplicarea resuscitării cardio-pulmonare în cazul în care persoana a intrar în stop cardio-respirator și solicitarea unui echipaj de urgență.

Profilaxia

• Consult medical alergologic;
• Deținerea în permanență a unui kit cu medicamentele prescrise în caz de alergie;
• Evitarea intrării în contact cu alergenii.