Sterilizarea tubara postpartum (ligatura trompelor uterine)

Informatii despre procedura:
Sterilizarea tubara postpartum este o optiune contraceptiva permanenta pentru femei. Aceasta procedura poate fi efectuata la momentul nasterii cezariene sau la scurt timp dupa o nastere vaginala. Sterilizarea tubara ramine cea mai comuna metoda contraceptiva pentru femeile peste 35 de ani, desi contraceptivele orale au trecut pe locul doi aceasta metoda.
Numarul sterilizarilor tubare a ramas relativ stabil. Astazi aproximativ 50% dintre acestea sunt efectuate postpartum. Cel mai folosit abord chirurgical este minilaparotomia infraombilicala. Cu fundul uterin imediat postpartum la nivelul ombilicului, tubele falopiene sunt de obicei usor de abordat prin acest punct de intrare. Ligatura bilaterala tubara poate fi efectuata si dupa inchiderea histerotomiei la momentul cezarienei.

Indicatii si contraindicatii:
Sterilizarea tubara postpartum este indicata la orice pacient care este stabil medical dupa o nastere vaginala sau cezariana. Pentru cea vaginala la 48 de ore.
Contraindicatiile sterilizarii tubare postpartum cuprind:
- prezenta unei conditii medicale instabile (hemoragie, infectie, hipertensiune necontrolata, sindrom HELLP)
- pacientul este nesigur fata de procedura
- pacientul are anomalii semnificative ale uterului, tubelor falopiene sau a cavitatii intra-abdominale
- pacientul nu este major legal
- statutul nou-nascutului nu este clar.

Prevenirea complicatiilor:
Complicatiile minilaparotomiei sunt de obicei minore, incluzind infectia plagii si formarea herniei de incizie. Pentru a evita infectiile minore ale plagii care pot apare dupa interventie, o pregatire completa a pielii cu solutie antiseptica trebuie efectuata. Nu exista indicii pentru profilaxia antibiotica pentru procedura.
Diminuarea riscului asociat cu dificultatea in localizarea structurilor abdominopelvine necesita evaluarea fundului uterin inainte de inceperea procedurii pentru a asigura ca anexele sunt accesibile.
Un factor comun de esec al sterilizarii este ligatura unei structuri anatomice gresite, de obicei ligamentul rotund. De aceea identificarea si izolarea corecte a tubei falopiene inainte de ligatura este un pas important.
Regretul post-sterilizare este dependent de virsta, cu 20% dintre femeile de 30 de ani sau mai tinere regretindu-si decizia si doar 6% dintre cele peste 30 de ani manifestind regret. Orice indecizie prezentata de catre pacienta in perioada peripartum trebuie considerata ca indiciu pentru a intirzia sterilizarea.

Tehnica sterilizarii tubare:
Dupa ce pacientul a fost pregatit chirurgical iar anestezia a fost confirmata se va face o incizie de 2-3 cm infraombilicala semilunara sau verticala. Tubele falopiene sunt suturate si excizate sau se aplica clip de titan.
Ratele esecului trebuie discutate cu fiecare pacient. O treime dintre esecuri vor fi sarcinile ectopice. Dintre toate metodele de sterilizare chirurgicale, cea mai mica rata a sarcinilor o are salpingectomia partiala. In ciuda rapoartelor asupra cresterii anomaliilor menstruale la femei dupa ligatura tubara, analizele tardive nu au demonstrat diferente in modelul menstrual fata de femeile nesterilizate.

Ingrijirea postoperatorie:
Consilierea pentru sterilizare este critica si trebuie facuta inainte de perioada intrapartum. Pacientele trebuie sa fie constiente ca sterilizarea tubara este mai eficienta decit metodele independente dar comparabila cu dispozitivele intrauterine si vasectomie. Este asociata cu regret la femeile sub 30 de ani.
Alte optiuni contraceptive, metode permanente si nonpermanente trebuie revazute de catre pacienta.

Reversia operatiei:
In general ligatura tubara este o procedura efectuata cu intentia de a fi permanenta. Reversia tubara este o metoda microchirurgicala de a repara tuba falopiana dupa o ligatura. De obicei exista doua portiuni restante tubare-segmentul proximal care porneste din uter si cel distal care se termina cu fimbriile linga ovar. Procedura care conecteaza aceste parti separate este denumita reversie tubara sau anastomoza tubotubara microchirurgicala.
Intr-un procent mai mic de cazuri, ligatura tubara lasa restant doar portiunea distala a tubei fara deschiderea proximala in uter. In aceasta situatie se va creea o noua intrare in uter iar segmentul tubar restant va fi inserat in cavitatea uterina. Aceasta procedura este denumita implantare tubara. Repararea cu succes a ligaturii uterine este astazi posibila 98% dintre cazuri, indiferent de tipul procedurii de sterilizare.

Avantaje si dezavantaje:
Ligatura tubara este o interventie chirurgicala abdominala. Un studiu a aratat complicatiile postoperatorii ale procedeului fiind mai frecvente decit in vasectomie. Ligatura tubara are un cost initial mai mare decit contraceptivele orale. In cazul ligaturii tubare efectuate intr-o cezariana cum tubele sunt deja expuse in laparotomie costul este mai mic. Ligatura tubara poate reduce riscul cancerului ovarian.