Stresul matern este legat de apariția timpurie a dinților de lapte

Un studiu prospectiv publicat în Frontiers in Oral Health a analizat, pe parcursul primilor doi ani de viață, legătura dintre expunerea prenatală la hormoni asociați stresului și momentul apariției dentiției primare la copii. Studiul a urmărit în mod detaliat modul în care modificările hormonale materne din sarcină pot influența dezvoltarea dentară timpurie.
Momentul erupției dentare reprezintă un indicator important al sănătății orale și al dezvoltării scheletice a copilului. Copiii pot prezenta variații majore ale ritmului de erupție dentară, iar atât erupția precoce, cât și cea întârziată pot favoriza malocluzia, compromiterea smalțului și un risc crescut de carii. Literatura științifică sugerează că erupția timpurie poate reflecta un ritm accelerat al maturizării biologice.

Dezvoltarea dentiției primare începe încă din perioada intrauterină, ceea ce transformă sarcina într-o fereastră critică în care expunerea la factori biologici și de mediu poate influența formarea dinților. Probleme precum fumatul, alimentația deficitară sau stresul socioeconomic au fost asociate cu abateri ale momentului apariției dentiției. Deoarece factorii socioeconomici sunt strâns legați de stres, o ipoteză tot mai des explorată este că mecanismele endocrine activare de stresul prenatal ar putea modifica ritmul erupției dentare.

Despre studiu

Designul cercetării și participanți

Studiul a utilizat date dintr-o cohortă prospectivă de naștere care a inclus 186 de femei însărcinate aflate în condiții socioeconomice dezavantajoase, recrutate între august 2017 și noiembrie 2022. În analiza finală au fost incluse 142 de perechi mamă–copil care îndeplineau criteriile necesare: prelevare de salivă maternă în trimestrul al doilea sau al treilea și date privind erupția dentară la una dintre vizitele de la 6, 12, 18 sau 24 de luni.

Fiecare copil a beneficiat de examene stomatologice sistematice de la o săptămână până la 24 de luni, realizate de trei medici stomatologi calibrați. Un dinte a fost considerat erupționat atunci când cuspida era vizibilă deasupra gingiei.

Evaluarea stresului prenatal și a hormonilor

Stresul prenatal a fost estimat pe baza unui diagnostic medical de anxietate sau depresie în timpul sarcinii. În paralel, au fost măsurate nivelurile salivare ale mai multor hormoni implicați în răspunsul la stres și dezvoltarea osoasă: cortizol, estradiol, progesteron, testosteron, T3 și T4. Toți hormonii au fost determinați cu ajutorul unei tehnologii Luminex, iar valorile au fost transformate logaritmic pentru analize statistice.

Covariabile și analiză statistică

Au fost incluse variabile demografice și materne relevante, precum vârsta maternă, nivelul educațional, statusul ocupațional, paritatea, fumatul, diabetul, hipertensiunea, sexul copilului, rasa, greutatea la naștere și alăptarea. Modelele statistice au utilizat regresii Poisson sau negative binomiale, în funcție de distribuția datelor, precum și modele mixte pentru analiza globală. Analize de sensibilitate au exclus valori extreme ale hormonilor și copiii cu greutate foarte mică la naștere.

Rezultate

Caracteristicile participanților

Mamele erau în majoritate angajate (53%) și aveau un nivel educațional scăzut (60%). Aproximativ 59% nu alăptau la 6 luni. Copiii au avut o greutate medie de 3.308 grame, iar peste 52% erau de origine afro-americană.

Tiparul erupției dentare

• La 6 luni, doar 17 copii (15,2%) aveau între 1 și 6 dinți erupți (media 0,33).
• La 12 luni, media era de 5,76 dinți, cu o mediană de 6; doar 3 copii nu aveau încă dinți.
• La 18 luni, toți copiii examinați aveau între 3 și 20 dinți (media 13,13).
• La 24 luni, media era de 17,18 dinți, iar un sfert aveau întreaga dentiție primară (20 dinți).

Corelațiile dintre numărul de dinți la vizite diferite au fost modeste (0,30–0,57), iar coeficientul de corelație intraclase aproape nul, sugerând o variabilitate individuală foarte mare. Modelarea traiectoriilor a identificat două tipare principale: un ritm de creștere constant (97,3%) și o accelerare rapidă între 12 și 18 luni (2,7%).

Nivelurile hormonale materne

În timpul sarcinii, 36,6% dintre femei aveau un diagnostic de anxietate sau depresie. Toți hormonii măsurați au prezentat corelații puternice între ei (0,58–0,89), dar fără asociere semnificativă cu diagnosticul de stres.

Asocierea dintre stresul prenatal, hormoni și erupția dentară

Diagnosticul matern de depresie sau anxietate nu a fost asociat cu numărul de dinți la niciun moment al evaluării. În schimb, anumite hormoni ai stresului au prezentat asocieri pozitive cu numărul de dinți, în funcție de vârstă:

• Cortizol – asociat cu un număr mai mare de dinți la 6 luni (β = 0,79), diferența estimată fiind de aproximativ 4 dinți între valorile minime și maxime.
• Estradiol – asociat cu mai mulți dinți la 12 luni (β = 0.08).
• Testosteron – asociat la 12 luni (β = 0.04) și la 24 luni (β = 0.01).
• Progesteron – asociat la 24 luni (β = 0.02).
• T3 – asociat la 18 luni (β = 0.03) și la 24 luni (β = 0.01).

Asocierile globale pe parcursul tuturor vizitelor nu au fost semnificative, probabil din cauza corelației slabe dintre măsurători. În analizele de sensibilitate, unele asocieri (cortizol și estradiol la 24 luni) au devenit semnificative.

Concluzii

Rezultatele susțin ipoteza că anumiți hormoni materni implicați în răspunsul la stres, în special cortizolul, pot influența ritmul de erupție al dinților în primii ani de viață. Totuși, efectele diferă în funcție de momentul evaluării, iar magnitudinea unor asocieri este redusă. Sunt necesare studii viitoare, cu eșantioane mai mari și măsurători repetate ale hormonilor în sarcină, pentru a clarifica mecanismele exacte prin care stresul prenatal poate afecta dezvoltarea dentară timpurie.