Stresul oxidativ a fost asociat cu comportamentele repetitive la modele murine

Comportamentele stereotipe – mișcări repetitive, nevariabile și aparent fără scop – sunt observate frecvent în regnul animal, în special la mamifere și păsări aflate în captivitate. Aceste comportamente apar și la oameni, fiind trăsături definitorii în tulburări neurodezvoltamentale și neuropsihiatrice precum tulburarea din spectrul autist și schizofrenia. 
Un studiu recent a investigat legătura dintre dezechilibrul REDOX – un proces fiziologic care reflectă raportul dintre oxidanți și antioxidanți – și dezvoltarea stereotipiilor. Echipa de cercetare a emis ipoteza că, asemenea altor comportamente repetitive anormale, stereotipiile pot fi determinate de un dezechilibru REDOX care afectează funcția buclelor cortico-striatale ale ganglionilor bazali.

Ganglionii bazali reprezintă un ansamblu de nuclee cerebrale implicate în inițierea, oprirea și secvențierea comportamentelor motorii. Aceștia funcționează printr-o rețea de proiecții reciproce cu cortexul, în care dopamina joacă un rol esențial în echilibrarea activării și inhibiției comportamentale. Disfuncțiile acestor circuite sunt strâns legate de apariția comportamentelor compulsive și stereotipe.

Numeroase dovezi au asociat dezechilibrul REDOX cu tulburări neuropsihiatrice (precum schizofrenia, autismul sau tulburarea de deficit de atenție), însă nicio cercetare nu evaluase direct relația dintre acest dezechilibru și severitatea stereotipiilor. Biomarkerul-cheie investigat a fost glutationul (GSH), principalul antioxidant intracelular, utilizat pe scară largă pentru măsurarea stării REDOX.

Despre studiu

Cercetătorii au analizat șoareci din tulpina C57BL/6 (N = 20) cu vârste între 140 și 225 de zile, retrași din alte studii. Animalele cu probleme de sănătate au fost excluse, iar comportamentele lor au fost monitorizate în cuștile de locuit, utilizând un etogram comportamental validat pentru cuantificarea stereotipiilor.

Nivelul plasmatic de glutation (GSH) a fost măsurat printr-un test enzimatic comercial, iar relația dintre nivelul GSH și severitatea stereotipiilor a fost evaluată printr-un model liniar general. Au fost introduși factori de blocaj pentru sex și sub-tulpină, iar vârsta a fost inclusă drept covariabilă, având în vedere influența sa asupra dezvoltării stereotipiilor.

Rezultate comportamentale și biochimice

Analiza a evidențiat o interacțiune semnificativă între vârstă și nivelul GSH plasmatic (F₁,₁₂ = 6,4668; P = 0,0258). Grupul a fost împărțit în două categorii:

• Șoareci tineri (n = 10; 140–169 zile) – unde nivelul GSH a prezis pozitiv severitatea stereotipiilor (T₁₂ = 3,6467; P = 0,0033);
• Șoareci vârstnici (n = 9; 185–225 zile) – unde relația nu a fost semnificativă (T₁₂ = -0,7191; P = 0,4858).

Rezultatele sugerează că relația dintre glutation și severitatea comportamentului stereotip este relevantă doar în perioada tânără a dezvoltării, pierzându-și puterea predictivă odată cu înaintarea în vârstă.

Profilul proteomic și biomarkerii REDOX

Pentru a explora mai amplu baza moleculară a acestor corelații, cercetătorii au utilizat platforma Olink T96 Mouse Exploratory Panel, analizând expresia a 92 de proteine asociate cu fiziologia REDOX și metabolismul dopaminergic. Analiza a inclus 18 șoareci (după excluderea eșantioanelor hemolizate) și a identificat:

• Nouă proteine corelate semnificativ cu nivelul GSH (inclusiv Tnni3, Ddah1, Pdgfb, Prdx5, Parp1, Ahr);
• 15 proteine corelate cu severitatea stereotipiilor (printre care Riox2, Plin1, Qdpr, Fst, Ccl20);
• După corecția Benjamini-Hochberg, au rămas semnificative corelațiile dintre proteinele Tnni3, Parp1, Prdx5 și GSH.

Pentru validare, un al doilea lot independent de șoareci CD1 (n = 28) a confirmat rezultatele, demonstrând corelații similare între expresia proteică și severitatea stereotipiilor, în special pentru Pdgfb, Riox2 și Parp1. Aceste rezultate confirmă robustețea și replicabilitatea profilului proteomic identificat.

Rezultate și interpretare

Majoritatea proteinelor asociate cu stereotipiile au fost implicate în fiziologia REDOX, metabolismul dopaminei sau ambele. Această suprapunere funcțională este relevantă, întrucât metabolismul dopaminei produce radicali liberi, iar glutationul neutralizează acești compuși reactivi.

Analiza ontologică a evidențiat că 14 dintre cele 15 proteine identificate sunt deja cunoscute ca biomarkeri sau se află în studii clinice pentru tulburarea din spectrul autist, 10 pentru schizofrenie și 9 pentru tulburarea de deficit de atenție. Aceste corelații sugerează că mecanismele REDOX sunt implicate transversal în tulburări neurodezvoltamentale caracterizate prin comportamente repetitive.

Interpretare

Rezultatele indică faptul că dezechilibrul REDOX joacă un rol cheie în dezvoltarea stereotipiilor, similar modului în care contribuie la comportamentele compulsive. În șoarecii tineri, nivelurile crescute de glutation s-au asociat cu severitate mai mare a stereotipiilor, în timp ce la animalele vârstnice acest efect a fost absent – posibil din cauza apariției altor factori patogenici suplimentari.

Echipa sugerează că proteinele corelate cu GSH reflectă starea REDOX actuală, cele corelate cu stereotipiile indică o amprentă biologică a dezechilibrului REDOX anterior, iar proteinele comune ambelor procese reprezintă markeri activi ai dezechilibrului REDOX patologic.

Aceste descoperiri sunt susținute de dovezi clinice care arată că N-acetilcisteina – un precursor al glutationului – reduce comportamentele repetitive la copiii mici cu autism, dar este mai puțin eficientă la vârste mai mari, sugerând o dependență de vârstă a mecanismului REDOX.

Concluzii și direcții viitoare

Studiul demonstrează o legătură clară între nivelul plasmatic de glutation și severitatea comportamentelor stereotipe, oferind primele dovezi sistematice privind implicarea directă a dezechilibrului REDOX în acest tip de comportament.

Rezultatele proteomice confirmă existența unui set de biomarkeri moleculari conservanți implicați în reglarea stresului oxidativ și a metabolismului dopaminergic, cu potențial translational pentru înțelegerea tulburărilor neuropsihiatrice la oameni.

Direcțiile viitoare de cercetare includ:

• Evaluarea biomarkerilor REDOX identificați în alte specii, inclusiv primate și populații umane;
• Dezvoltarea unor teste predictive bazate pe glutation și proteomică pentru identificarea precoce a riscului de stereotipie;
• Testarea eficienței terapiilor antioxidante pentru prevenirea și tratamentul acestor comportamente.

În ansamblu, rezultatele susțin ipoteza că dezechilibrul REDOX constituie o patofiziologie comună pentru multiple comportamente repetitive anormale și oferă o bază solidă pentru identificarea timpurie și intervenția terapeutică în tulburările asociate.