Stresul poate avea consecinţe nebănuite asupra sănătăţii pisicilor

Pisicile pot fi stresate, la fel ca şi la oamenii, dar această stare nu pune mari probleme în faza acută, ci doar dacă se cronicizează, caz în care poate avea consecinţe serioase asupra sănătăţii animalului, scrie marţi passionsante.be.

Stresul de manifestă diferit în funcţie de caracterul pisicii, iar schimbarea comportamentului acesteia trebuie să constituie un semnal de alarmă. Deţinătorii de pisici trebuie să fie atenţi la semne ca nervozitatea şi agresivitatea (împotriva oamenilor sau animalelor), hiperactivitatea sau dimpotrivă, retragerea în sine (pisica se ascunde, îi evită pe cei din casă, nu se mai joacă), modificarea poftei de mâncare (anorexie sau bulimie). Şi faptul că pisica se linge prea mult (până îi apar răni pe piele) şi chiar se automutilează este un semnal care trebuie să atragă atenţia stăpânilor, ca şi marcarea intempestivă a teritoriului (oriunde în casă) şi o frenezie în zgâriat. În plus, când este stresată, o pisică miaună mai des.

Ca şi la oameni, stresul cronic poate avea efecte asupra sănătăţii. Unul dintre cele mai caracteristice este dezvoltarea sau agravarea unei cistite interstiţiale (inflamarea vezicii fără cauză infecţioasă). Stresul poate avea multe cauze, fondul problemei constând în tulburarea mediului familiar felinei. Pisicilor nu le place să le fie tulburată rutina prin mutări, schimbarea poziţiei mobilei în casă, înlocuirea unei canapele sau a unui covor, deplasarea litierei sau a vaselor de mâncare, sosirea unui alt animal, schimbarea mărcii hranei, absenţa prelungită a unui membru al familiei, naşterea unui copil, vecini noi, etc.

Pisica este un animal profund independent (şi solitar, ceea ce nu exclude contactele) şi extrem de ataşat de teritoriul ei. Acest lucru înseamnă că, atunci când vrea, trebuie să poată ajunge, fără să fie deranjată, la un spaţiu pe care şi l-a delimitat bine şi unde se simte bine. Tot ce perturbă aceste obiceiuri îi poate compromite starea de bine şi deveni o sursă majoră de stres.

Proprietarii de pisici trebuie să reacţioneze la semnalele de alarmă în primul rând încercând să afle cauza stresului. Intervenţia medicului veterinar este necesară atât pentru excluderea unei surse fizice (comportamentul neobişnuit al animalului se poate datora unei boli), cât şi pentru recomandări în privinţa soluţiilor. Trebuie apoi multă răbdare, având în vedere că pisica nu trebuie constrânsă să facă ceea ce nu vrea. Stăpânii pot petrece mai mult timp cu pisicile, le pot încuraja să se joace, dar fără să încerce să le mângâie prea mult sau să le ţină pe genunchi. Dacă există mai multe pisici în casă, este bine ca fiecare să aibă un loc 'privat' ca să mănânce, să bea, să doarmă, să se izoleze şi să îşi rezolve necesităţile fiziologice (litiera trebuie să fie mereu curată).

Dispozitivul pe care pisica îşi ascute gheruţele poate fi util pentru defulare, ca şi instalaţia cu etaje special creata pentru aceste patrupede, care va fi zonă de odihnă şi observaţie (pisicile se simt mult mai bine şi ca atare mai puţin stresate la înălţime). Un alt element de luat în seamă este alimentaţia: pisicii îi place să mănânce porţii mici, împărţite pe tot parcursul zilei. Un distribuitor de hrană uscată o poate linişti fiindcă ştie că poate mânca de câte ori vrea, fără să îi fie teamă ca va rămâne înfometată.

Important este ca şi stăpânii să nu fie nervoşi, stresaţi, întrucât această stare se transmite pisicilor.