Tipul de dezinfectant utilizat în tratarea apei potabile ar putea influența riscul de boala legionarilor

Rezultate preliminare ale unui studiu național din Statele Unite, prezentate în decembrie 2025 la reuniunea anuală a Societății pentru Analiza Riscului, sugerează că tipul de dezinfectant utilizat în tratarea apei potabile înainte de distribuția prin rețelele de conducte ar putea influența incidența bolii legionarilor în anumite regiuni ale țării.
Bolile transmise prin apă, cauzate de bacterii, virusuri și paraziți, afectează anual peste 7 milioane de persoane în Statele Unite. Printre acestea, boala legionarilor reprezintă o formă potențial severă de pneumonie, determinată de bacteriile din genul Legionella.

Legionella se dezvoltă în sistemele de apă, în special în rețelele de conducte, unde poate coloniza biofilmele. Transmiterea la om are loc prin inhalarea aerosolilor de apă contaminați, proveniți din surse precum dușurile, fântânile decorative sau turnurile de răcire ale clădirilor. Riscul de îmbolnăvire este mai ridicat la persoanele în vârstă, la fumători, la pacienții cu boli pulmonare sau renale cronice și la cei cu sistem imunitar slăbit.

Odată ce bacteria se stabilește într-un sistem de instalații sanitare, controlul și eradicarea ei devin dificile, ceea ce face prevenția la nivelul întregului lanț de alimentare cu apă un aspect esențial al sănătății publice.

Despre studiu

Cercetarea a avut un design epidemiologic și a comparat date istorice privind incidența bolii legionarilor din Statele Unite cu caracteristicile tratării apei în 25 de companii de utilități publice. Acestea au fost selectate astfel încât să reprezinte toate cele 10 regiuni ale Agenției pentru Protecția Mediului.

Analiza a inclus informații despre tipul de dezinfectant utilizat, atât ca dezinfectant primar, cât și secundar, și a corelat aceste date cu ratele raportate de boală a legionarilor la nivelul codurilor poștale deservite de respectivele rețele de apă.

Rezultate

Diferențe regionale în incidența bolii

Ratele bolii legionarilor în zonele analizate au variat considerabil, de la absența cazurilor raportate până la o medie de 8,36 cazuri la 100.000 de locuitori. Această variabilitate a permis identificarea unor asocieri între strategiile de dezinfectare a apei și riscul de boală.

Rolul tipului de dezinfectant

Rezultatele preliminare indică rate mai ridicate de boală a legionarilor în zonele deservite de stații de tratare a apei care utilizează clorul ca dezinfectant primar, comparativ cu cele care folosesc monocloramina.

De asemenea, s-au observat rate mai mari de boală în situațiile în care clorul este utilizat și ca dezinfectant secundar, în comparație cu sistemele care folosesc clorul ca dezinfectant primar și monocloramina ca dezinfectant secundar. Aceste observații sugerează că monocloramina ar putea oferi o protecție mai eficientă împotriva proliferării Legionella în rețelele de distribuție a apei.

Sezonalitatea cazurilor

Analiza a evidențiat și un model sezonier clar. Cazurile de boală a legionarilor au fost mai rare în lunile de iarnă și au atins un maxim în timpul verii. Această variație sezonieră este în concordanță cu datele existente și ar putea fi influențată de temperaturile mai ridicate ale apei, care favorizează creșterea bacteriilor.

Interpretarea rezultatelor

Rezultatele acestui studiu susțin observații anterioare provenite din cercetări desfășurate la nivelul clădirilor individuale, în special în unități medicale, unde utilizarea monocloraminei în tratarea apei a fost asociată cu o prevalență mai scăzută a bolii legionarilor.

Deși concluziile sunt preliminare, ele sugerează că alegerea dezinfectantului nu influențează doar calitatea microbiologică a apei la ieșirea din stația de tratare, ci și capacitatea bacteriilor de a supraviețui și coloniza rețelele de distribuție și instalațiile interioare.

Implicații pentru sănătatea publică

Autorii subliniază importanța abordării gestionării Legionella pe întregul parcurs al apei, de la tratare până la robinet. Strategiile de control ar trebui să țină cont nu doar de eficiența imediată a dezinfectantului, ci și de efectele pe termen lung asupra biofilmelor din conducte.

Având în vedere gravitatea bolii legionarilor și vulnerabilitatea anumitor grupuri de populație, optimizarea practicilor de dezinfectare a apei ar putea reprezenta o intervenție importantă pentru reducerea incidenței acestei infecții.

Concluzii

Studiul sugerează că utilizarea monocloraminei, în locul clorului, ca dezinfectant în tratarea apei potabile ar putea fi asociată cu o incidență mai scăzută a bolii legionarilor în anumite regiuni. Sezonalitatea clară a cazurilor și diferențele observate între strategiile de dezinfectare subliniază necesitatea unor analize suplimentare și a unor politici de sănătate publică care să ia în considerare întregul ciclu de viață al apei potabile pentru controlul eficient al acestui patogen.