Tipuri de leziuni nervoase
Autor: Dr. Horoșan Lavinia-Andreea
Leziunile nervilor periferici pot apărea în contextul unei afectări de tip mecanic cum este în cazul compresiilor, tracÅ£iunilor sau rănirii directe, sau în alte contexte cum ar fi bolile metabolice, injurii determinate de curentul electric, radiaÅ£ii sau noxe. Secundar afectării nervoase se pierde complet sau parÅ£ial capacitatea de conducere nervoasă, astfel încât dispare comunicarea cu organele periferice inervate. Aceste leziuni au fost descrise pentru prima dată de H. J. Seddon în 1943 ÅŸi împărÅ£ite în trei categorii: neurotmesis, axonotmesis ÅŸi neurapraxia. (3) (4)
Neurotmesis
Acest tip de leziune este definită prin distrugerea completă a structurii nervoase, atât a tecii de mielină cât ÅŸi a axonului împreună cu structurile înconjurătoare, respectiv Å£esut conjunctiv, fiind cel mai grav tip de leziune nervoasă. DeÅŸi structurile externe de susÅ£inere pot rămâne intacte iar macroscopic fibrele nervoase pot părea integre, efectul este identic cu al unei întreruperi anatomice a fibrelor nervoase. Seddon defineÅŸte acest tip de leziune ca fiind secundară fie unei întreruperi mecanice a traiectului nervos, cum este în cazul unei lovituri de cuÅ£it, fie în cadrul unei dezorganizări complete a structurii nervoase secundar formării unui Å£esut cicatricial, astfel încât regerenerarea spontană să nu mai fie posibilă.
Datorită imposibilităţii de regerenare spontană, acest tip de leziune necesită întotdeauna tratament chirurgical pentru refacerea integrităţii structurii nervoase. Semnele de regenerare apar o dată cu refacerea integrităţii traiectului nervos, calitatea procesului de reconstrucÅ£ie nefiind niciodată perfect. Din punct de vedere funcÅ£ional fibrele nervoase îÅŸi pierd funcÅ£ia distal de punctul de secÅ£ionare, astfel încât clinic apare paralizia ÅŸi grupele musculare inervate degenerează ÅŸi se atrofiază progresiv. (1), (2)
Axonotmesis
Acest tip de leziune implică secÅ£ionarea tecii de mielină ÅŸi a axonului. Din punct de vedere morfologic ÅŸi funcÅ£ional Å£esutul conjuctiv ce înveleÅŸte aceste structuri rămâne intact. Acest tip de leziune este caracterizată prin păstrarea continuităţii traiectului nervos prin intermediul unei mase de Å£esut. Secundar aceste particularităţi lezionale, procesele de regenerare spontană sunt prezente.
Continuitatea structurală păstrată este triggerul degenerării de tip wallerian care succede acest tip de leziune. Sucesul regenerării depinde de gradul de afectare al structurilor din jur, respectiv endonerv ÅŸi perinerv. Păstrarea integrităţii înveliÅŸurilor nervoase are rolul de a dirija procesul de regenerare, astfel încât noul traiect va coincide în totalitatea cu cel iniÅ£ial. Timpul necesar unei regenerări nervoase, în condiÅ£iile în care structurile de susÅ£inere sunt intacte, variază între câteva săptămâni până la câteva luni. Un exemplu de astfel de leziune apare în cadrul fracturii de humerus, care poate fi complicată printr-o paralizie de nerv radial ÅŸi unde apare o recâÅŸtigare a funcÅ£iei nervoase complete. De multe ori, leziunile nervoase te tip axonotmesis sunt secundare unei fracturi complete în cadrul căreia fragmentele osoase rezultate exercită o presiune direct pe traiectul nervos. (1), (2)
Neurapraxia
Este cel mai puÅ£in severă afectare nervoasă ÅŸi este caracterizată printr-o blocare a conducerii nervoase focale. Leziunea este localizată strict la nivelul teci de mielină, axonul păstrându-ÅŸi integritatea în totalitate, astfel încât apare o deficienţă în transmiterea potenÅ£ialului de acÅ£iune de-a lungul fibrelor nervoase. Datorită afectării limitate, acest tip de leziune are un prognostic foarte bun, regenerarea completă ÅŸi spontană începând după 2 sau 3 săptămâni ÅŸi având o durată de aproximativ 6 săptămâni (deÅŸi există cazuri în care regeneraea survine după câteva ore de la injurie).
Această afectare este descrisă sub forma unui sindrom clinic fiind reprezentată de: paralizie predominant de tip motor, responsivitatea normală la stimuli electrici a fibrelor musculare din teritoriul de inervaÅ£ie, alterarea sensibilităţii-exprimate subiectiv (senzaÅ£ie de arsură, furnicături, amorÅ£eală), afectarea sensibilităţii nervoase obiectivabilă (minimă în ceea ce priveÅŸte sensibilitatea termică, tactilă ÅŸi dureroasă, pierderea sensibilităţii posturale ÅŸi vibratorii fiind mult mai importante).
Acest tip de leziune este una de tip disociativ, deoarece este caracterizată printr-o afectare preponderent a fibrele de tip motor ÅŸi proprioceptiv. Leziunile de tip neurapraxia apar în urma unor traumatisme minore, fapt care permite păstrarea unui număr variabil de fibre nervoase funcÅ£ionale. Acest tip de leziune poate să apară în urma păstrării unei poziÅ£ii nenaturale de somn care exercită o presiune suplimentară pe fibrele nervoase pentru o durată mai lungă de timp. (1), (2)
intră pe forum