Tocofobia sau frica de naștere

Tocofobia sau frica de naștere
În majoritatea cazurilor, sarcina reprezintă, pentru o familie, unul din cele mai importante evenimente, din punct de vedere fizic, psihologic și social. În unele situații însă, perioada sarcinii poate avea un impact negativ asupra viitoarei mame, sentimentul de împlinire fiind umbrit de o frică irațională pe care aceasta o resimte și care are legătură cu momentul propriu-zis al nașterii. (7, 8)

În ciuda faptului că tocofobia a fost documentată pentru prima oară acum mai bine de 150 de ani (Hofberg and Brockington, 1858), subiectul a fost relativ puțin abordat de către comunitatea științifică. Cu toate acestea, în ultimii zece ani, interesul pentru această afecțiune a devenit din ce în ce mai vizibil. (7)

Definiție:
Tocofobia, cunoscută și sub numele parturifobie, reprezintă frica patologică a femeii (mai rar, a bărbatului) de sarcină și/sau de naștere (parturiție). (6, 8)

Termenul provine de la cuvintele grecești tokos - a naște și phobos – teamă și a fost definit pentru prima dată în literatura de specialitate în anul 1897 (Knauer) (7, 8). Deși este utilizat, de cele mai multe ori, pentru a descrie teama viitoarelor mame față de momentul propriu-zis al nașterii, tocofobia este întâlnită și la femeile care nu sunt gravide, respectiv la bărbați/ viitorii tați. (5)

Epidemiologie

Studii (2) au estimat prevalența afecțiunii în jurul valorii de 14% în cazul femeilor gravide, așteptându-se o creștere semnificativă a acesteia, atât în contextul frecvenței ridicate a factorilor stresori din viața viitoarelor mame (ex: statut socio-economic precar, viață profesională care implică numeroase responsabilități), cât și prin prisma creșterii numărului de persoane diagnosticate în ultima perioadă.

În același timp, s-a observat de-a lungul timpului că cele mai multe cazuri de tocofobie apar în rândul femeilor nulipare/primipare (care nu au fost gravide niciodată/ care sunt la prima sarcină) și, de asemenea, în rândul celor trecute de vârsta de 30 de ani. (1)

Clasificare

În funcție de momentl apariției, tocofobia poate fi:
  • primară
  • secundară

Tocofobia primară își are originile în adolescență și poate avea drept consecință evitarea unei sarcini pe tot parcursul vieții la femeile nulipare. Acestea declară, de cele mai multe ori, că resimt dorința de a deveni mame, însă nu pot trece peste teama incontrolabilă dată de posibilitatea de a muri în timpul sarcinii/nașterii. Majoritatea acestor femei recurge la metode suplimentare de contracepție. Puține cazuri reușesc să treacă peste frica de sarcină/naștere, adopția fiind frecventă în rândul celor mai multe dintre femeile cu tocofobie primară.

Tocofobia secundară constituie rezultatul unui eveniment traumatizant legat de sarcinile/ nașterile anterioare ale femeii - avort spontan, naștere prematură, a unor copii cu malformații congenitale, sau chiar o naștere naturală, la termen, cu numeroase complicații fizice sau emoționale. Totodată, lipsa unui partener stabil sau a suportului familial reprezintă factori care accentuează temerile față de o sarcină ulterioară. (4, 5, 7)

Simptome

Fie că este vorba despre tocofobia primară sau secundară, pacientele dezvoltă simptome similare, de ordin emoțional, comportamental și fizic. Printre cele mai frecvente se numără:
  • insomnie
  • coșmaruri
  • nervozitate
  • neliniște
  • atacuri de panică

De asemenea, nașterea naturală este privită ca o situație de neconceput pentru femeile care dezvoltă tocofobie, acestea privind operația cezariană ca unică variantă. (3, 5, 7)

Cauze și factori de risc

În majoritatea cazurilor, persoanele care au sau au avut de-a lungul vieții multiple episoade depresive sau anxioase pot prezenta riscul de a dezvolta frica de naștere. Sănătatea mintală a viitoarei mame este foarte importantă pentru parcursul armonios al sarcinii, cât și pentru perioada de după naștere, fiind demonstrată legătura strânsă dintre tocofobia prenatală și instalarea depresiei postnatale.

Printre cauzele tocofobiei se numără, de asemenea, și experiențe traumatizante din cadrul nașterilor anterioare, suportul social deficitar sau chiar lipsa unei sarcini anterioare.

În același timp, împreună cu tocofobia, viitoarea mamă poate să resimtă multe alte temeri, cum ar fi teama de pierdere a intimității, sentimentul de pierdere a controlului, teama de a nu beneficia de îngrijiri medicale adecvate, frica față de posibilele complicații din timpul nașteri, care pot vătăma copilul. (5, 7)

Tratament

Tratamentul tocofobiei nu este unul standardizat și, de cele mai multe ori, vizează în principal cauzele acestei afecțiuni. Astfel, pacientelor li se recomandă:
  • consiliere psihologică
  • suport emoțional pe tot parcursul sarcinii
  • terapie cognitiv-comportamentală/hipnoză/consult de specialitate pentru controlul fobiilor sau al afecțiunilor de ordin psihiatric/psihologic co-existente
  • în cazuri extreme, practicarea operației cezariene. (7)

Concluzii

În contextul în care prevalența tocofobiei este în continuă creștere, este necesară o abordare multidisciplicară (obstetricală, ginecologică, psihologică, psihiatrică) a acestei afecțiuni; de asemenea, suportul emoțional și social sunt esențiale atât pentru ducerea la bun sfârșit a sarcinii, cât, și ulterior, pentru dezvoltarea armonioasă a mamei și copilului în sânul proaspetei familii.

Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.