Un nou instrument de evaluare a îmbătrânirii funcționale

Un nou studiu publicat pe 3 iunie 2025 în Nature Aging, realizat de echipa condusă de M. Fuentealba, a dezvoltat un „ceas epigenetic” bazat pe capacitatea intrinsecă (intrinsic capacity, IC) – un concept introdus de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) pentru a evalua îmbătrânirea sănătoasă. Studiul demonstrează că acest ceas biologic poate prezice riscul de mortalitate și este asociat cu parametri clinici, imunologici și factori de stil de viață.

Context

Capacitatea intrinsecă reprezintă suma tuturor capacităților fizice și mentale pe care un individ le poate mobiliza la un moment dat în viață. OMS a introdus acest concept în 2015 pentru a muta accentul de la tratamentul bolilor acute la menținerea funcționalității în timpul îmbătrânirii.

Studiile anterioare au arătat că scorurile IC scăzute sunt asociate cu fragilitate, comorbidități, căderi și dificultăți în activitățile zilnice. Cu toate acestea, evaluarea cantitativă a IC este complexă, necesitând echipamente și personal specializat, iar mecanismele moleculare ale declinului IC nu sunt încă bine înțelese.

Despre studiul actual

Cercetătorii au folosit datele cohortului INSPIRE-T – un studiu longitudinal de 10 ani, care include persoane cu vârste între 20 și 102 de ani. Pentru 1.000 dintre acești participanți s-a realizat profilarea metilării ADN (DNA methylation, DNAm). Scorurile IC, calculate pe baza evaluărilor clinice standardizate pentru cinci domenii (senzație, cogniție, psihologic, locomoție și vitalitate), au fost corelate cu metilarea ADN pentru a construi un model predictiv.

Modelul, numit „ceas IC” (IC clock), a fost validat extern pe 1.680 de persoane din Framingham Heart Study (FHS), unde a fost corelat cu mortalitatea și alți markeri clinici. S-au folosit tehnici de regresie elastică și validare încrucișată, iar ceasul IC a fost comparat cu ceasuri epigenetice consacrate precum PhenoAge și Hannum.

De asemenea, s-au analizat expresia genică și compoziția celulară pentru a identifica mecanismele moleculare asociate cu IC.

Rezultate

Scorurile IC

Scorurile IC variau între 0 (cea mai proastă funcționalitate) și 1 (cea mai bună). Toate cele cinci domenii au arătat o corelație negativă cu vârsta. S-a observat că:

• Bărbații aveau scoruri mai mari la vitalitate și psihologic.

• Femeile obțineau scoruri mai bune în domeniul senzației.

• Nu au existat diferențe semnificative între sexe pentru cogniție și locomoție.

Analiza pe două faze a arătat că declinul senzorial apare mai devreme la femei, iar declinul cognitiv începe mai devreme la bărbați.

Performanța modelului epigenetic

Modelul IC bazat pe metilarea ADN a avut o corelație de 0,61 cu scorurile IC observate, fiind superior altor modele în ceea ce privește acuratețea și numărul redus de situri CpG necesare.

Deși IC s-a corelat cu vârsta cronologică, siturile CpG implicate în model nu au avut o corelație puternică cu vârsta, ceea ce sugerează că modelul surprinde mecanisme funcționale distincte de simpla îmbătrânire cronologică.

Modelul IC a avut o corelație negativă semnificativă cu ceasurile epigenetice PhenoAge și Hannum, indicând că DNAm IC măsoară un aspect diferit al îmbătrânirii.

Analiza genomică

S-au identificat 578 de gene (inclusiv MCOLN2 și CD28) ale căror niveluri de expresie s-au corelat cu scorurile DNAm IC. Analiza Gene Ontology a arătat că aceste gene sunt implicate în:

• senescență celulară,

• inflamație cronică,

• disfuncție mitocondrială,

• instabilitate genomică,

• pierdere a proteostazei.

Asocierile specifice pe domenii IC au fost:

• Vitalitate: gene din lanțul respirator mitocondrial;

• Psihologic: căi de răspuns la deteriorarea ADN;

• Senzorial: căi implicate în imunitate și proteostază.

Predicția mortalității

Analiza datelor din Framingham Heart Study a arătat că scorul IC epigenetic este un predictor semnificativ al mortalității:

• Persoanele cu DNAm IC mare trăiau, în medie, cu 5,5 ani mai mult decât cele cu scoruri mici.

• Corelația cu mortalitatea generală a fost mai puternică decât cea a altor ceasuri epigenetice.

Stil de viață

Doar două componente stilistice s-au corelat semnificativ cu scorul IC epigenetic, după corecția pentru testări multiple:

• Consumul de pește bogat în acizi grași omega-3 cu lanț lung;

• Aderența la recomandările privind zahărul.

Studiul nu a stabilit o relație cauzală, dar sugerează că aceste obiceiuri pot contribui la menținerea IC.

Concluzii

Acest studiu a construit și validat un ceas epigenetic al capacității intrinseci – un nou biomarker funcțional care:

• poate fi măsurat din sânge sau salivă,

• este superior ceasurilor epigenetice existente în predicția mortalității,

• reflectă funcția sistemului imunitar, stresul oxidativ și răspunsul inflamator cronic,

• oferă informații valoroase pentru ghidarea intervențiilor de sănătate la vârstnici.

Cu toate acestea, sunt necesare studii suplimentare pentru validare în populații diverse, mai ales la vârstnici cu capacitate funcțională foarte redusă. De asemenea, deși scorul DNAm IC este asociat cu mortalitatea, nu s-a demonstrat că modificarea lui cauzează prelungirea vieții.