Un tratament inovator creșteșansele de supraviețuire după pierderi severe de sânge

Un studiu recent realizat pe un model porcin de șoc hemoragic controlat a demonstrat că activarea proteinei kinază C epsilon (PKC-ε) printr-o peptidă specifică poate îmbunătăți semnificativ supraviețuirea timpurie și parametrii hemodinamici după o hemoragie masivă. Acest rezultat are implicații importante pentru tratamentul de urgență în context pre-spitalicesc, în special în traumele severe.
Hemoragia este principala cauză de deces prevenibilă în rândul victimelor traumatismelor, reprezentând până la 90% din decesele post-traumatice în anumite contexte. Tratamentul convențional se axează pe oprirea hemoragiei și resuscitarea volemică, însă chiar și după ce perfuzia este restabilită, țesuturile pot suferi leziuni severe cauzate de ischemia urmată de reperfuzie. Astfel, strategiile de precondiționare tisulară au fost explorate intens în ultimele decenii.

Printre aceste strategii, activarea PKC-ε s-a dovedit eficientă în protecția țesuturilor cardiace, reducând disfuncția mitocondrială și stresul oxidativ. În studiul de față, cercetătorii au evaluat dacă activarea PKC-ε poate fi benefică și în contextul unui șoc hemoragic sistemic.

Despre studiu

Modelul utilizat a implicat 23 de porci: 15 tratați cu un activator peptidic PKC-ε și 8 martori, supuși unei hemoragii controlate, urmată de o perioadă de observație de 7 ore. Obiectivele principale au fost:

•  Supraviețuirea la 7 ore;
•  Stabilitatea hemodinamică (presiune arterială medie, ritm cardiac, debit cardiac);
•  Parametri biochimici (lactat seric);
•  Funcția mitocondrială (activitatea lanțului de transport al electronilor și producția de ROS);
•  Analiza proteomică mitocondrială;
•  Evaluarea histologică a leziunilor tisulare.

Rezultate

Supraviețuirea

73,3% (11 din 15) dintre animalele tratate cu PKC-ε au supraviețuit celor 7 ore, comparativ cu 25% (2 din 8) în grupul martor. Diferența a fost semnificativă statistic (p = 0,044).

Parametrii hemodinamici

•  Presiunea arterială medie (MAP) a fost semnificativ mai mare în grupul tratat la 5 ore după hemoragie (40,0 ± 9,9 vs. 30,6 ± 5,2 mmHg, p = 0,033).
•  Ritmul cardiac a fost mai stabil în grupul tratat (131,3 ± 28,6 vs. 151,5 ± 61,0 bpm, p = 0,033).
•  Debitul cardiac a fost mai mare în mod semnificativ la 4:20 h (2,9 ± 0,6 vs. 2,1 ± 0,4 L/min, p = 0,007).
•  Lactatul seric a fost mai scăzut în grupul tratat la 5 ore (2,5 ± 1,2 vs. 6,1 ± 5,0 mg/dL, p = 0,026).
•  S-a constatat o corelație negativă semnificativă între lactat și presiunea arterială/debitul cardiac.

Funcția mitocondrială

•  Activitatea complexului I mitocondrial din țesutul cardiac a fost cu 14% mai mare la animalele tratate (p = 0,033).
•  În rinichi, activitatea relativă a complexului I (raportată la citrat sintază) a fost crescută (0,68 vs. 0,38, p = 0,053).
•  Producția de ROS mitocondriali a fost crescută în inimă la animalele tratate, dar nu și în rinichi.

Analiza proteomică

Au fost identificate 42 de proteine mitocondriale semnificativ modificate. Cele mai afectate căi moleculare implicau funcția complexului I, termogeneza și boli mitocondriale. Paradoxal, 5 subunități accesorii ale complexului I (NDUF8, NDUFB1, B2, B3, B7) au fost downreglate în grupul tratat, sugerând un mecanism de reglare complex.

Leziuni tisulare

Leziuni histologice au fost identificate în toate grupurile (necroză miocardică, hemoragie interstițială renală, exfoliere epitelială intestinală), dar nu au existat diferențe semnificative între grupuri privind severitatea.

Interpretare

Rezultatele susțin ipoteza că activarea PKC-ε la debutul unei hemoragii acute poate induce un efect protector sistemic, similar precondiționării farmacologice. Această activare pare să susțină funcția mitocondrială, îmbunătățind parametrii hemodinamici și limitând dezechilibrele metabolice critice.

Observația unei producții crescute de ROS mitocondriali ar putea reflecta o activitate crescută a complexului I, mai degrabă decât un semn de disfuncție. În plus, efectele benefice asupra tonusului vascular pot fi explicate prin creșterea sensibilității la vasopresină și noradrenalină, așa cum sugerează datele anterioare privind PKC-ε și contractilitatea mușchiului neted vascular.

Limitări

•  Studiul a fost realizat doar pe femele, fără randomizare sau orbire.
•  Condițiile experimentale (anestezie profundă, oxigen 100%) nu reflectă mediul real pre-spitalicesc.
•  Nu a fost demonstrată direct activarea PKC-ε prin dozarea țintelor sale fosforilate.
•  Modelul de hemoragie controlată permite compensări fiziologice care nu apar în hemoragii necontrolate.

Concluzii

Administrarea unui activator peptidic al PKC-ε îmbunătățește semnificativ supraviețuirea timpurie și stabilitatea hemodinamică într-un model porcin de hemoragie severă. Acest tip de intervenție farmacologică ar putea completa strategiile curente de resuscitare în cazurile de traumă majoră, necesitând validare suplimentară în modele preclinice și studii clinice umane.