Vaccinarea pneumococică reduce bacteriile rezistente la antibiotice la copii

Un studiu realizat în Guatemala și publicat în revista Vaccine a evaluat modul în care vaccinarea copiilor cu vaccinul anti-rotavirus (RV) și cu vaccinul pneumococic conjugat PCV13 influențează colonizarea intestinală cu Enterobacterales rezistente la cefalosporine de generația a treia. Cercetarea arată că vaccinurile pot reduce indirect riscul de colonizare cu bacterii rezistente, prin diminuarea bolilor care determină prezentări la clinică sau episoade de diaree, factori ce cresc probabilitatea expunerii la bacterii rezistente din mediul comunitar.
Infecțiile cauzate de bacterii rezistente la antibiotice au contribuit la aproape 5 milioane de decese în anul 2019, iar vaccinarea reprezintă una dintre strategiile complementare capabile să reducă presiunea asupra consumului de antibiotice. În comunitățile cu infrastructură limitată, factorii de mediu, expunerea la unități medicale și condițiile sanitare au o influență majoră asupra colonizării intestinale cu enterobacterii rezistente, uneori chiar mai importantă decât utilizarea antibioticelor. Studii efectuate anterior în Guatemala, Botswana și Kenya au arătat că prevalența colonizării cu Enterobacterales rezistente la cefalosporine poate depăși 40%, fără ca utilizarea recentă de antibiotice să fie un predictor constant al colonizării.

Totuși, efectele indirecte ale vaccinării asupra rezistenței antimicrobiene au fost rar analizate. Vaccinurile care reduc episoadele de diaree sau bolile respiratorii – două cauze frecvente de prezentare la clinică și de prescriere a antibioticelor – ar putea scădea expunerea copiilor la mediile cu risc crescut de transmitere a bacteriilor rezistente. Pentru a delimita aceste mecanisme, studiul a utilizat modele statistice avansate cu variabile instrumentale pentru a separa efectele directe și indirecte ale vaccinării asupra colonizării cu bacterii rezistente.

Despre studiu

Analiza s-a desfășurat în zona deservită de Hospital Regional del Occidente San Juan de Dios, utilizând o schemă de eșantionare în trei etape pentru selectarea gospodăriilor și participanților. Studiul a avut două faze: înainte de pandemia COVID-19 (2019–2020) și ulterior, când școlile erau încă închise (2021–2022). Efortul din etapa a doua a vizat în special copiii sub 15 ani, pentru care au fost colectate date precise despre vaccinările RV și PCV13 din carnete vaccinale sau dosare medicale.

Din fiecare participant s-au recoltat probe de scaun, cultivate pe medii selective pentru detectarea bacteriilor producătoare de beta-lactamaze cu spectru extins. Colonizarea cu Enterobacterales rezistente la ceftriaxonă, dar sensibile la carbapeneme, a fost clasificată drept ESCrE. Date suplimentare au inclus:

• istoricul de diaree în ultimele 30 de zile;
• utilizarea de antibiotice în ultimele 30 de zile;
• vizite la clinică pentru o boală recentă;
• factori socio-demografici și de mediu (distanța față de oraș, consum de alimente, proprietate agricolă).

Pentru analiză s-a folosit un model probabilistic cu trei ecuații, în care vaccinarea influențează fie riscul de diaree (pentru rotavirus), fie prezentările la clinică (pentru PCV13), iar aceste variabile mediate afectează riscul de colonizare cu ESCrE. Metoda cu variabile instrumentale a fost utilizată pentru a controla deciziile endogene de vaccinare.

Rezultate

Prevalența colonizării și caracteristicile populației

În total, 406 copii sub 15 ani au furnizat probe complete. Media de vârstă a fost 6,7 ani, iar 68,7% proveneau din gospodării rurale. Prevalența ponderată a colonizării cu ESCrE a fost de 40,6%, fără diferențe semnificative între perioada pre-pandemică și cea pandemică. Cel puțin o doză de vaccin rotavirus fusese administrată la 81,8% dintre participanți, iar vaccin PCV13 la 72,4%.

Determinante ale diareei și colonizării cu ESCrE

Modelele au identificat mai mulți factori asociați riscului de colonizare:

• Diareea în ultimele 30 de zile a avut un efect direct pozitiv asupra colonizării, sugerând un rol al inflamației intestinale în favorizarea tulpinilor rezistente.
• Consumul de iaurt a avut un efect protectiv constant, posibil datorită acțiunii bacteriilor lactice asupra echilibrului microbiomului intestinal.
• Deținerea de teren agricol a fost asociată cu risc crescut, probabil prin expunere la sol și fertilizanți contaminați cu bacterii rezistente.

Efectele vaccinării cu rotavirus

Analiza RV a fost influențată de numărul redus de copii nevaccinați, ceea ce a introdus instabilitate în estimări. Unele rezultate neobișnuite, precum asocierea pozitivă între vaccinare și diaree, au fost atribuite distribuției dezechilibrate a datelor și variabilității raportării. Totuși, variabilele legate de colonizare (consumul de iaurt, teren agricol, diareea recentă) au rămas robuste.

Efectele vaccinării PCV13

Pentru copiii sub 5 ani, PCV13 a prezentat atât efect direct protectiv asupra colonizării cu ESCrE, cât și efect indirect prin reducerea vizitelor la clinică. Reducerea contactului cu mediul clinic – unde bacteriile rezistente sunt mai frecvente – a reprezentat o cale majoră prin care vaccinarea a diminuat riscul de colonizare.

Interpretare

Studiul oferă dovezi că vaccinurile RV și PCV13 pot contribui la reducerea colonizării intestinale cu bacterii rezistente, nu prin modificarea utilizării antibioticelor, ci prin limitarea episoadelor de boală care favorizează expunerea la medii cu risc ridicat. Efectele protectoare ale consumului de iaurt și riscul asociat cu terenurile agricole sugerează că intervențiile nutriționale și de mediu au potențial important în reducerea transmiterii bacteriilor rezistente.

Rolul clinicilor ca puncte de expunere la bacterii rezistente subliniază necesitatea protocoalelor mai stricte de control al infecțiilor. De asemenea, rezultatele indică nevoia unor studii longitudinale care să documenteze cu precizie momentul vaccinării și momentul colonizării, pentru a rafina modelele cauzale.