Agorafobia

Introducere

Ca etimologie, termenul de agorafobie provine din grecescul ‘agora’, insemnand piata si ‘phobos’-frica. In prezent agorafobia nu se mai defineste ca find exclusiv frica de spatii deschise ci este considerata a fi o suita de fobii legate intre ele, si care au drept rezultat aparitia unei senzatii exagerate de teama atunci cand persoana respectiva se confrunta cu situatii sau locuri nefamiliare, aceasta senzatie ducand la pierderea controlului asupra propriei personae.

Agorafobia se asociaza in mod frecvent cu atacul de panica (o alta tulburare anxioasa), sau este rezultatul acestuia. In urma studiilor efectuate pe pacienti ce sufera de agorafobie, s-a demonstrat ca aproximativ 2/3 dintre acestia au prezentat un atac de panica in antecedente (aproximativ 1 an intre atacul de panica si aparitia semnelor de agorafobie) .
Senzatia de teama poate sa apara legata de spatiile aglomerate, in mijloacele de transport in comun, calatoriile de unul singur si alte situatii si se asociaza cu anxietatea bolnavului data de imposibilitatea de a ajunge repede intr un loc in care sa se simta in siguranta (de obicei acasa) . Atacul de panica fiind frecvent intalnit in cazul agorafobicilor si aparand imprevizibil determina aparitia fricii de a nu se produce intr-un spatiu public si prin urmare aparitia evitarii oricarei situatii in care s-ar putea produce. Astfel bolnavul poate ajunge, in cazurile grave, sa nu mai paraseasca locuinta decat insotit de o persoana de incredere.
Nu s-a ajuns la o concluzie privind cauza exacta a afectiunii dar exista unii factori ce pot fi luati in considerare, acestia vor fi expusi mai pe larg in cele ce urmeaza.

Majoritatea pacientilor sunt femei iar debutul este de obicei precoce in viata adulta, poate fi brusc sau lent progresiv (aproximativ 5% dintre adulti au agorafobie) Pot fi prezente simptome depresive si obsesionale percum si alte fobii associate dar acestea nu domina tabloul clinic, agorafobia poate fi si fara tulburare de panica. Este o boala tratabila prin mai multe mijloace dintre care cele mai importante sunt : tratamentul medicamentos si psihoterapia, dar se pot incerca si metode alternative. Se poate obtine vindecarea iar daca nu se poate mentine boala sub control.

Etiologie:

Pot fi luati in calcul urmatorii factori:
Factori biologici:
- hipersecretia de adrenalina;
- sensibilitate crescuta la modificari hormonale;
- hipersensibilitate la unii stimuli fizici (temperatura, lumina) ;
- reactii adverse la medicamente;
- lactat de sodium in concentratie ridicata in sange;
- dificultati de integrare a diferitelor informatii: vizuale, tactile, de echiibru.
Factori de personalitate:
- hipersensibilitate la stimuli de natura emotionala;
- perfectionism;
- un nivel ridicat de imaginatie/creativitate;
- gandire in termeni de ‘alb si negru’ ;
- nevoia de control/aprobare;
- tendinta de a nega sau suprima sentimente;
- tendinta de a ignora necesitatile de ordin fizic.
Factori familiali:
- prezenta unui parinte cu tulburare anxioasa;
- abuzul fizic sau psihic;
- mediu familial cu reguli foarte stricte;
- critica exagerata sau asteptari nerealiste din partea parintilor;
- parinte/parinti alcoolici.