Agorafobia

Agorafobia
Ca etimologie, termenul de agorafobie provine din grecescul „agora”, insemnand piata si „phobos” - frica.

In prezent agorafobia nu se mai defineste ca find exclusiv frica de spatii deschise ci este considerata a fi o suita de fobii legate intre ele, care au drept rezultat aparitia unei senzatii exagerate de teama atunci cand persoana respectiva se confrunta cu situatii sau locuri nefamiliare, aceasta senzatie ducand la pierderea controlului asupra propriei persoane.

Agorafobia se asociaza in mod frecvent cu atacul de panica (o alta tulburare anxioasa), sau este rezultatul acestuia. In urma studiilor efectuate pe pacienti ce sufera de agorafobie, s-a demonstrat ca aproximativ 2/3 dintre acestia au prezentat un atac de panica in antecedente (aproximativ un an intre atacul de panica si aparitia semnelor de agorafobie).

Senzatia de teama poate sa apara legata de spatiile aglomerate, in mijloacele de transport in comun, calatoriile de unul singur si alte situatii si se asociaza cu anxietatea bolnavului data de imposibilitatea de a ajunge repede intr un loc in care sa se simta in siguranta (de obicei acasa). Atacul de panica fiind frecvent intalnit in cazul agorafobicilor si aparand imprevizibil, determina aparitia fricii de a nu se produce intr-un spatiu public si prin urmare aparitia evitarii oricarei situatii in care s-ar putea produce. Astfel bolnavul poate ajunge, in cazurile grave, sa nu mai paraseasca locuinta decat insotit de o persoana de incredere.

Nu s-a ajuns la o concluzie privind cauza exacta a afectiunii dar exista unii factori ce pot fi luati in considerare, acestia vor fi expusi mai pe larg in cele ce urmeaza.

Majoritatea pacientilor sunt femei iar debutul este de obicei precoce in viata adulta, poate fi brusc sau lent progresiv (aproximativ 5% dintre adulti au agorafobie). Pot fi prezente simptome depresive si obsesionale percum si alte fobii asociate dar acestea nu domina tabloul clinic, agorafobia poate fi si fara tulburare de panica. Este o boala tratabila prin mai multe mijloace dintre care cele mai importante sunt: tratamentul medicamentos si psihoterapia, dar se pot incerca si metode alternative. Se poate obtine vindecarea, iar daca nu, se poate mentine boala sub control.

Etiologie

Pot fi luati in calcul urmatorii factori in declansarea agorafobiei:

Factori biologici

  • hipersecretia de adrenalina;
  • sensibilitate crescuta la modificari hormonale;
  • hipersensibilitate la unii stimuli fizici (temperatura, lumina);
  • reactii adverse la medicamente;
  • lactat de sodium in concentratie ridicata in sange;
  • dificultati de integrare a diferitelor informatii: vizuale, tactile, de echiibru.

Factori de personalitate

  • hipersensibilitate la stimuli de natura emotionala;
  • perfectionism;
  • un nivel ridicat de imaginatie/creativitate;
  • gandire in termeni de „alb si negru”;
  • nevoia de control/aprobare;
  • tendinta de a nega sau suprima sentimente;
  • tendinta de a ignora necesitatile de ordin fizic.

Factori familiali

  • prezenta unui parinte cu tulburare anxioasa;
  • abuzul fizic sau psihic;
  • mediu familial cu reguli foarte stricte;
  • critica exagerata sau asteptari nerealiste din partea parintilor;
  • parinte/parinti alcoolici.

Simptome si diagnostic

Exista un spectru larg de simptome, astfel pot aparea:
  • frica de a ramane singur;
  • frica de a fi si de a-si pierde controlul intr-un spatiu public;
  • frica de a se afla intr-un spatiu din care iesirea este dificila (lift);
  • atasament fata de camin (pot sta in casa chiar si ani de zile);
  • dependenta de membrii familiei;
  • sentimente de neputinta;
  • senzatie de corp imaterial;
  • impresia de neverosimil fata de mediul inconjurator.

Un diagnostic cert se poate pune daca se indeplinesc urmatorele conditii:
  • simptomele psihologice sau vegetative trebuie sa fie manifestari primare ale anxietatii, nu sa fie manifestari ale altor simptome (delir sau ganduri obsesive);
  • anxietatea trebuie sa apara mai ales in cel putin doua dintre situatiile: multimi, locuri publice, calatorie solitara si plimbare inafara casei;
  • evitarea situatiei fobice trebuie sa fie un caracter important

Daca agorafobia este in cadrul tulburarii de panica atunci pot sa apara si semnele si simptomele atacului de panica:
  • transpiratie abundenta;
  • ameteala;
  • dispnee (dificultate in respiratie);
  • eritroza (inrosirea tegumentului fetei);
  • senzatie de lesin;
  • durere acuta toracica;
  • dificultate la inghitit;
  • cresterea frecventei cardiace;
  • greata/disconfort abdominal;
  • confuzie;
  • amorteala;
  • frica de a nu innebuni/moarte.

Diagnostic diferential

Unii agorafobici au o anxietete mai redusa ca intensitate deoarece ei sunt capabili in mod constant de a evita situatiile fobice proprii. Prezenta depresiei, depersonalizarii, simptomelor obsesionale sau a fobiilor sociale nu exclude diagnosticul de agorafobie daca acestea nu domina manifestarile clinice. Diferentierea de fobia sociala (comportamentul de evitare se limiteaza doar la situatiile sociale) poate fi dificila dar in acest caz trebuie sa primeze diagnosticul de agorafobie, diagnosticul de tulburare depresiva poate fi sustinut doar daca este identificat clar un sindrom depresiv complet. Diagnosticul diferential mai poate fi facut cu:
Exista si cazuri in care agorafobia apare fara un istoric de tulburare de panica si se caracterizeaza prin:
  • pacientul nu a prezentat pana in acel moment manifestari similare si nu i s-a pus anterior diagnosticul de tulburare de panica;
  • tulburarea nu este cauzata de consumul de droguri sau medicamente ori de prezenta altor afectiuni;
  • daca este prezenta alta afectiune, anxietatea data de agorafobie va fi vizibil in exces fata de cea asociata in mod normal afectiunii respective.

Complicatii

  • in functie de severitatea simptomatologiei, agorafobia poate limita sau face chiar imposibila o desfasurare normala a activitatilor inafara domiciliului;
  • in absenta tratamentului unii bolnavi ajung dependenti de familie pentru asigurarea conditiilor de trai;
  • unii bolnavi apeleaza la alcool sau droguri in scopul diminuarii sentimentelor de frica singuratate, disperare.

Tratament

Tratamentul agorafobiei poate fi de trei feluri:
  • tratament medicamentos;
  • psihoterapie;
  • tratament alternativ.

In tratamentul medicamentos sunt utilizate in special antidepresivele din clasa inhibitorilor selectivi ai recaptarii serotoninei (SSRI), de exemplu: Citalopram, Fluoxetina, Fluvoxamina, Paroxetina, Sertralina, anxiolitice sau benzodiazepine precum si IMAO-inhibitori de monoamin-oxidaza si antidepresive triciclice.

Dezavantajul SSRI este acela ca au efecte secundare destul de importante cum ar fi:

Psihoterapia cuprinde: psihanaliza, hipnoza, psihoeducatia si altele
  • tratamentul de expunere - sustine punerea in contact a pacientului cu obiectul sau situatia declansatoare de anxietate in scopul infruntarii fricii. Metoda este similara cu cea a desensibilizarii treptate, dar spre deosebire de aceasta care promoveaza contactul treptat, tratamentul de expunere presupune o abordare directa a problemei;
  • restructurarea cognitiva - scopul acesteia este de a inlocui ideile irationale asociate unei situatii cu altele, veridice si benefice, care au rolul de a indeparta frica asociata cu respectiva situatie.
  • tehnicile de relaxare (respiratii adanci, vizualizarea, relaxarea progresiva a musculaturii, etc.) - pot atenua sau chiar opri simptomele de anxietate si panica.

Tratamente alternative:
  • meditatia;
  • meloterapia (terapie prin muzica);
  • inscrierea intr-un grup de sprijin;
  • acupunctura.

Data actualizare: 14-02-2014 | creare: 08-01-2007 | Vizite: 34297

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
Aplicația Activ (by ROmedic)
Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

Accesează gratuit Aplicația
Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK