Refuzul școlar - fobia școlară

Refuzul școlar - fobia școlară

Probabil cel mai important lucru pe care trebuie să îl înțelegem despre o fobie este faptul că aceasta nu are o natură rațională. Unui copil căruia îi este frică de a merge la școală nu poate fi convins, forțat sau pedepsit să o facă. Recompensele sau promisiunile de genul „ai să primești ceva dulce după ore” nu fac, de asemenea, nicio diferență.

Tot ceea ce copilul tău simte este frică de ceea ce i s-ar putea întâmpla când se află la școală. Pentru el, școala este locul unde greșește, unde este umilit, unde nu poate face față așteptărilor profesorilor sau a colegilor de clasă. Zilnic este pus în situația de a se confrunta cu una dintre cele mai stresante situații de viață: o materie reprezintă pentru el un risc de a eșua, un proiect de grup o posibilă ocazie de a-și dezamăgi colegii, un test - o șansă de a fi iar umilit. Pe măsură ce timpul trece fără ca problema să fie gestionată, aceasta poate pune din ce în ce mai multă stăpânire pe comportamentul copilului.


Fobia școlară sau refuzul școlar au fost observate în rândul a 28% dintre copiii ajunși la vârsta de școlarizare din Statele Unite, fără nicio diferență de sex sau statut socio-economic. În timp ce refuzul școlar apare la copiii cu vârste cuprinse între 5 -17 ani, acesta este mai pregnant în rândul categoriei de vârstă 10-13 ani.

A fost remarcată o frecvență mai mare a apariției refuzului școlar în timpul schimbărilor majore în viața copiilor, precum intrarea la grădiniță sau trecerea de la nivelul primar la cel general de educație. De asemenea, refuzul școlar apare cu o frecvență mai ridicată după terminarea weekendurilor sau a vacanțelor.

Evenimente emoționale stresante, precum pierderea unei persoane iubite, schimbarea școlii, divorțul părinților pot cauza de asemenea apariția fobiei școlare. (1)  


Simptome

Cele mai comune simptome fizice includ dureri de cap, de stomac, greață sau diaree. Acestea pot fi însoțite de irascibilitate, accese de plâns, obstinație, anxietate de separare sau atitudini de sfidare.


Copilul poate prezenta toate aceste simptome cu scurt timp înainte de a merge la școală, acestea dispărând imediat ce i se permite să stea acasă și revenind cu promptitudine în dimineața următoare din aceleași motive. (2)


Semnele de avertizare ale refuzului școlar includ plângeri frecvente despre mersul la școală, întârzieri frecvente sau absențe nemotivate, absențele în zilele importante (teste, discursuri, ora de educație fizică), cererile frecvente de a pleca acasă sau de a merge la cabinetul medical, grija excesivă pentru un părinte în momentul când copilul se află la școală.

Cauze

Deși există mai multe comportamente ce caracterizează fobia școlară, au fost identificate o serie de constante care cauzează sau mențin această afecțiune. Fobia sau refuzul școlar se manifestă din cauza unuia sau a mai multor motive, după cum urmează:

Anxietatea de separare

Copilul refuză să meargă la școală din pricina îngrijorării pe care o manifestă față de o persoană iubită. Acesta se teme că ceva rău ar putea să se întâmple în absența sa sau că ar putea pierde persoana respectivă. Comportamentul lui poate să includă accese de plâns, de furie sau fugă. Deși anxietatea de separare este destul de comună în rândul copiilor preșcolari, aceasta poate deveni mai severă în rândul elevilor care refuză categoric să mai meargă la școală.

Anxietate de performanță

Teama de a fi umilit în fața colegilor se manifestă mai ales cu ocazia testelor de control, discursurilor publice sau concursurilor de educație fizică.

Anxietate socială

Anxietatea socială este caracterizată de frică intensă în mai multe situații sociale care afectează calitatea vieții de zi cu zi. Copiii care suferă de anxietate socială se simt inconfortabil în ceea ce privește interacțiunile cu profesorii și colegii, aceste activități provocându-i groază și conducând astfel la evitarea lor prin refuzul școlar.

Anxietate generalizată

Concepția conform căreia lumea înconjurătoare este amenințătoare și pericole majore precum dezastre naturale sau războaie sunt pe cale să se desfășoare, este prezentă în cazul copiilor ce suferă de o anxietate generală.

Depresia

În timp ce unii copii care suferă de depresie pot părea triști, aceasta nu este o regulă generală. De fapt, iritabilitatea, mai degrabă decât tristețe este un simptom mai frecvent predominant în rândul copiilor ce suferă de depresie. Un copil deprimat poate fi ostil, morocănos, pierzându-și cu ușurință cumpătul. De asemenea, el poate acuza lipsa de somn, senzații de oboseală permanetă, scăderea în greutate, un respect de sine foarte scăzut, sentimente de vinovăție. Netratată, depresia poate duce la refuz școlar, abuz de droguri, iar în cazuri extreme chiar tendințe suicidare.

Intimidarea

Motivul pentru care copilul refuză să meargă la școală poate fi uneori real, precum faptul că se simte agresat. Acesta evită mersul la școală din pricina amenințărilor fizice, tachinărilor sau izolării la care este supus de către colegii săi.

Preocupările legate de sănătate

Refuzul școlar se poate dezvolta, de asemenea, după ce copilul a stat acasă din pricina unei boli reale. În aceste situații copilul refuză să meargă la școală chiar și după recuperarea fizică. În unele cazuri însă, copilul pretinde că este bolnav tocmai pentru a putea evita prezența în clasă. Acesta se refugiază în cabinetul medical acuzând diverse simptome. Cu ajutorul medicului sau a asistentei medicale, părinții si cadrele didactice pot determina dacă plângerile copilului au o bază reală sau sunt doar provocate de anxietate. (3)

 

Ce pot face părinții?

Tratarea refuzului școlar începe prin acceptarea faptului că fiul nostru are o problemă, pasul următor fiind determinarea cauzei care a generat această problemă. Este critic să aflăm exact ce a declanșat instalarea fobiei școlare tocmai pentru a putea adopta o modalitate de tratament eficientă. Medicul pediatru îți poate recomanda un specialist în sănătate mentală care va evalua concret starea copilului tău.

Între timp este recomandat să trimiți copilul la școală, întrucât absențele nu vor face decât să întărească anxietatea acestuia.

Iată câteva sfaturi pe care le poți urma în cazul încare copilul tău suferă de fobie școlară:

  • Documentează-te cât mai mult despre afecțiune și modalitațile de tratament existente.
  • Încurajează dezvoltarea hobby-urilor și a activităților creative care ajută la creșterea respectului de sine și promovează un mod de viață relaxant și distractiv.
  • Discută cu el despre frici și emoții, învâțându-l cum să le depășească.
  • Organizează mici întâlniri de grup alături de copii de aceeași vârstă.
  • Evidențiază părțile pozitive ale mersului la școală, precum joaca în pauze, legarea de prietenii, învățarea unui subiect preferat precum o limbă străină, desen sau informatică, în funcție de abilitățile native.
  • Caută sau creează o comunitate de suport alături de alți părinți care se confruntă cu fobia școlară a copilului lor.
  • Discută cu profesorii despre situația în care se află copilul tău și căutați împreună modalități de depășire a acestui prag. (2)


Tratament

Tulburările de anxietate pot deveni cronice în cazul în care nu sunt tratate corespunzător. De cele mai multe ori îndrumarea unui profesionist poate gestiona cu succes însănătoșirea copilului tău.

Principalele terapii folosite în recuperarea copiilor care suferă de fobie școlară sunt (4) :

Terapia cognitiv-comportamentală

Copilul va învăța să identifice și să înlocuiască modele de gândire și comportamente negative cu cele pozitive. El va învăța, de asemenea, să se separe realist de gânduri nerealiste și va primi „temă pentru acasă" pentru a exersa ceea ce a învățat la ora de terapie. Aceste tehnici pot fi utilizate ori de câte ori este nevoie, ele fiind valabile chiar și mai târziu în adolescență. Terapeutul poate lucra cu părinții pentru a se asigura de continuitatea tratamentului atât acasă, cât și la școală și poate oferi recomandări cu privire la modul de abordare a acestei situații în cadrul familiei, astfel încât copilul să se simtă din ce în ce mai bine. Terapia cognitiv-comportamentală poate dura până la 12 săptămâni, însă efectele sale sunt pe termen lung.

Desensibilizarea sistemică

Prin intermediul acestei terapii, numite și „expunere gradată” se urmărește înlocuirea anxietății cu relaxare prin procesul de condiționare clasică (vezi experimentele lui Pavlov) și extincție. Pe scurt, se folosesc tehnici de relaxare musculară profundă, alături de tehnici de imagerie emoțională, ce îl pot ajuta pe copil în a asocia mersul la școală cu o activitate lipsită de stres.

Terapia expunerii

Terapia expunerii ajută la reorganizarea modului în care creierul funcționează. Nu este vorba doar despre a te obișnui cu sentimentul de frică. Este vorba despre a stopa emiterea unor emoții de frică atunci când în jur nu există o sursă reală de pericol. Atunci când copilul se teme de ceva, el are tendința de a evita sistematic acea situație. Cu toate că evitarea situațiilor stresante poate ajuta în reducerea sentimentelor de frică pe termen scurt, pe termen lung anxietatea poate lua proporții incontrolabile. În cadrul acestui tip de terapie, terapeutul crează un mediu de siguranță unde copilul este expus la lucrurile și situațiile care îi creează frică și pe care le evită. Expunerea repetată la situații stresante într-un mediu controlat poate reduce semnificativ fobia școlară. (5)

Tehnici comportamentale de întărire

Acestea sunt un mod de învățare prin care comportamentul unui copil se modifică în funcție de consecințele sale. Este un proces prin care copilul învață să se comporte, astfel încât să primească recompense și să evite pedepse.

 

Recomandări

Dacă remarci comportamente ce indică refuzul școlar la copilul tău, discută cu medicul pediatru. Acesta îți poate recomanda consultul unui psiholog sau al unui medic psihiatru.

 

Este foarte important să ai suport din partea cadrelor didactice care se ocupă de copilul tău. Aceștia îți pot recomanda un plan de acțiune pentru a-l readuce pe copil la școală.

 

În cazul în care nu este identificat și tratat, refuzul școlar are consecințe negative atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Unele dintre consecințele pe termen scurt ale acestui comportamentului includ creșterea nivelului de stres, performanță școlară scăzută, izolare socială, precum și conflicte interpersonale. Consecințele pe termen lung includ scăderea probabilității de a urma o facultate, dificultăți în realizarea obiectivelor personale și profesionale, creșterea riscul de abuz de substanțe, anxietate si depresie la vârsta adultă.  

 

Învață-l pe copilul tău că a abandona, a evita sau a fugi de problemele vieții nu este o soluție viabilă pe termen lung. Cu grijă și atenția necesară poți crește un copil sănătos și fericit. Fii și tu unul dintre părinții acestor copii.


Data actualizare: 11-05-2019 | creare: 21-01-2015 | Vizite: 4356
Alte articole din aceeași secțiune:

Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.