Dismenoreea - durerea menstruala

Dismenoreea este termenul medical pentru durerile din abdomenul inferior care apar imediat inainte sau in timpul menstruatiei. La unele femei, durerile menstruale sunt usoare; la altele, in schimb, sunt severe si impiedica activitatile fizice timp de mai multe zile pe luna.

Menstruatia reprezinta scurgerea de sange insotit de celule din interiorul uterului (endometru), ce survine la femeile de varsta reproductiva (de la pubertate pana la menopauza), la sfarsitul fiecarui ciclu menstrual. Menstruatia este absenta in timpul sarcinii si alaptarii.

Se distinge dismenoreea primara, ce corespunde unor perturbari ale ciclului ovulator (procesul de emisie a unui ovul de catre un ovar) neasociata cu o atingere a organelor genitale si dismenoreea secundara, numita si dismenoreea dobandita, cauzata de o afectiune a organelor reproductive. Dismenoreea secundara are drept cauza o afectiune, precum endometrioza sau fibromul uterin.

Pacientele cu dismenoree primara pot lua unele masuri pentru a calma durerile si a reduce disconfortul. E bine de stiut ca durerile menstruale tind sa scada in intensitate pe masura inaintarii in varsta si dispar uneori dupa prima sarcina. In cazul dismenoreei secundare, tratamentul este al cauzei.

Dismenoreea - menstruatiile dificile sau dureroase - afecteaza intre 30 si 50% din femeile de varsta reproductiva.

Cauzele dismenoreei

Dismenoreea primara

Este cauzata de o anomalie a contractilitatii uterului datorata unui deficit de vascularizatie a acestui organ si unui exces de prostaglandine.

In timpul menstruatiei, uterul se contracta pentru a elimina mucoasa uterina. Prostaglandinele -substante asemanatoare unor hormoni – sunt cele care declanseaza contractiile muschilor uterini.
Prostaglandinele sunt substante care joaca rolul de mediator in activitatea celulelor si in cursul a numeroase procese precum contractia uterului, secretiile gastrice, circulatia sangvina cerebrala sau motilitatea tubului digestiv. Actiunea lor vasculara este in primul rand de vasoconstrictie (antreneaza diminuarea calibrului vaselor sangvine).
Excesul de prostaglandine este considerat a fi o cauza directa a dismenoreei primare. Nivelurile crescute de leucotrine – substante implicate in inflamatie – pot juca de asemenea un rol in crampele musculare.

Dismenoreea secundara

Poate fi provocata de o serie de afectiuni:

• Endometrioza – boala ce se caracterizeaza prin proliferarea tesutului endometrial (al mucoasei uterine) inafara uterului, cel mai adesea la trompele uterine, ovare sau la tesutul pelvisului.
• Adenomioza – este o manifestare a endometriozei in care tesutul endometrial se intalneste in interiorul peretilor musculari ai uterului (miometru).
• Boala inflamatorie pelvina – este o infectie a organelor reproductive feminine, cauzata de obicei de o bacterie ce se transmite pe cale sexuala.
• Utilizarea unui dispozitiv intrauterin (DIU) – aceste dispozitive contraceptive sunt inserate in cavitatea uterina si pot cauza crampe intense, in special in primele luni dupa montare.
• Fibromul uterin si polipii uterini –  tumori si cresteri necanceroase ce pot proemina din mucoasa uterina.
• Tulburari hormonale
• O anomalie de forma sau de pozitie a uterului
• Un obstacol in scurgerea sangelui intre uter si vagin prin intermediul colului uterin

In functie de momentul aparitiei dismenoreei, este posibila optarea pentru o anumita cauza:

• Daca dismenoreea apare inaintea menstruatiei, ea se confunda cu sindromul premenstrual, un complex de tulburari psihice si fizice ce survine inaintea menstruatiei si se intalneste la 10 – 20% din femei. El este asociat cu umflarea gleznelor sau a pleoapelor (datorita retentiei de apa), o senzatie de tensiune la nivelul sanilor si de o distensie abdominala.
• Daca dismenoreea apare simultan cu debutul menstruatiei, diagnosticul se orienteaza mai curand spre un obstacol in scurgerea sangelui.

Factori de risc pentru dismenoree

Factorii de risc asociati cu dismenoreea sunt:

• varsta mai mica de 20 ani
• debutul precoce al pubertatii (sub 11 ani)
  fluxul menstrual abundent (menoragie)
• depresie sau anxietate
• regimurile de slabire (la femeile cu varste intre 14 si 20 ani)
• nuliparitatea (lipsa sarcinilor)
• fumatul

Semne si simptome

Dismenoreea primara se manifesta de obicei in interval de un an de la prima menstruatie (menarha). Crampele menstruale pot continua si dupa 20 ani sau pana la prima sarcina. Dupa aceasta, ele scad in intensitate din motive inca necunoscute. In cazul dismenoreei secundare, crampele apar de regula mai tarziu in viata, desi pot sa se manifeste in orice perioada dupa inceperea menstruatiei.

Principalul simptom al dismenoreei este durerea pelvina, ce poate radia in abdomen, coapse, vagin, rect. Durerea dismenoreica este spasmodica (asemanatoare celei din timpul nasterii), difuza sau violenta (ca o lovitura de pumnal).

Semnele asociate cu dismenoreea pot fi relativ numeroase:

• tulburari digestive (varsaturi, greata, diaree)
• diaforeza (transpiratii abundente)
• cefalee (dureri de cap)
• lipotimie (stare de lesin)

Diagnostic

Medicul va investiga antecedentele medicale si va efectua un examen fizic, inclusiv o examinare pelvica. In cadrul acestei proceduri, medicul va examina organele reproductive pentru a depista eventuale anomalii si semne ale unei infectii.

Pentru a exclude alte cauze ale simptomelor sau pentru a gasi cauza dismenoreei secundare, medicul va cere efectuarea urmatoarelor teste de diagnostic:

• Teste imagistice – aceste teste neinvazive permit vizualizarea organelor pelvine. Testele imagistice frecvent utilizate pentru diagnosticarea cauzei dismenoreei secundare sunt ecografia, tomografia computerizata (CT) si imagistica prin rezonanta magnetica (IRM).
• Laparoscopia – in cadrul acestei proceduri chirurgicale, medicul vizualizeaza cavitatea abdominala prin practicarea unei mici incizii in abdomen si apoi inserarea unui tub prevazut cu un sistem optic.
• Histeroscopia – este o procedura in cadrul careia medicul insereaza un dispozitiv prin vagin si colul uterin pentru a vizualiza cavitatea uterina.

Tratament

Tratamentul dismenoreei secundare este cel al cauzei. Astfel, tratamentul unei infectiei va consta in administrarea de antibiotice, iar fibromul sau polipii uterini vor fi indepartati pe cale chirurgicala.

Disconfortul cauzat de dismenoree poate fi redus prin utilizarea de medicamente antiinflamatorii nesteroidiene, precum aspirina, ibuprofen sau naproxen. Masurile de autoingrijire pot de asemenea reduce disconfortul.

In cazul unor crampe menstruale severe, medicul poate recomanda contraceptive orale pentru intreruperea ovulatiei, ceea ce poate reduce sinteza de prostaglandine si prin urmare severitatea crampelor.