Eozinofilie

Introducere

Eozinofilia reprezinta cresterea in singele periferic a leucocitelor eozinofilice (eozinofilelor) peste 600 de celule pe microL. Accentul este pus pe numarul de eozinofile circulante din singele periferic, desi o crestere a eozinofilelor este observata si in alte fluide ale corpului: LCR, urina si tesuturi: piele, plamini, ficat, intestin, maduva osoasa, muschi, nervi.
Eozinofilele sunt derivate din celulele stem hematopoietice concomitent cu linia mieloida si apoi pe linia granulocitelor eozinofile-bazofile. Functiile nonpatologice ale eozinofilelor si enzimele cationice din granulele lor includ medierea reactiilor defenzive parazitice, raspunsul alergic, inflamatia tisulara si modularea imuna.

Tesuturile pulmonare si gastrointestinale sunt locul de rezidenta normal pentru eozinofile, dar singele periferic eozinofilic indica o afectiune eozinofilica. Netratata eozinofilia poate fi impartita in usoara cu eozinofile totale numarate intre 600-1500 pe microlitru, moderata intre 1500-5000 de eozinofile si severa cu peste 1500 celule pe microlitru. O crestere in eozinofilia tisulara poate fi vazuta cu sau fara eozinofilie periferica concurenta.
O crestere secundara sau reactiva a eozinofilelor in singe, tesuturi sau ambele este asociata cu o mare varietate de infectii, mai ales helmintice, raspunsuri alergice, neoplasme, afectiuni ale tesutului conjunctiv, medicamente si endocrinopatii. Eozinofilia primara nu este un fenomen reactiv si nu poate fi descrisa ca fiind de natura clonala sau idiopatica. Daca se identifica o anomalie citogenetica sau moleculara eozinofilia poate fi descrisa ca o afectiune clonala. Daca cauzele reactive sunt excluse si nu se dovedeste nici o origine clonala eozinofilia este descrisa ca idiopatica.

Mortalitatea si morbiditatea pacientilor depinde de boala de fond asociata cu eozinofilia. Numeroase infectii helmintice dezvolta boli cronice care determina morbiditate dar nu si mortalitate. Similar, reactiile alergice si conditiile asociate cu eozinofilia nu determina de obicei mortalitate. Eozinofilia asociata cu neoplasmele nonmieloide nu afecteaza prognosticul individual sau rata mortalitatii. Mortalitatea si morbiditatea asociate cu cauzele clonale sau idiopatice este conditionata cu gradul de afectare tisulara, distructia sau ambele la diagnostic, cit de repede este implementat tratamentul si raspunsul la acesta.

Cele mai multe cazuri de eozinofilie secundara sunt tratate in functie de cauzele de fond. Bolile alergice si cele ale tesutului conjunctiv pot fi controlate prin terapie corticosteroidica. Infectiile parazitice si fungice pot fi agravate sau diseminate prin terapia corticosteroidica si trebuie excluse. La pacientii cu eozinofilie primara si fara implicarea unui organ nu este necesar probabil nici un tratament. Functia cardiaca trebuie evaluata la intervale regulate. Responsitivitatea la steroizi trebuie evaluata, pentru evolutia bolii si pentru a ghida tratamentul.
Optiunile pentru terapiile sistemice in eozinofilia primara cu afectare de organ includ corticosteroizii si interferonul alfa pentru boala rezistenta la steroizi. Alti agenti pentru pacientii rezistenti la steroizi cuprind hidroxiureea, clorambucilul, vincristina, citarabina si etoposid.
Prognosticul pacientului depinde de conditia de fond asociata. Infectiile helmintice se transforma in boli cronice care determina morbiditate dar nu mortalitate. Multe reactii alergice si conditii asociate cu eozinofilia nu determina mortalitate.

Patogenie.

Stimulii primari ai productiei de eozinofile sunt interleukina 5 si 3 si factorul stimulator al coloniilor de granulocite-macrofage-GM-CSF. Aceste citokine sunt semnalele primare si pentru inhibitia celulelor eozinofile programate la moarte. Un numar crescut de chemoatractanti sunt incriminati in determinarea eozinofilelor in a migra de la locul de productie din maduva osoasa in singe si tesuturile periferice. Aceste chemokine sunt eotaxina 1 si 2. Eozinofilele sunt sursa unui numar mare de citokine, factor tumoral de necroza alfa, factor de crestere si transformare-TGFbeta. Eozinofilele sunt sursa si pentru numeroase proteine cationice care contribuie la raspunsul imunologic impotriva infectiilor si la distructia tisulara din alergii si boli autoimune. Aceste includ proteina bazica majora, peroxidaza eozinofilica, proteina cationica majora, neurotoxina eozinofilica.

O crestere secundara sau reactiva a eozinofilelor in singe, tesuturi sau ambele este asociata cu o mare varietate de infectii, mai ales helmintice, raspunsuri alergice, neoplasme, afectiuni ale tesutului conjunctiv, medicamente si endocrinopatii. Eozinofilia primara nu este un fenomen reactiv si nu poate fi descrisa ca fiind de natura clonala sau idiopatica. Daca se identifica o anomalie citogenetica sau moleculara eozinofilia poate fi descrisa ca o afectiune clonala. Daca cauzele reactive sunt excluse si nu se dovedeste nici o origine clonala eozinofilia este descrisa ca idiopatica.

Cauze si factori de risc.
Categoriile de boli care sunt asociate cu eozinofilia includ infectiile helmintice, bolile conjunctive, lupus eritematos idiopatic, neoplazia, alergiile.
Boli ale tesutului conjunctiv:
-vasculita Churg-Strauss, artrita reumatoida
-fasceita eozinofilica, sindromul eozinofilie-mialgie
-sindromul uleiului toxic, infectia fungica coccidomicozica.
Infectii parazitice helmintice:
-ascaridioza, schistosomiaza, trichineloza
-larva migrans viscerala, gnatostomiaza
-biloidioza, fascioliaza.
Neoplazii:
-limfoame Hodgkin si non-Hodgkin, virus limfotropicT uman
-leucemia celulelor T, leucemia eozinofilica
-carcinom gastric sau pulmonar-eozinofilia paraneoplazica.
Alergii:
-astmul si rinita alergica.