Orhita (inflamatia testiculului)

Orhita este o reactie inflamatorie acuta a testiculelor, secundara la infectie. Cele mai multe cazuri sunt asociate cu infectia virala urliana; totusi si alte virusuri sau bacterii pot determina orhita.

Simptomele de orhita sunt similare cu cele ale torsiunii testiculare. Inflamatia testiculului poate fi asociata cu infectia epididimului care s-a extins la testicule, frecvent cauzata de infectia cu chlamidia transmisa sexual si gonoreea. Poate fi observata si in timpul parotiditei active, mai ales la baietii adolescenti.

Orhita ischemica
poate rezulta din distrugerea vaselor de singe din cordonul spermatic in timpul unei herniografii inghinale si poate conduce in cel mai grav caz la atrofie testiculara.

In cele mai multe cazuri in care orhita este determinata de epididimita, tratamentul este un antibiotic oral, cum sunt cefalexina sau ciprofloxacinul. Pentru infectiile virale antibioticele nu sunt recomandate. In ambele cazuri antiinflamatoarele nensteroidiene cum sunt naproxenul sau ibuprofenul sunt recomandate pentru a ameliora durerea. Uneori sunt necesare medicamente opiacee mai puternice pentru durere.

Cauze si factori de risc

Orhita apare cel mai adesea ca rezultat al unei infectii virale. Virusul care determina parotidita este cel mai frecvent implicat in aparitia orhitei. Aproximativ o treime dintre baieti vor dezvolta orhita dupa parotidita. Aceasta este mai intilnita la baietii tineri, iar inflamatia testiculara se dezvolta la 4-6 zile dupa debutul parotiditei. Exista cazuri aparute dupa imunizarea pentru parotidita, varicela si rubeola, rare.

Alte microorganisme mai putin obisnuite pot determina inflamatia testiculului: varicela, coxsachievirus, ecovirus, citomegalovirus (asociat cu mononucleoza). Mai rar, orhita poate fi determinata de o infectie bacteriana. Cele mai multe cazuri de orhita bacteriana apar prin progresia si extinderea epididimitei (infectia tubului contort de pe spatele testicolului), fie printr-o boala transmisa sexual sau o infectie a prostate sau urinara. Aceasta conditie este denumita epididimo-orhita.

Bacteriile care pot determina orhita prin infectie urinara sau a prostatei cuprind: Escherichia coli, Klebsiella pneumonia, Pseudomonas aeruginosa si specii de Staphylococcus si Streptococcus.
Bacteriile care determina boli cu transmitere sexuala, cum sunt gonoreea, chlamidia si sifilisul, pot cauza orhita la barbatii activi sexual, de obicei intre 19-35 de ani. Barbatii cu risc sunt cei cu multiple partenere si care practica comportamente sexuale riscante, cei ale caror partenere au avut boli cu transmitere sexuala. Indivizii pot avea riscul de a contacta orhita prin transmitere nonsexuala daca nu au fost imunizati impotriva parotiditei, daca au o infectie urinara, daca au peste 45 de ani sau daca au fost cateterizati urinar frecvent.

Semne si simptome

Simptomele asociate cu orhita pot varia de la usoare pina la severe, iar inflamatia poate implica unul sau ambele testicule. Pacientii pot experimenta debutul rapid al durerii si tumefierii sau simptomele pot aparea mai gradat.

Simptomele orhitei cuprind urmatoarele:
  • tumefiere testiculara, roseata testiculara
  • durere testiculara si sensibilitate la palpare
  • febra si frisoane, greata, stare de rau si fatigabilitate
  • cefalee, crampe musculare, durere la urinare.

In epididimo-orhita simptomele pot aparea si progresa mai gradat. Epididimita determina initial o zona localizata de durere si tumefiere pe spatele testicolului pentru citeva zile. Mai tirziu, infectia se extinde si implica intreg testicolul. Se poate descrie durere sau senzatie de arsura inainte si dupa urinare si debacluri peniene purulente.

Diagnostic

In general diagnosticul de orhita se poate stabili dupa istoric si examen fizic. Totusi studiile imagistice si testele de laborator pot fi efectuate pentru a evalua sau a exclude alte conditii medicale care pot fi prezente cu simptome similare cu cele ale orhitei.
Ecografia testiculului afectat poate exclude alte conditii: torsiune testiculara, abces sau epididimita care pot determina simptome similare.
Tuseul rectal verifica starea prostatei. Testul este necesar deoarece tratamentul antibiotic va fi de lunga durata daca infectia implica prostata.
O mostra din secretia peniana va fi obtinuta pentru a identifica care bacterie este responsabila pentru infectie, daca se suspecteaza o boala cu transmitere sexuala.
Testele singelui si uroanaliza se vor obtine in functie de simptomele pacientului.

Tratament

Ingrijirea la domiciliu

Ingrijirile la domiciliu alaturi de tratamentul medical adecvat pot ameliora simptomele de orhita.
Antiinflamatoarele nonsteroidiene
cum sunt ibuprofenul sau naproxenul pot ajuta la ameliorarea durerii.
Medicamentele narcotice
pentru durere pot fi prescrise sub controlul medicului daca durerea este severa.
Ridicarea scrotului cu un suport atletic
poate creste confortul. Se vor aplica pachete cu gheata in zona scrotului. Gheata nu trebuie aplicata direct pe piele deoarece poate determina arsuri prin degerare. Aceasta se va infasura intr-un material textil si apoi va fi aplicata pe piele. Pachetul de gheata poate fi aplicat pentru 10-15 minute, de citeva ori pe zi in primele 1-2 zile. Astfel se vor reduce tumefierea si durerea.

Tratamentul medical al orhitei depinde de cauza infectiei, daca este bacteriana sau virala. Pacientii cu orhita bacteriana sau epididimo-orhita bacteriana necesita tratament antibiotic. Acesta este necesar pentru a vindeca infectia. Cei mai multi barbati pot fi tratati cu antibiotice acasa pentru 10-14 zile. Durata mai lunga a tratamentului poate fi necesara daca prostata este de asemenea implicata.

Daca pacientul are febra mare, varsa sau are stare de rau general, sau daca dezvolta complicatii severe, pacientul poate necesita internarea in spital pentru tratament antibiotic intravenos. Barbatii tineri, activi sexual trebuie sa fie siguri ca toate partenerele lor sexuale vor fi tratate pentru boli transmise sexual. Trebuie sa foloseasca prezervative pina cind partenerele isi termina tratamentul complet si nu mai prezinta simptome.

Antibioticele depind de virsta pacientului si de cauza infectiei bacteriene. Antibioticele frecvent folosite pot cuprinde ceftriaxona, doxiciclina, azitromicina sau ciprofloxacin. Daca cauza orhitei este virala, antibioticele nu vor fi prescrise. Orhita urliana se amelioreaza in general intr-o perioada de 1-2 saptamini. Pacientii se vor trata acasa cu masurile terapeutice pentru domiciliu.

Profilaxia orhitei

Se pot adopta unele masuri pentru a reduce riscul de a dezvolta orhita:
  • imunizarea impotriva parotiditei urliene poate preveni orhita virala
  • a se evita contactul sexual fara prezervativ in care indivizii pot fi expusi la boli cu transmitere sexuala
  • barbatii peste 50 de ani trebuie sa mearga la un control al prostatei.

Prognostic

In general cele mai multe cazuri de orhita virala si bacteriana tratate antibiotic se vor ameliora fara complicatii. Totusi, unele complicatii potentiale cuprind:
  • pina la 60% dintre indivizii cu orhita pot suferi atrofia testiculara
  • afectarea fertilitatii si mai rar sterilitate
  • episoade repetate de epididimita
  • abces scrotal
  • netratata, orhita poate determina mai rar pierderea testiculului sau deces.

Data actualizare: 19-11-2013 | creare: 05-12-2011 | Vizite: 29802

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Testiculul
  • Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum
    Aplicația Activ (by ROmedic)
    Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

    Accesează gratuit Aplicația
    Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK