Ritmul cardiac de repaus: un biomarker al fitnessului cardiorespirator

Ritmul cardiac de repaus poate fi utilizat ca un biomarker al fitnessului cardiorespirator, conform rezultatelor unui studiu publicat în jurnalul PLOS ONE. Cercetătorii au investigat asociațiile longitudinale și transversale (relațiile care sunt evaluate pe o perioadă de timp extinsă, respectiv într-un moment specific în timp) dintre RHR și fitnessul cardiorespirator, precum și factorii care influențează aceste asociații.
Studiul a implicat aproape 11.000 de persoane cu vârste cuprinse între 29 și 65 de ani, dintre care peste 5.700 de sex feminin. Echipa de cercetători a măsurat ritmul cardiac în repaus atât în poziția șezut, cât și în decubit dorsal (poziție în care o persoană se află culcată pe spate, cu fața în sus și cu membrele inferioare întinse). De asemenea, valorile ritmului cardiac de repaus au fost determinate în timpul somnului.

Fitnessul cardiorespirator al participanților a fost evaluat pe baza nivelurilor maxime de absorbție de oxigen (VO2 max) în timpul testelor de alergare efectuate pe bandă. Deși inițial au fost înscrise peste 12.400 de persoane, doar 10.865 de persoane au fost incluse în analiză, după excluderea celor care utilizau medicamente beta-blocante și a celor cu date incomplete despre ritmul cardiac de repaus, exercițiu fizic și obezitate.

Concluziile studiului au relevat faptul că ritmul cardiac de repaus poate fi utilizat ca biomarker pentru fitnessul cardiorespirator. Studiul sugerează, de asemenea, faptul că monitorizarea ritmului cardiac în repaus poate fi benefică pentru monitorizarea la distanță a populației, prin intermediul smartphone-urilor.

Rezultatele analizei transversale (relația dintre variabile la un singur punct în timp) au arătat corelații inverse între ritmul cardiac de repaus și fitnessul cardiorespirator. Relația a fost parțial explicată prin obezitate, dar în mare parte prin exercițiul fizic. În mod similar, în analiza longitudinală schimbările individuale ale ritmului cardiac de repaus au fost asociate cu schimbările individuale ale fitnessului cardiorespirator.

Fitnessul cardiorespirator se referă la capacitatea sistemului cardiovascular și respirator de a furniza oxigen și nutrienți mușchilor în timpul activității fizice și de a elimina produsele reziduale rezultate din procesul metabolic. Fitnessul cardiorespirator, adesea evaluat prin măsurarea nivelurilor maxime de absorbție de oxigen (VO2 max) în timpul unui test de efort fizic, reprezintă o măsură a rezistenței și a eficienței sistemului cardiovascular și respirator în susținerea activității fizice.

sursa: News Medical
foto: quantium/Shutterstock.com