Strongiloidoza

Strongiloidoza
Strongiloza este o parazitoza intestinala cu viermele filiform Strongyloides stercoralis. Infectia este initiata de expunerea pielii la solul contaminat cu larve, care penetreaza pielea intacta, migreaza in plamini, de unde sunt reingerate si se maturizeaza intestinal.

Infectia poate fi asimptomatica. Simptomele cutanate rezulta dintr-o reactie alergica la migrarea larvelor, caracterizata de eritem, urticarie migratorie si eruptii macropapulare.

Sindromul gastrointestinal cuprinde:
Sindromul respirator este mai rar intilnit si include:

Diagnosticul bazat pe vizualizarea directa a larvelor in scaun este pozitiv in 25% din cazuri. Repetarea examenelor coproparazitologice, concentrarea scaunelor si metoda agar cresc sensibilitatea la 85%. De asemenea testul ELISA este sensibil peste 90%, dar poate da rezultate fals pozitive la pacientii infectati cu alte nematode sau filarioze intestinale. Eozinofilia este prezenta, dar poate fi supresata de utilizarea de corticosteroizi sau agenti chimioterapici citotoxici.

Tratamentul utilizeaza ivermectin, eficient pentru formele clinice necomplicate, in hiperinfectii ivermectin se asociaza cu albendazole. Vindecarea trebuie probata de examene coproparazitologice repetate. Profilaxia implica evitarea zonelor endemice si a contactului cu solul contaminat.

Patogenie

Ciclul de viata al larvelor de Strongyloides este mult mai complex decit al altor nematode si alterneaza parazitismul cu ciclul de viata non-parazitar, in natura.

Ciclul de viata liber cuprinde larvele eliminate pe sol odata cu fecalele, care se inmultesc de doua ori si devin larve infectioasa filariforme, sau de patru ori si se transforma in femele si masculi adulti liberi pe sol. Acestia se imperecheaza, femela depune oua din care eclozeaza larvele rabditiforme, care pot deveni o noua generatie de de adulti liberi pe sol sau larve filiforme infectioase. Larvele filiforme penetreaza pielea gazdei umane si initiaza un nou ciclu de viata parazit.

In ciclul de viata parazit, larvele penetreaza pielea intacta umana si prin sistemul circulator limfatic ajung la plamini, respectiv la alveolele pulmonare. De aici sunt transportate pina in faringe prin arborele bronsic, inghitite si transportate in intestin. Intestinal se inmultesc de doua ori si se transforma in femele adulte, care-si vor depune ouale in peretele intestinal prin partenogeneza (nu au nevoie de masculi pentru fertilizare).

Larvele rabditiforme sunt fie eliminate cu scaunul pe sol sau reinfecteaza gazda prin penetrarea pielii din zona anala. Autoinfectia este mai severa decit primoinfectia de pe sol, deoarece larvele ajung in plamini sau disemineaza in tot corpul si se transforma in adulti in diferite organe.

Semne si simptome

Majoritatea infectiilor sunt asimptomatice si pot ramine zeci de ani nediagnosticate. Cea mai lunga perioada de infectie descoperita la un pacient este de 85 de ani.
Infectiile simptomatice se manifesta tipic prin simptome gastrointestinale, pulmonare, tegumentare.

Afectarea cutanata poate determina:
  • prurit
  • eruptie cutanata sau leziuni papuloveziculare
  • semnul patognomonic este eritemul serpinginos
  • leziuni de urticarie
  • petesii si purpura.
Penetrarea pielii se face in mod tipic prin talpa, dar poate fi initializata in orice localizare.
Eritemul si urticaria sunt leziuni determinate de reactia alergica la larvele migratoare si manifesta adesea printro urticarie linieara pruriginoasa, care dureaza ore pina la zile, dar ciclul de reinfectie poate tine de la luni pina la ani de zile.

Afectarea gastrointestinala se caracterizeaza prin:
Infectia cu Strongyloides este o cauza importanta de casexie la copiii imunocompetenti. Se pot instala sindroame de malabsorbtie, in bolile cronice.

Afectarea sistemului nervos central se poate manifesta prin:
Afectarea pulmonara se caracterizeaza prin:
  • tuse, dispnee
  • wheezing, durere de tip pleuritic
  • tahipnee, hemoptizie
  • sindrom acut de detresa respiratorie, necesitind ventilatie asistata.
Semnele care se pot evidentia la examenul fizic medical includ:
  • urticarie serpiginoasa, sau generalizata, eritem petesial/purpuric
  • granuloame cutanate, in reinfectii masive
  • distensie abdominala
  • tuse, wheezing si hemoptizii
  • semne meningiene in afectarea nervoasa.

Sindromul de hiperinfectie este rezultatul bolii diseminate, incluzind plaminii, sistemul nervos central, tegumentul, rinichii si cordul. Bacteriemia si sepsisul pot fi cauze de deces. Febra este intotdeauna prezenta in acest stadiu.
Factorii de risc includ persoanele imunosupresate: sub terapie cu droguri citotoxice, corticosteroizi, infectati cu HIV, care prezinte limfoame, diabet mellitus, malnutritie si insuficienta renala.
Infectia poate fi fatala, chiar si cu tratament.

Diagnostic

Diagnosticul se bazeaza pe identificarea microscopica a larvelor rabditiforme si ocazional a celor filiforme, in scaunul bolnavului sau in lichidul duodenal de aspiratie. Larvele sunt observate in scaun la o luna dupa infectie, o singura proba este eficienta in 30% din cazuri de aceea este necesara concentrarea probelor. Larvele pot fi identificate direct, dupa concentrare, dupa cultura pe medii speciale.
Lichidul duodenal aspirat si examenul de sputa pot fi de asemenea eficiente.
Testele de detectare a anticorpilor anti-byloides, sunt indicate atunci cind infectia este suspectata dar nu poate fi demonstrata prin testele de scaun sau aspirat duodenal.
Testul recomandat pentru sensibilitatea sa de 90% este ELISA, unele rezultate pot fi fals pozitive datorita reactiilor incrucisate cu Ac dezvoltati in urma infectiilor cu alte nematode.
Anticorpii nu pot fi utilizati pentru a diferentia infectiile din antecedente de cele curente. Nivelul de anticorpi scade dupa 6 luni de tratament.
Drept test imagistic este utila radiografia toracica simpla, care permite vizualizarea infiltratelor pulmonare, edemului, hemoragiilor si a pneumonitei, in infectiile diseminate.
Eozinifilia este prezenta doar la persoanele care nu fac tratament imunosupresor.

Diagnosticul diferential se face cu:

Tratament

Medicatia consta in:
  • antihistaminice  pentru a reduce pruritul
  • beta-agonisti inhalatori pentru simptomele respiratorii
  • antihelmintice-ivermectin, thiabendazole - ambele determina paralizia viermelui

Efectele adverse ale antihelminticelor cuprind:

Infectia cu Strongyloides ar trebui tratata chiar si in absenta simptomelor. Forma diseminata necesita tratament minimum 7 zile pina la absenta identificarii parazitului in specimenele clinice. Infectiile concomitente necesita tratament agresiv, iar terapiile imunosupresoare trebuie stopate.
Rata de mortalitate la pacientii cu infectie diseminata este de 60-70%.

Aplicația Activ (by ROmedic)
Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

Accesează gratuit Aplicația
Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK