A fost educatia sexuala cea mai mare erezie a lui Darwin?

În „Originea speciilor”, Darwin consacra doar trei pagini sexualităţii. În schimb, în următoarea sa carte, „Descendența omului şi selecţia în relaţie cu sexul” - „The Descent of Man and Selection in Relation to Sex”, la fel de amplă ca prima (două volume şi 900 de pagini), Darwin dedică sexualităţii cea mai mare parte. Mai puţin de un sfert din aceasta carte, apărută în 1871, evaluează legătura dintre om şi primate. Ea se concentrează, de fapt, pe modul în care alte animale şi omul realizează selecţia sexuală. G. Miller („Mating Mind”) subliniază că pare ciudat că Darwin anunţa, deja din momentul publicării acestei ample cărţi, că urmează să publice în curând şi un eseu despre expresia emoţiilor la om şi animale: „The Expression of the Emotions in Man and Animals”. Argumentul lui Darwin era că deja „cartea e prea extinsă” din punct de vedere editorial. Acest nou eseu include, de fapt, cea mai elocventă dovadă a similarităţii psihologice a selecţiei sexuale între om şi animal.

Miller emite ipoteza unei tactici a lui Darwin, care ar fi dorit să imprime în mod indirect ideea că selecţia sexuală stă la baza evoluţiei... poate pentru a nu introduce două concepte şocante într-o perioadă atât de scurtă?, aş întreba eu.

În revoluţionara teorie a selecţiei sexuale, în loc să respecte „bunăvoinţa divină”, masculii urmează o permanentă competiţie sexuală pentru a fi cei aleşi de cea curtată. E un proces în care creierul şi corpul cooperează, deopotrivă. De fapt, poate „psihologizarea evoluţiei a fost cea mai mare erezie a lui Darwin”, după cum sugerează Miller?

Această competiţie sexuală explică nu doar multe dintre diferenţele dintre corpul femeii şi cel al bărbatului care trebuie să lupte pentru ea. Explică şi multe dintre comportamentele asociate dezvoltării umane, cum ar fi îmbrăcămintea mai epatantă, atitudinea rebelă a adolescentului sau faptul că bărbaţii îşi doresc considerabil mai mult decât femeile să aibă acces la putere şi bani.

La fel cum elefanţii de mare consuma aproape o jumătate de tonă de grăsime în timpul ritualului de împerechere anual sau cum leii au şi câte 30 de raporturi sexuale zilnice pentru a concepe, şi comportamentul uman e tributar selecţiei sexuale, având loc în permanenţă acţiuni de atragere a unui partener de cuplu.

Diversele creaţii artistice, muzicale, literare, diversele acţiuni în vederea obţinerii unui statut mai bun au, de cele mai multe ori, dorinţa, conştientă sau inconştientă, de a fi mai atractiv senzorial. Darwin susţinea chiar că limbajul s-a dezvoltat ca o metodă de sporire a nivelului de atractivitate.

Cum fiecare persoană are propria subiectivitate senzorială, nu e deloc de mirare cât de mare e diversitatea acestei lumi care caută să fie cât mai atractivă. În cadrul selecţiei sexuale, bărbaţii se adaptează la ce doresc femeile şi invers, preferinţele sexuale se adaptează la ceea ce este disponibil şi invers. Nu este vorba de un proces unidirecţional, ci de o adaptare continuă, după celebrul principiu darwinian al supravieţuirii celui mai adaptat.

În cadrul contemporan, o bună educaţie psihosexuală oferă, un sprijin în plus în procesul de adaptare umană şi, ca atare, ar putea fi inclusă între instrumentele ce ţin de o bună dezvoltare a omului ca specie.

Recent, cercetătorii britanici au evaluat 55 de studii având ca temă educația sexuală și au ajuns la concluzia că e necesară o reformă consistentă a modului în care e abordată sexualitatea. Majoritatea evaluărilor, ce au cuprins un sfert de secol (1990-2015), a arătat că percepția generală este că modul în care se realizează azi educația sexuală nu răspunde cu adevărat nevoilor tinerilor. Aceștia acuză o abordare clinică excesivă și ignorarea conceptelor relaționale, a preferințelor sexuale și a obținerii satisfacției sexuale în cuplu.

Potrivit celor chestionați, aspectele emoționale ale interacțiunilor intime sunt rareori discutate, iar atunci când sunt abordate, cei ce discută despre ele se simt clar inconfortabil cu subiectul. În plus, atunci când educația sexuală e abordată la comun, multe teme sunt lăsate afară, ca urmare a reticenței fetelor și băieților de a aborda în fața sexului opus unele teme mai sensibile.

30.000 de femei din cele care au experimentat educația sexuală în Marea Britanie au adresat recent o scrisoare deschisă premierului pentru a reforma sistemul educației sexuale în Regatul Unit. „Tot ce am fost învățați a fost cum rămâi însărcinată. Niciun cuvânt despre modul în care se obține consimțământul, despre limitele sexualității sau despre valori”, menționează una dintre femeile care semnează petiția. Petiționarele mai menționează că modul în care e abordată azi educația sexuală lasă băieții să învețe sexualitatea din pornografie, iar pe fete le fac să o învețe pe pielea lor, atunci când suferă un abuz. Oare nu e și la noi la fel?

Azi devine din ce în ce mai important ca domeniul psihosexologiei să fie abordat fără o pudoare inutilă, într-o manieră structurată, în cadrul unor programe naţionale care să includă cât mai mult din complexitatea acestui element esenţial al vieţii, sexualitatea.

Dacă simţi nevoia de un sprijin în domeniul sexualităţii în cuplu sau la copii tăi adolescenţi, apelează cu încredere la sprijinul unui psihosexolog. O discuţie deschisă, firească, despre intimitate, poate aduce uneori multe beneficii.

Dacă îţi doreşti să afli mai multe despre comportamentele sexuale ale adultului şi despre psihosexologie poţi comanda cartea Tigrul şi Maimuţa, de Rares Ignat, psihosexolog certificat de European Society for Sexual Medicine si European Federation of Sexology.