A trăi în sărăcie în copilărie înseamnă a îmbătrâni în fragilitate, chiar și în țările dezvoltate

Un studiu amplu publicat recent oferă dovezi convingătoare că sărăcia în copilărie influențează profund riscul de fragilitate la vârsta a treia, chiar și în țările dezvoltate precum Statele Unite ale Americii, Regatul Unit și statele europene. Acest fenomen se înscrie în ceea ce cercetătorii numesc „brațul lung al copilăriei”, adică impactul pe termen lung al condițiilor materiale și sociale din primii ani de viață asupra sănătății de mai târziu.
Studiul analizează legătura dintre traiul în condiții precare în copilărie și sindromul de fragilitate – o stare complexă de declin fiziologic și funcțional, care implică un risc crescut de dizabilitate, spitalizări și mortalitate la vârstnici. Constatările au implicații majore pentru politicile de sănătate publică, în special în contextul Deceniului ONU pentru Îmbătrânire Sănătoasă.

Context

Numeroase cercetări anterioare au arătat că sărăcia în copilărie este asociată cu sănătate precară în viața adultă, inclusiv cu tulburări cognitive, depresie și funcționare musculară slabă. Însă puține studii au investigat în mod sistematic dacă aceste efecte se extind și la nivelul fragilității în vârstă înaintată, un sindrom distinct caracterizat prin epuizare, slăbiciune, pierdere neintenționată în greutate, scăderea vitezei de mers și nivel redus de activitate fizică.

Autorii au folosit date provenite din trei studii longitudinale de mare anvergură: Health and Retirement Study (SUA), English Longitudinal Study of Ageing (Anglia) și Survey of Health, Ageing and Retirement in Europe (29 țări). Obiectivul principal a fost evaluarea dacă povara copilăriei marcate de sărăcie continuă să influențeze sănătatea chiar și după ajustarea pentru condițiile de viață din tinerețe și maturitate.

Metodologie

Date și eșantion

Analiza a inclus persoane cu vârste între 50 și 95 de ani, cu o medie de 66 de ani. Participanții au fost chestionați retrospectiv despre condițiile din copilărie și urmăriți prospectiv în ceea ce privește sănătatea și fragilitatea. Sărăcia din copilărie a fost evaluată folosind un construct latent derivat din mai multe variabile (precum condițiile locative și statutul ocupațional al părinților), pentru a reduce erorile de rememorare frecvente în datele retrospective.

Definirea fragilității

Fragilitatea a fost măsurată folosind un model standardizat în cercetarea geriatrică, bazat pe prezența a cel puțin trei din cinci simptome: epuizare, slăbiciune musculară, pierdere în greutate involuntară, lentitudine și nivel scăzut de activitate fizică.

Model analitic

S-a folosit un model probit cu efecte fixe pentru a estima probabilitatea de a fi fragil, controlând pentru o gamă largă de factori: sex, vârstă, educație, statut marital, venit, etnie, istoricul medical din tinerețe și ocupația părintelui.

Rezultate

Legătura dintre sărăcie în copilărie și fragilitate în vârstă

• Persoanele care au crescut în sărăcie au o probabilitate semnificativ mai mare de a fi fragile la bătrânețe (coeficient = 0,1097, p < 0,0001).
• Femeile prezintă o probabilitate crescută de fragilitate comparativ cu bărbații.
• Înaintarea în vârstă și starea de sănătate precară în tinerețe sunt predictori semnificativi ai fragilității.
• Educația superioară și nivelul ridicat al veniturilor reduc riscul de fragilitate.
• Ocupațiile manuale ale părinților se asociază cu o fragilitate mai crescută în rândul urmașilor.

Disparități regionale și variații între țări

Analiza pe 29 de țări a arătat că în toate cazurile, liniile care reprezintă persoanele crescute în sărăcie se situează deasupra celor crescute în condiții mai bune, în ceea ce privește riscul de fragilitate între 70 și 90 de ani. Se observă modele distincte între regiunile Europei: țările nordice (Suedia, Danemarca, Finlanda) au un profil mai favorabil, în timp ce sudul și estul Europei (Italia, Grecia, România, Slovacia) prezintă niveluri mai ridicate de fragilitate.

Analize de sensibilitate

Rezultatele s-au menținut și în modelele cu efecte aleatoare și în analizele separate pe sexe, confirmând robustețea asocierii dintre sărăcia din copilărie și fragilitatea în vârstă.

Implicații și mecanisme posibile

Ipoteza epigenetică

Una dintre explicațiile biologice susținute de literatura recentă este că sărăcia în copilărie poate induce modificări epigenetice durabile, cum ar fi creșterea metilării ADN, care contribuie la îmbătrânirea accelerată. Astfel, impactul material al copilăriei poate rămâne „înscris” biologic până la vârsta a treia.

Relevanță pentru politicile de sănătate

• Rezultatele subliniază necesitatea eliminării sărăciei infantile ca strategie fundamentală pentru promovarea unei îmbătrâniri sănătoase.
• Inițiativa UN Decade of Healthy Ageing ar trebui să includă dimensiunea longitudinală a sănătății și să integreze intervenții timpurii asupra copiilor dezavantajați.
• Țările în curs de dezvoltare, care „îmbătrânesc înainte de a se îmbogăți”, precum India sau China, au nevoie urgentă de cercetări similare, dat fiind impactul potențial mult mai mare al sărăciei infantile în aceste regiuni.

Concluzii

Acest studiu confirmă că sărăcia în copilărie lasă urme adânci în sănătatea de la bătrânețe, crescând semnificativ riscul de fragilitate chiar și în prezența sistemelor de sănătate dezvoltate. Deși mecanismele exacte trebuie elucidate în continuare, dovezile existente justifică acțiuni imediate de prevenire a sărăciei infantile ca mijloc de promovare a sănătății pe parcursul întregii vieți.