Abcesele intraperitoneale

Abcesele intraabdominale apar in urma unor peritonite netratate. Aceste colectii purulente pot fi raspandite in cavitatea peritoneala sau se pot dezvolta pe suprefata sau in interiorul unor organe (de exemplu ficatul).

Abcesul este constituit dintr-o capsula fibroasa ce contine o substanta cazeoasa formata din leucocite, microorganisme patogene si alte resturi celulare. Abcesul reprezinta modalitatea prin care organismul impiedica raspandirea infectiei fortand microbii sa ramana intr-un spatiu limitat. 

Bacteroides Fragilis reprezinta anaerobul cel mai frecvent izolat in infectiile intraabdominale; el este deosebit de virulent, putand produce multiple abcese la modelele animale utilizate in laborator.

Prezentarea clinica

Cele mai multe abcese intraperitoneala apar in urma unei peritonite secundare. Ele se formeaza in decurs de cateva saptamani de la aparitia peritonitei, putandu-se colecta in diferitele compartimente ale peritoneului, cat si pe suprafata sau in interiorul unui organ. Clinic putem identifica febra, leucocitoza, dar si dureri abdominale. Datorita diseminarii hematogene a microorganismelor patogene, abcesele se pot localiza la nivelul unor muschi abdominali sau chiar la nivelul structurilor osoase (ostiomielita).

Diagnostic

Procedeele imagistice permit diagnosticul facil al abceselor abdominale. Cea mai eficienta investigatie imagistica este tomografia computerizata. Ecografia este utilizata pentru explorarea ficatului, rinichilor si a pelvisului. Totusi, uneori este nevoie sa efectuam o laparotomie exploratorie pentru diagnosticarea unui abces intraabdominal.

Tratament

Tratamentul implica localizarea focarului inflamator, administrarea de antibiotice si drenajul colectiei purulente. Terapia empirica a infectiilor intraabdominale va cuprinde un spectru larg pentru microorganismele aerobe gram-negative si facultative. Metronidazolul actioneaza cel mai eficient pe anaerobi.