Activitatea fizică de zi cu zi nu este suficientă pentru a preveni pierderea osoasă la menopauză

Menopauza este o perioadă de tranziție hormonală în care scăderea nivelurilor de estrogen determină pierdere accelerată de masă osoasă și creșterea riscului de osteoporoză și fracturi. Exercițiile care solicită sistemul osos (ex. alergarea, săriturile, antrenamentele cu greutăți) sunt deseori recomandate pentru a menține sănătatea osoasă. Studiul realizat la Universitatea din Jyväskylä (Finlanda) și-a propus să evalueze dacă activitatea fizică zilnică - și impacturile generate spontan în viața de zi cu zi - pot încetini pierderea osoasă specifică menopauzei.
În mod normal, s-a demonstrat în studiile anterioare că exercițiile cu impact (de la intensitate moderată până la intensitate înaltă) pot îmbunătăți densitatea minerală osoasă sau cel puțin pot încetini declinul asociat cu înaintarea în vârstă. În plus, antrenamentele de forță la intensitate ridicată și exercițiile cu greutăți pot stimula osteogeneza și menține structura osoasă. Totuși, există o incertitudine în rândul cercetătorilor cu privire la posibilitatea ca simpla activitate zilnică (fără un program structurat de exerciții) să ofere o protecție semnificativă împotriva pierderii accelerate de masă osoasă indusă hormonal la menopauză.

Despre studiul

Obiectiv și participanți  

Studiul a făcut parte din proiectul ERMA, desfășurat între 2015 și 2018 la Universitatea din Jyväskylä, și a inclus inițial 189 de femei perimenopauzale, cu vârste între 47 și 55 de ani. Aceste participante au fost monitorizate până au ajuns în postmenopauză, cu o durată medie de urmărire de 15 luni.  

• Menopauza a fost definită prin teste hormonale și jurnale menstruale.
• Niciuna dintre participante nu a utilizat terapie estrogenică.  

Metodologie și măsurători  

1. Activitatea zilnică

• Cercetătorii au înregistrat impacturile osoase obișnuite prin accelerometre purtate în activitatea cotidiană.  
• S-a evaluat numărul de impacturi ușoare, moderate și intense din viața de zi cu zi, precum și un indice osteogenic (OI).  

2. Parametrii osoși

• Densitatea minerală osoasă (DMO) la nivelul colului femural a fost evaluată prin DXA (dual-energy X-ray absorptiometry).  
• Într-un subgrup de 61 de femei, s-au efectuat măsurători prin tomografie computerizată (QCT) la nivelul diafizei femurale și diafizei tibiale, urmărindu-se:

• DMO volumetric (vDMO)  
• Structura transversală a osului (geometrie)  
• Indicele de rezistență (indicele stres-deformare – ISS)  
3. Analize statistice

• Asocierile longitudinale dintre parametrii de sarcină osoasă și modificările în timp ale masei și structurii osoase au fost testate prin modele EEG (ecuații de estimare generalizate).  
• Au fost analizate scăderile densității minerale în relație cu activitatea zilnică pentru a vedea dacă există un efect protector.

Rezultate

Scădere semnificativă a parametrilor osoși pe perioada menopauzei  

• S-au observat reduceri consistente ale DMO la nivelul colului femural (p < 0,001).  
• Și la nivelul diafizei femurale și diafizei tibiale (vDMO, ISS) s-au înregistrat scăderi semnificative (p < 0,001).  
• Aceste scăderi au fost atribuite trecerii din perimenopauză în postmenopauză, când deficitul estrogenic devine accentuat.

Impactul zilnic și efectul asupra osului  

• Impactul de intensitate înaltă au fost foarte rare în viața obișnuită a participantelor, iar impacturile moderate și înalte au arătat doar o asociere pozitivă cu anumiți parametri osoși la diafiza femurului și a tibiei.  
• Cu toate acestea, nu s-au găsit asocieri semnificative între nivelul de activitate zilnică și rata de pierdere osoasă în timpul tranziției la menopauză.  
• Câteva rezultate specifice:  

• Impacturile medii au fost asociate cu vDMO și ISS la nivelul diafizei tibiei, cu coeficient β = 0,204 și 0,077 (interval de încredere 95%).  
• Impacturile mari au fost asociate cu vDMO la diafiza femurului (β = 0,186).  
• Totuși, aceste asocieri nu au fost suficiente pentru a contracara scăderea globală a densității și rezistenței osoase care are loc pe fond hormonal.

Concluzie principală  

• Activitatea fizică uzuală, cu foarte puține episoade de impact ridicat, nu a prevenit declinul structural și densitatea osoasă redusă asociate cu menopauza.  
• Autorii sugerează că exercițiile mai targetate, axate pe sarcini mecanice crescute și repetitive (de ex. antrenamente de forță, sărituri, sprinturi), ar putea avea un efect mai pronunțat asupra menținerii masei osoase în această perioadă.

Direcții de cercetare viitoare  

• Studiul subliniază necesitatea unor programe de exerciții mai intense și mai bine planificate, care să se adreseze specific protecției osoase în menopauză.  
• Se sugerează investigarea efectului unor antrenamente cu impact ridicat sau combinații de exerciții cu rezistență musculară pentru a vedea dacă acestea pot încetini semnificativ ritmul pierderilor osoase.

Studiul demonstrează că simpla activitate cotidiană, chiar dacă aduce unele beneficii structurale, nu este suficientă pentru a contracara pierderea osoasă accelerată la femeile aflate la menopauză. Cercetări ulterioare asupra antrenamentelor special concepute pentru menținerea integrității osoase ar putea aduce soluții mai eficiente de prevenire a osteoporozei și a fracturilor în această etapă a vieții.