Adenita (Limfadenita)

Adenita (limfadenita) este o afecțiune care implică inflamația ganglionilor limfatici din organism, care în general succede o infecție la nivelul organismului. Ganglionii limfatici reprezintă mici structuri în formă de bob care fac parte din sistemul limfatic și care joacă un rol important în protejarea organismului împotriva infecțiilor. Adenita poate afecta ganglionii limfatici din diferite părți ale corpului și poate avea numeroase cauze potențiale. Termenii „adenită” și „limfadenită” sunt adesea utilizați în mod similar pentru a descrie inflamația ganglionilor limfatici. În general, „adenită” se referă la inflamația ganglionilor limfatici într-o zonă specifică a corpului, în timp ce „limfadenită” este un termen mai general, care se referă la inflamația ganglionilor limfatici în orice parte a corpului. (1, 2, 3)

Cauze

Adenita poate fi cauzată de o varietate de factori, cel mai frecvent fiind asociată cu infecțiile bacteriene sau virale. În urma expunerii organismului la o infecție, fie ea bacteriană sau virală, ganglionii limfatici se pot inflama în încercarea de a lupta împotriva acesteia. Infecțiile care pot duce la adenită includ amigdalita, sinuzita, otita medie, infecțiile cutanate și infecțiile dentare. Alte cauze ale adenitei pot fi reprezentate de boala autoimună, cancerul limfatic, tuberculoza, sifilisul sau boala zgârieturii pisicii (bartonella). Bacteriile precum Staphylococcus sau Streptococcus pot provoca, de asemenea, inflamația ganglionilor limfatici. (2, 3)

Simptome

Simptomele adenitei pot varia în funcție de cauza specifică și de localizarea ganglionilor inflamați. Cu toate acestea, câteva simptome comune ale adenitei pot fi:

• mărirea ganglionilor limfatici (cea mai evidentă caracteristică a adenitei, deoarece ganglionii limfatici afectați devin măriți, fiind simțiți ca niște umflături sub piele);
• durere și sensibilitate (ganglionii inflamați pot fi dureroși și sensibili la atingere sau presiune);
• roșeață și căldură locală (zona în jurul ganglionilor limfatici afectați poate prezenta roșeață și căldură).

În cazul în care adenita este cauzată de infecție, pot să apară și simptome generalizate, precum febră redusă sau moderată, frisoane, oboseală generalizată sau dureri de gât, printre altele. De asemenea, simptomele afecțiunilor infecțioase, precum tusea, nasul înfundat sau secrețiile nazale, pot însoți adenita. (1, 2, 3)

Clasificare adenită

Adenita (limfadenita) poate fi clasificată în funcție de mai mulți factori, inclusiv cauza subiacentă, localizarea ganglionilor limfatici afectați și durata simptomelor. O clasificare generală a adenitei poate fi realizată în funcție de:
a) cauza specifică:

• adenită bacteriană (cauzată de infecții bacteriene, cum ar fi stafilococii sau streptococii);
• adenită virală (cauzată de infecții virale, cum ar fi răceala comună, gripa sau mononucleoza);
• adenită fungică (mai rară decât adenita bacteriană sau virală, cauzată de infecții fungice).

b) după localizarea ganglionilor limfatici afectați:

• adenită cervicală (afectează ganglionii limfatici din zona gâtului și a regiunii posterioare a gâtului);
• adenită axilară (afectează ganglionii limfatici din zona axilei);
• adenită inghinală (afectează ganglionii limfatici din regiunea inghinală);
• alte localizări (adenită să apară și în alte zone, cum ar fi sub maxilar sau în zona abdominală).

c) după durata simptomelor:

• adenită acută (simptomele apar brusc și durează o perioadă scurtă de timp, de obicei câteva săptămâni și este adesea cauzată de infecții acute);
• adenită cronică (simptomele persistă sau revin în mod repetat pe o perioadă mai lungă de timp, de peste șase săptămâni). (3, 4)

De asemenea, limfadenita poate fi clasificată inclusiv în funcție de extinderea și distribuția inflamației ganglionilor limfatici, în limfadenită localizată și limfadenită generalizată. Cele două forme prezintă diferențe în ceea ce privește cauzele, simptomele și tratamentul.

Limfadenita localizată

Limfadenita localizată se referă la inflamația ganglionilor limfatici într-o anumită zonă a corpului. Limfadenita localizată afectează în general o singură grupă de ganglioni limfatici, localizați în apropierea unei infecții sau leziuni specifice. Cauzele comune ale limfadenitei localizate includ:

• infecții bacteriene locale, cum ar fi infecțiile dentare sau infecțiile pielii;
• traumatisme sau leziuni la nivelul ganglionilor limfatici.

Simptomele limfadenitei localizate pot include:

• umflarea, sensibilitatea și durerea în zona afectată;
• roșeață și căldură locală în jurul ganglionilor limfatici inflamați;
• posibil supurație (formarea de puroi) în cazul infecțiilor bacteriene.

Tratamentul limfadenitei localizate constă în tratarea infecției sau a leziunii, urmată de administrarea de antibiotice (în cazul infecțiilor bacteriene). Terapia antialgică și utilizarea de comprese calde sau reci pot ajuta la ameliorarea simptomelor. În cazuri rare, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru drenarea puroiului sau îndepărtarea ganglionilor limfatici afectați. (1, 2)

Limfadenita generalizată

Limfadenita generalizată se referă la inflamația extinsă a ganglionilor limfatici în mai multe regiuni ale corpului. Limfadenita generalizată poate fi un semn al unei infecții sistemice sau al unei afecțiuni mai grave. Cauzele comune ale limfadenitei generalizate includ:

• infecții virale severe, cum ar fi mononucleoza sau infecția cu virusul HIV;
• tuberculoza;
• limfom sau alte cancere hematologice.

Simptomele limfadenitei generalizate pot include:

• umflarea și sensibilitatea ganglionilor limfatici în mai multe regiuni ale corpului;
• febră, oboseală și pierdere în greutate neintenționată;
• febră moderată sau înaltă;
• transpirații nocturne;
• oboseală și slăbiciune generală;
• simptome specifice infecției (dacă limfadenita generalizată este cauzată de o infecție specifică, pot să apară și alte simptome asociate acelei infecții, precum dureri în gât, tuse, secreții nazale, erupții cutanate sau dificultăți la urinare).

Tratamentul limfadenitei generalizate depinde de cauza specifică. În unele cazuri, poate fi necesară administrarea de antibiotice sau tratamentul specific pentru infecții virale. Pentru afecțiunile grave, cum ar fi limfomul, se poate recurge la chimioterapie, radioterapie sau intervenții chirurgicale. (1, 2, 5)

Diagnostic

Diagnosticul adenitei este pus în general printr-o evaluare clinică a ganglionilor, urmată de investigații paraclinice. În funcție de rezultatele inițiale ale evaluării clinice, medicul poate recomanda:

• analize de sânge (pot detecta inflamația sau infecția în organism prin măsurarea nivelului de celule sanguine, markeri inflamatori sau anticorpi specifici);
• culturi microbiene (pentru identificarea agenților infecțioși, precum bacterii sau fungi);
• teste imagistice (pentru a evalua structura și mărimea ganglionilor limfatici și pentru a identifica eventuale anomalii);
• biopsie ganglionară (presupune prelevarea unei mostre mici de țesut din ganglionul limfatic afectat și este folosită pentru examinarea microscopică și identificarea cauzei specifice a inflamației). (1, 2, 3)

Tratament

Tratamentul adenitei depinde de cauză și de gravitatea simptomelor. În cazul adenitei bacteriene, tratamentul presupune administrarea de medicamente antibiotice. În cazul adenitei virale, se poate administra terapie simptomatică pentru a ameliora simptomele și pentru a permite sistemului imunitar să lupte împotriva virusului. Alte opțiuni de tratament includ:

• repaus și îngrijire personală (odihna adecvată și îngrijirea adecvată a zonei afectate pot ajuta la reducerea inflamației și la accelerarea vindecării);
• medicamente analgezice și antiinflamatoare (medicamentele eliberate fără prescripție medicală, cum ar fi paracetamolul sau ibuprofenul, pot ajuta la reducerea durerii și a inflamației);
• aplicarea unei comprese reci pe zona afectată (poate ajuta la reducerea inflamației și a disconfortului);
• drenaj chirurgical (în cazuri rare, în care adenita se transformă într-un abces, poate fi necesară drenarea chirurgicală a acestuia). (1, 3)

Prevenție

Adenita poate fi prevenită prin adoptarea unor măsuri generale de igienă și menținerea unui stil de viață sănătos. Spălarea cu regularitate a mâinilor, în special înainte de atingerea mucoaselor sau de a mânca, cât și evitarea contactului cu persoane bolnave sau cu obiecte contaminate, ajută la prevenirea infecțiilor bacteriene și virale, care pot cauza creșterea în dimensiuni a ganglionilor. Unele tipuri de infecții virale, cum ar fi oreionul sau rubeola, pot provoca adenită. Din acest motiv, vaccinarea împotriva acestor agenți infecțioși previne nu doar apariția acestor condiții, ci și a adenitei. În plus, pentru a preveni leziunile și infecțiile care pot duce la adenită, se recomandă folosirea unui echipament de protecție adecvat în timpul practicării activităților sportive. (2, 3, 6)